ANIVERSARE. Acad. Basarab Nicolescu-Stranii coincidențe – repere profesionale

Anunțul de lansare de contribuții la Sesiunea de Comunicări la aniversarea academicianului Basarab Nicolescu întemeietorul ” organizată de Biblioteca Națională a transdisciplinarității” României, la 25 martie a.c. mi-a prilejuit realizarea unui salt în timp spre mijlocul secolului trecut, când întâmplător, sau poate, nu, urmăream la radio un concurs de cultură generală ”Drumeții veseli” constând în verifi carea cunoștințelor generale ale liceenilor, din varii orașe.

Printre fi naliști era echipa Liceului ”Ion Luca Caragiale” din Ploiești iar din echipa reprezentativă cele mai interesante și corecte răspunsuri erau date de elevul Basarab Nicolescu, răspunsuri ample, dezvoltate și cu comentarii suplimentare, ceea ce mă impresiona ca elevă ce se pregătea să dea concursul de admitere la liceu, cu toate emoțiile impuse de intrarea pe procente în funcție de statutul profesional al părinților.

Numele îmi rămăsese în minte și prin atingerea istorică, dar fără îndoială devenise un reper al nivelului unui viitor licean, urmând să învăț la Liceul Carmen Sylva din Timișoara și fără ca nici prin cea mai îndrăzneață întâmplare să-mi imaginez, că peste ani voi urma aceeași facultate și că viitorul meu soț va fi fost coleg al celui ce stabilise un model, urmase o carieră spectaculoasă de faimă internațională. Nu era greu să-ți dai seama, că cel ce avea cele mai pertinente răspunsuri, dar și o siguranță și stăpânire de sine ce presupunea o preferință pentru lectură, studiu, discuții cu persoane avizate și o ușurință de a-și susține opiniile.

Cum am urmărit de-a lungul anilor nivelul de pregătire al elevilor, studenților din proprie experiență apoi din poziția de părinte și profesor am făcut mereu o analiză comparativă, iar motivul acestui eseu este cel de a sublinia importanța opțiunii de excelență în învățare, ca certitudine a devenirii profesionale și un omagiu adus profesorilor care i-au format, ei înșiși modele de urmat.

Peste ani cu ocazia agapelor absolvenților liceului Caragiale aveam să cunosc o parte dintre profesorii lor de faimă, profesorul de matematică Ion Th. Grigore, doamna directoare Aspasia Vasiliu, o distinsă doamnă de limba română, dar și profesorul de istorie Nicolae Simache întemeietorul atâtor muzee și case memoriale din județul Prahova, (toți profesori emeriți) dar și pe celebrii absolvenți Nichita Stănescu, Eugen Simion, Laurențiu Ulici, pe matematicianul Ioan Tomescu ce pregătea echipa de olimpici. (Mi-a făcut plăcere să găsesc în biblioteca noastră cărți despre cei pe care i-am cunoscut sau afl at din comentariile foștilor colegi de clasă ai soțului meu, deopotrivă încântați să-și amintească nu doar de lecții ci și de călătoriile prin țară pe la principalele obiective istorice, de artă sau monumente ale naturii).

Basarab Nicolescu s-a născut la Ploiești la 25 martie 1942 și este îndrumat în primii ani de bunicul patern, tatăl fi ind reținut într-un lagăr rusesc, iar străbunicul patern învățător emerit și autor al unei monografi i a satului Păcureți au asistat parcursul vrednicului băiețel, iar dacă mai adăugăm și prezența mult carismaticului și plin de har Părinte Galeriu nu ne mai putem îndoi că a avut parte de cel mai rodnic mediu de formare. Devine unul dintre elevii liceului teoretic ”Ion Luca Caragiale” din Ploiești având parte de o pleiadă de profesori dăruiți profesiei de dascăl și educator. Este unul dintre elevii silitori câștigând în 1959 olimpiada națională de literatură și medalia de aur la prima Olimpiadă Internațională de Matematică organizată la Brașov.

Alegerea Facultății de Fizică a Universității București, la acea vreme una dintre cele mai bine cotate, alături de Electronica din Politehnică a fost una inspirată și conform dotărilor tânărului Nicolescu Basarab, luând în considerare faptul că Profesorul Horia Hulubei revenise de la Paris refuzând invitația lui Albert Einstein de a se alătura grupului de fi zicieni, ce lucrau în America la construirea bombei atomice, pentru a-și împlini misiunea propusă, de a pune bazele școlii de fi zică în România.

Fusese înfi ințat Institutul de Fizică al Academiei în 1949, iar în 1956 fusese fondat Institutul de Fizică Atomică. Urmează Facultatea de Fizică 1960-1964, susținând licența cu o teză din teoria câmpurilor și particulelor elementare și rămâne asistent la facultate, pregătindu-și sub conducerea aceluiași profesor Constantin Eft imiu teza de doctorat ”Câmpurile lui Yang-Mills şi autointeracţiunea câmpurilor vectoriale” susținută în anul 1968. În anul 1969 obţine bursa „Joliot-Curie” a Comisariatului pentru Energie Atomică, de la Universitatea Paris VI, care îi permite să rămână în Franţa, iar din 1970 devine fi zician teoretician la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifi că (Centre National de la Recherche Scientifi que – CNRS), Institutul de Fizică Nucleară, Diviziunea de Fizică Teoretică, Orsay.

Cercetările realizate vor fi valorifi cate prin susținerea unui nou doctorat la Universitatea Paris VI cu teza ”Contribuţie la studiul teoretic al difuziunii pion-nucleon”, coordonată de profesorul Robert Vinh Mau. Ajungând în Franța cu bagajul de cunoștințe generale atât de generos dotat, încă din copilărie, apoi de la dascăli și din lecturi, de acum liber la biblioteci, muzee, teatre, fabuloasa istorie, este înconjurat de iluştri reprezentanţi ai diasporei române la Paris: de la cel care i-a fost un prieten şi apropiat colaborator, Ştefan Lupaşcu, şi până la Emil Cioran, Mircea Eliade, Leonid Arcade, Eugen Ionescu, Vintilă Horia, Ioan Petru Culianu şi mulţi alţii. Adesea meditez asupra a ceea ce a însemnat pentru generațiile noastre șansa de a fi fost formate de profesori pentru care profesia de dascăl era una respectată, onorabilă, nobilă, cu misiunea de a crea din tânăra plămadă omul de mâine o profesie aleasă și practicată din pasiune, din menire de dascăl ce creează profesionistul de mâine și câți din aceștia nu și-au avut modele în cei ce le-au fost profesori sau învățători.

O minte organizată matematic, dotată cu capacități de conexare, de a stabili joncțiuni e cea mai favorabilă plămadă să inițieze interdisciplinaritatea, de aceea nu am îndoieli că acel Basarab Niculescu pornea cu alte arme să cucerească occidentul că doar era format în zbuciumata poartă a orientului și venit nu tocmai cu traista goală din acest fabulos orient, cu care fără îndoială era mai familiar decât gazdele lui, oricât de umblate vor fi fost ele. Pregătind comunicarea pentru sesiunea omagială am citit mai multe lucrări despre ceea ce era în acei ani școala românească cu profesori (mulți, chiar foarte mulți 104.000) plătind cu ani grei la ”Canal” pentru vina de a fi avut opțiuni politice liberale, rămași activi din interbelic. Printre ei am citit memoriile profesorului de matematică Ion Grigore (publicate postmortem de Societatea Culturală Ploiești Mileniul III).

L-am cunoscut la o agapă, el însuși ne povestea cu umor, că fugind într-o pauză să- și cumpere ziarul s-a întors după 14 luni) era luminos și avea o mare pasiune literară, era epigramist și nu rata concursurile făcând deliciul participanților, cel ce-i avuse profesori pe Gheorghe Țițeica, era apreciat deopotrivă de academicianul Grigore Moisil, care spunea despre el, că din păcate matematica a pierdut o strălucită minte pentru cercetarea științifi că, dar el se dedicase acelor copii talentați pe care-i instruia pentru olimpiade, îi pregătea cu dragostea părintelui și marea lui știință în ale matematicii și a creat generații de specialiști și admiratori mulți necunoscuți pentru că lucrurile meritorii, darurile de sufl et nu se pierd, oricât de grele vor fi fost timpurile, asemenea modele nu rămân muritoare ci au urmași, și cred că academicianul Basarab Nicolescu e unul dintre ei.

Este specialist în teoria particulelor elementare și autor a peste 130 de articole în jurnalele științifi ce internaționale de prestigiu (cu citări), invitat în emisiuni media asupra problemelor științifi ce. Este un promotor al reconcilierii între științele reale și cele umaniste, susținător al unui simpozion ”Știinta și Religia” la Institutul Cultural Francez din București, cu largă participare internațională.

Academicianul Basarab Nicolescu este profesor al Universității ”Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, președinte și fondator al Centrului Internațional de cercetări și Experimente de Transdisciplinaritate, o organizație non-profi t (167 membrii din 30 de țări). În perioada, ianuarie 2011- decembrue 2016 a funcționat ca profesor extraordinar al Universității Stellenbosch, Africa de Sud. Este de asemenea co-fondator împreună cu René Berger al Grupului de Studiu asupra Transdisciplinarității (1992) și fondator și Director al seriilor ”Transdisciplinaritatea” Edițiile Rocher, Monaco și a ”Românilor din Paris”, edițiile Piktos/Oxus. Academy of Transdisciplinary Learning and Advanced Studies (ATLAS), Texas, USA a decis instituirea unui premiu ”Basarab Nicolescu Transdiciplinary Science & Engineering Award”, iar primele premii au fost înmânate în 2014.

Dr. Clementina Timuş