Ion Micuț

Ion Micuț, născut la 14.02.1947 în Râmnicu Vâlcea, absolvent a Facultății de Drept din Cluj-Napoca, fost magistrat, în prezent pensionar. Pasionat de literatura umoristică – specia Epigramă, a publicat epigrame în reviste de specialitate și a participat la mai multe concursuri din țară. A editat patru volume de epigrame. Este membru al Uniunii Epigramiștilor din România, inclus în mai multe antologii de profil.

Celui care mi-a sedus soția

Că mi-a ademenit nevasta,
Nu fac o crimă pentru asta,
Nici dușmănie nu îi port,
Că mă scutește de efort.

Metode împotriva contaminării

Știind că de Covid se moare,
Toți iau măsuri de evitare,
Pe mâini se spală des țăranii,
Iar bogătașii spală banii.

La Iași în pelerinaj
La moaște-am fost de dimineață,
M-am îmbrâncit, am dat la
gioale,
Dar primul am ajuns în față,
La tuciurile cu sarmale!

Antrenament

Copil fi ind, el îndura
Umil, bătaia părintească,
De mic să se obișnuiască,
Atunci când se va însura.

Detergent juridic

Când în politica statală
Se mai ivește un scandal,
Justiția e ideală,
Ca o batistă pe țambal.

Revoltător

Voinicu-a profi tat de ea,
Amenințând-o cu pistolul
Și ea cu groază se temea,
Să nu se termine violul.

Prioritate electorală

Acelora ce spun că-i logic,
Să fi e puși conducătorii
La un examen psihologic…
Le zic: Întâi alegătorii!

Aforismul înțelepciunii
Experiența ne învață,
Iar faptele m-au lămurit,
Că fi losof devi în viață,
Doar dacă ești căsătorit.

Sacrificiul preoțesc

Bărbații-s duși în Europa,
Dar n-a scăzut natalitatea,
Că plină e maternitatea …
Noroc că n-a plecat și popa.

Avocatul

Tot pledând în fața barei,
Strânse-n viață un tezaur,
Demonstrând, contrar zicalei,
Că tăcerea nu-i de aur.

Criticând pe Dumnezeu

Creat-ai omul? Ce tristețe!
Că-n viață-n cărucior pornește
Și-apoi, ajuns la bătrânețe,
El tot în cărucior sfârșește!

Gratitudine pentru profesori

Elevii, să se mai distreze,
Puneau sub dascăli piuneze;
Dar asta-a fost în dictatură,
Că azi le dau doar pumni în gură.

Succesul operațiunii de vaccinare
Românii s-au înduplecat,
Că de vaccin nu le-a fost frică,
Doar seru-a fost amestecat,
În câte un pahar cu țuică.

Mirifi cul supliciu

Doar șantajat și prin abuz,
Eu am intimități cu ea
Și n-am putut să o refuz,
Că dânsa e patroana mea.

Din respect?

Când a murit, toți consătenii,
Veneau pe urmă în coloană…
Și-n gând se întrebau mirenii,
Ce-i de mâncare la pomană?

Viorel Martin, Membru USR, UZPR, UER