Teatrul accede la vinerea neagră

Se afirmă în spațiul public faptul că noile descoperiri tehnologice sunt catalizatorul dezvoltării umane. Totodată, în centrul noii societăți ce se cristalizează nu mai este omul, ci informația devenită cel mai de preț produs contemporan. Cultura reprezintă combinația dintre cunoștințele omului, convingerile și normele sociale pe care le adoptă și transmite ulterior generațiilor viitoare. Este factorul principal de socializare menit să reglementeze diverse sfere ale interacțiunii între oameni. Și cum în centrul acesteia stă tot informația, vibrația culturii, așa cum o definim în prezent, va dăinui doar dacă reușește să se adapteze la viteza amploarei tehnologice.

În caz contrar, ceea ce vom numi cultură peste niște ani, va reprezenta un soi de manifestări înțelese doar de inteligența artificială. Anul 2020 va rămâne în memoria colectivă drept anul de turnură și aplecare fără precedent către digitalizare. Pandemia ce a declanșat o criză de proporții în istoria recentă a omenirii, a oferit oportunitatea digitalizării să se manifeste într-un ritm alert, inducându-se ideea de nevoie, aproape exclusivă, a comunicării și comuniunii on-line. Multe domenii de activitate au fost afectate, și în timp ce unele dintre acestea au reușit nu doar să se adapteze, ci chiar să exceleze în contextul digitalizării, altele au ajuns la faliment, fie pentru că s-au agățat de normele cunoscute, ținând cu disperare de acestea, fie că nu au reușit să găsească modalități de a se adapta la noile vremuri.

Anul 2020 va rămâne în memoria colectivă, în ciuda limitării dreptului de liberă mișcare a oamenilor concomitent cu impunerea de restricții, ce păreau de negândit cu doar câteva luni înainte, drept punctul de plecare pentru multe domenii de activitate către oportunități de dezvoltare prin modalități întâlnite doar în scrierile sau filmele de science fiction. Un domeniu important ce a avut de suferit a fost cultura, artiștii și publicul, deopotrivă, nefiind pregătiți spre a trece în mediul on-line. Bunăoară, teatrul este căutat tocmai pentru emoția ce se naște și transmite în timp real spectatorului. Dacă la un film se pot trage nenumărate cadre, asfel încât scena să fie perfectă atunci când este prezentată publicului, teatrul este viu, greșelile sau măiestria actorilor fiind transmise în mod direct și nemijlocit publicului. Dar chiar și filmul a avut de suferit în această perioadă, de asemenea și expozițiile de artă, și alte manifestări culturale peste care au fost trase obloanele, fiorul creației rămânând captiv, intristând artistul și frustrând publicul. Anul 2020 părea că se va sfârși, și odată cu el și pandemia.

Curând însă oamenii au înțeles că acesta este doar începutul, așa că unii dintre artiști au căutat soluții. Albert Camus spunea că ,,fără cultură şi relativa libertate pe care o implică, societatea, chiar dacă pare perfectă, nu este decât o junglă. De aceea, orice creaţie autentică este un dar către viitor”. Așadar, după un an trist, cu presiune enormă și frici nedescoperite până acum, oamenii au înțeles că este nevoie de artă, că este nevoie de hrană pentru minte și suflet. Iar artiștii și-au scuturat praful așezat peste visele lor și și-au deschis din nou sufletele către public prin spectacole de teatru, muzică, expoziții de artă, în mediul online, dacă altfel nu s-a mai putut.

Au fost create platforme speciale de streaming, iar oamenii au putut cumpăra bilete la diverse manifestări culturale și le puteau viziona de oriunde se puteau conecta la un device cu internet. Pentru promovare au început să fie folosite site-urile de socializare. S-a dovedit chiar că spectatorii nu sunt reticenți la această modalitate de expunere online, ba dimpotrivă, au fost încântați de idee, deoarece dacă doreau să revadă, aveau mai multe zile la dispoziție pentru a viziona un spectacol, în plus, puteau sta confortabil acasă, ori împreună cu familia și prietenii. Astfel, bucuria unei manifestări culturale, care a fost sugrumată mai bine de un an de zile, chiar dacă există acum într-o altă formă, ea a dovedit că e la fel de pregnantă și veridică. Cu toții știm de vinerea neagră (black friday), concept inițiat de americani pentru deschiderea sezonului de cumpărături specifi ce Crăciunului, care a fost preluat de foarte multe state de pe glob. În prezent, de vinerea neagră nu se vând doar articole specifi ce sărbătorii amintite, ci este un eveniment în care se vinde absolut orice, de la articole mici, la cele mari.

Contextul special creat în anul 2020 a presat cumva vânzătorii să se alinizeze acestei concept, chiar dacă aveau tipuri de produse ce nu se pretau la reducerea mult așteptată din vinerea neagră. Astfel, trecerea de la Octombrie la Noiembrie a ajuns să debuteze anual cu aceste vineri negre, în care produse, articole și servicii mult dorite sunt expuse către vânzare la prețuri atractive. Mulți cumpărători își rezervă această zi, devenită perioadă, din dorința de a se vinde și cumpăra cât mai mult, iar societatea alimentată frecvent de ideea cosumerismului, dă curs acestei invitații prelungite. Întelegând necesitatea de a rămane aproape de public, chiar și prin transmiuni online, spre surprinderea tuturor, ediția 31 a Festivalului Național de Teatru s-a aliniat în 2021 conceptului de black friday.

Promovarea a fost făcută pe canalele de socializare, fi e prin pagina ofi cială, fi e prin postarea diverselor piese de teatru prezente la acest festival, de către actori, care astfel au coborât de pe scenă ce uneori părea inabordabilă, în rândul oamenilor. Festivalul Național de Teatru s-a desfășurat în perioada 6 – 14 Noiembrie 2021, iar parteneri media au fost Televiziunea Națională și Radio România Cultural. Un număr de 38 de spectacole au putut fi vizionate în mediul online, atât liveastreaming, cât și în variantă înregistrată, cu acces pentru o perioadă de 48 ore.

Totodată, festivalul a ținut să îl omagieze pe Ion Caramitru cu o serie de spectacole în memoriam precum Mincinosul, Marele Gatsby, Dineu cu proști, documentarul Jurnal de România. 1989 și înregistrări ale emisiunilor Seratele lui Iosif Sava – episod Ion Caramitru și Profesioniștii, dialog cu Eugenia Vodă, iar in mediul radiofonic, Vorba de cultură și Oglinda fi rii, ș.a., mărturii care atestă efervescența fermecătoare a personalității sale, dar și a vizionarului „om al cetății” care a fost.

Important de menționat este că înregistrările emisiunilor Oglinda fi rii la care a participat regretatul actor se regăsesc pe pagina eteatru.ro. Cu o pagină prietenoasă de prezentare pe internet și una activă pe site-ul de socializare, Festivalul Național de Teatru a reușit să ajungă la public și să dea clasă altor evenimente culturale înscriindu-se cu succes în „reducerile de vinerea neagrăʼʼ. În fond, „cultura este sau ar trebui să fi e o anumită formă de a iubi lumea și de a speraʼʼ – Octavian Paler.

Dacă te-ai născut fără aripi nu face nimic să le oprești creșterea…

Feminitatea este împodobirea divină a umanităţii. Îşi găseşte expresia în puterea ta de a iubi, în spiritualitatea ta, în delicateţea, strălucirea, sensibilitatea, creativitatea ta, farmecul tău, graţia, bunătatea, demnitatea şi tăria ta interioară. Încearcă să dai valoare la tot ce ai în jur și la tot ce faci. Inspiră oamenii, lasă-i să se bucure de ce creezi ca și când ei au făcut asta și nu tu. Dăruieștele visul tău și bucățele din sufl et sau lasă-i pur și simplu să ia. Arată-le că ei pot mai mult decât tine și să te bucure asta. Doar așa vei reuși. Nu distruge. Nu invidia. Construiește. Rămâi mereu în umbră. Lasă-i pe ei să strălucească primii pentru că razele lor vor cădea pe chipul tău și te vor lumina mai frumos decât crezi tu. Îmi place să fi u femeie cu tot ce înseamnă acest dar de a te naște femeie. E o dulceață aparte slăbiciunea unei femei, moliciunea ei, vocea ei caldă. Și e odihnitoare starea asta de adâncime liniștită, ca un cântec de leagăn, când numai vocea mamei învăluie pruncul din brațe, care adoarme privind-o în ochi. Și maica îi cânta, de parcă singurul ei sens în lume, este somnul pruncului iubit. Femeia, s-a dezbrăcat de hainele copilăriei, dar și-a păstrat bucuria aceea de a vedea frumosul în fi ecare chip și în fi ecare lucru. Femeia, s-a despărțit de adolescență, dar a înțeles că dragostea se dăruiește, nu se cere și trupul și-l păstrează acoperit, căci e darul cel mai de preț pe care îl are de oferit în schimbul unei iubiri.

Femeia, se lasă în grija lui Dumnezeu, și nu își mai face idoli nici din soț, nici din copii, nici din carieră, nici din lucruri scumpe, haine sau case împopoțonate, nici din părinți, nici din prieteni și nici din trupul sau din frumusețea ei, căci toate-s trecătoare în viață și unde e inima ei, acolo e comoara ei. Și tot ce iubește mai mult transformând în patimă, se transformă în durere și chin. De aceea inima ei este în cer. Femeia, nu se ferește nici de greutăți, nici de dureri, și crucea ei nu i se pare prea grea.

Căci nădejdea ei este la Dumnezeu, știind că toate câte îi vin sunt pe măsură ei. Femeia, nu se mai teme să iubească, să se dăruiască, chiar dacă trecutul e plin de răni, căci drumul din față e necunoscut și nu poate merge înainte, uitându-se în urmă. Femeia, își cunoaște și fi rea și știe cine este, și totuși sufl etul ei adânc rămâne o taină chiar și pentru ea. Sunt multe feluri de femei în lume, probabil, din fi ecare Adam, Dumnezeu a născut o Eva pe măsură lui, altfel că pământul pare că devenit o grădina cu fl ori, fi ecare cu mirosul ei, frumusețea ei, parfumul ei și uneori cu spini țepoși. Eu aș vrea să miros a câmp cu fl ori, a levănțică și albastrele, și fl ori de romanița, și iarbă verde în amiază, așa îmi place mie.

Dar uneori îmi place să miros a fl ori de cireș sau de bujor și liliac. Acum acesta îmi este parfumul. Dar va veni o vreme când voi vrea să fi u asemenea unui fi r de busuioc, care nu-și pierde aroma niciodată. Mi-am rupt toți țepii, m-am trezit într-o dimineață și nu mai aveam nevoie de ei. Am rămas numai petale. Petalele când ating, mângâie! Dar încă sunt atâția țepi în grădina, crescuți din atâtea răni și frici, din nesiguranță și durere, încât m-am pitit într-un colț, că să nu mă sufoc. Nu judec femeile care luptă, nu! Mă cuprinde o tristețe și încerc să le mângâi, deși uneori agresivitatea lor mă sperie. Dar le înțeleg, pentru că orice luptă dusă în lume și împotriva lumii, împotriva bărbaților și a altor femei, este o luptă mai întâi în interior, în inima ei, în gândul ei, în sufl etul ei, născută din durere și frică.

Și Doamne, dacă lumea unei femei a devenit un câmp de bătălie, mă întreb oare în sufl etul ei, cum este?! Obositor cred, mai întâi de toate! A fi femeie înseamnă a trăi fără să lupți, făcând totul cu blândețe, cu înțelegere, cu vorba bună, ʻʼVorba dulce mult aduceʼʼ mi-a spus odată o femeie înțeleaptă. E multă deșteptăciune în lume, multă știință și puțină înțelepciune, dar și mai puțină blândețe. O femeie cu un dram de bunătate, poate muta munții din loc! O femeie care crede, a câștigat cerul, și pe toți cei din jurul ei, i-a urcat odată cu ea! Spunea cineva odată că un bărbat puternic are nevoie de o femeie puternică. Aș zice că un bărbat puternic are nevoie de o femeie blândă și blajină. Căci focul bărbatului poate fi aprins doar de aer, și potolit de apă și pământ. De asta femeia să fi e ușoară că aerul, profundă ca apa și statornică ca pământul.

Când spui femeie, spui viață,
Spui bucurie și speranță.
Când spui femeie, spui noblețe,
Spui puritate și fi nețe.
Când spui femeie, spui credință,
Spui luptă și spui biruință.
Când spui femeie, spui surâs,
Spui lacrimi într-un nobil plâns.
Când spui femeie, spui iubire,
Spui jertfă mare și trăire.
Când spui femeie, spui izvor,
Spui cântec într-un veșnic dor.
Când spui femeie, spui putere,
Spui stăruință și durere.
De-i mamă, soră sau soție,
Femeie-nseamnă veșnicie…

Iulia Gaga Ştefan

Mihaela Dumitrescu