PARALELE CULTURALE

Apărut în 1964, romanul lui Umberto Eco ” Apocaliptici și integrați de masă și teorii ale culturii de masă, deranja prin stilul profetic în care Apocaliptici e integrati”. Comunicații , în traducere zugrăvea parcursul culturii din următoarele decenii. Autorul evidenția faptul că în contextul în care societatea se va industrializa cu precădere, ansamblul de mijloace de comunicare în masă nu va mai putea vehicula și valori culturale.

Iată că după mai bine de patruzeci de ani de la teoria celebrului autor, asistăm nu doar la o schimbare a modului în care este propagată cultura în societate, dar și la modificarea unor repere culturale. Astăzi, când televiziunea și internetul ajung aproape peste tot pe glob, avem de unde să ne alegem informațiile, dar nu mai putem fi atât de stricți în ceea ce privește conținutul acestora. Suntem obișnuiți să ne lăsăm antrenați în a primi informații care au din ce în mai puțin fond, și din ce în ce mai multă formă. După anul de cotitură istorică 1989, România aspira la modernizare și occidentalizare, și pentru că dintre toate țările europene ne asemănăm mai mult cu Franța, aceasta a fost luată drept reper pentru schimbările ce urmau să aibă loc.

Un studiu realizat în 2002 la cererea ministrului francez al culturii, Jean-Jacques Aillagon, despre prezența culturii la cele trei posturi de televiziune publică a arătat că, deși emisiunile culturale nu erau puține, conform grilelor de programe analizate, acestea erau difuzate la ore târzii din noapte, iar în timpul zilei doar în perioadele în care vedetele și moderatorii de succes erau în vacanță, în special vara, drept programe de „umplutură’”, nu de dragul literaturii ori artelor. Scriitoarea Catherine Clément, autoarea raportului acestui studiu, scria: „Simptomul major al suferinței culturii la France Télévisions e legat de timpii de difuzare – noaptea și vara. Nici nu poate fi vorba de prima parte a serii. În partea a doua a serii, în afară de vreun eveniment rar, nicio emisiune literară, nici un program muzical sau coregrafic, nici o transmisie teatrală, nici un magazin cultural nu încep înainte de 23:10. Și iarna, și vara, la această oră e noapte. Abia în a treia parte a serii, sunt difuzate programe excelente”.

Cu sau fără studiu, se poate lesne observa că din 2002 și până în prezent nu s-a schimbat decât volumul emisiunilor culturale, acesta fiind în scădere, având în vedere că până și televiziunile publice trebuie să țină pasul cu gustul consumatorilor și curentul comercial. Ca și în alte țări, televiziunea noastră publică ar trebui să fie canalul de referință, iar conținutul programelor difuzate să fie unul echilibrat.

Astăzi observăm doar un fragil echilibru perturbat în mare măsură de schimbările socio-politice apărute în societate. Alegerea realizatorilor de a transmite cu prioritate emisiuni de știri și dezbateri, are logică, iar în spațiile de emisie libere și divertismentul atârnă greu în balanță pe lângă cele artistice, sociale și culturale. Până și volumul emisiunilor educative este în scădere, cu atât mai mult cu cât am schimbat cadrul pandemic cu unul de război. După anul 1989, televiziunea publică începea să își liberalizeze gustul pentru nou și lansa o serie de emisiuni culturale și educative. Mari oameni de cultură erau invitați să iasă din umbră spre a realiza emisiuni, curent ce nu a reușit să se mențină deoarece modernizarea și occidentalizarea visate însemna și promovarea unor emisiuni de dezbateri și divertisment, care într-un timp scurt au reușit să le înlocuiască pe cele culturale.

Un exemplu de emisiune educativă, de tipul celei care astăzi se numește Teleșcoala, a fost suprimată brusc ca urmare a faptului că programul de școală nu se potrivea cu cel al emisiunii difuzate. Abia în 2020, emisiunea avea să își arate din nou utilitatea în contextul pandemic bine știut.

Alte emisiuni educative ce rulează în prezent, și care au și un aspect cultural comercial Ora regelui, Exclusiv în România, Mic portret de mari românce, 5 minute de istorie, Cap compas, 360° GEO și altele. Emisiunea Ora regelui își propune să reflecte realitatea românească prezentă prin prisma valorilor și principiilor Coroanei, dar și să ofere publicului larg informații despre o istorie nepredată în școală și din ce în mai mult uitată după anii 2000. Emisiunea 5 minute de istorie este creată sub forma unor „pastile”, cu subiecte diverse și interesante, mai puțin cunoscute publicului larg.

Realizată și prezentată de reputatul profesor Adrian Cioroianu, emisiunea reușește să atragă atenția publicului tocmai prin faptul că timpul acordat unui subiect nu permite ca acesta să fie expus decât clar și concis. Si cum istoria se scrie zi de zi, emisiunea are un impresionat număr de episoade, de la povești despre abilitatea machiavelică a lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi până la încăpăţânarea sinucigaşă a lui Nicolae Ceauşescu, de la intrarea în ţară a tancurilor sovietice şi până la fuga din România a unor sportivi, artişti sau oameni obişnuiţi. Tot din sfera istoriei amintim și emisiunea Mic portret de mari românce, un proiect coordonat de Cornel Mihalache realizat sub forma unui tribut adresat femeilor remarcabile, cărora istoria le datorează un semn de prețuire, dar pe care nu a reușit să le menționeze decât în vagi note de subsol. Emisiunile Exclusiv în România și Cap compas sunt dedicate călătoriilor și obiectivelor turistice. În timp ce din prima emisiune aflăm despre destinații unice din țara noastră, în cea de a două aflăm despre cele din lumea largă.

Trebuie știut că acestea nu sunt emisiuni realizate pentru a promova destinații turistice, ci au rolul de a prezenta locuri unice din punct de vedere arhitectural, al tradițiilor și credințelor populare, unde realizatorii aduc în primplanul audienței informații istorice și culturale. Seria documentarelor 360° GEO aflate la granița dintre documentarul clasic și reportaj sunt inedite prin complexitatea informațiilor pe care le oferă sub forma unor povești de viață din acele locuri. Aceste documentare sunt o filă de istorie contemporană, realizatorii acestora alegând să prezinte locuri care nu sunt destinații turistice și felul în care oamenii de acolo își duc traiul. În ceea ce privește grila de programe a televiziunii publice, doar emisiunile precum Profesioniștii, Garantat 100% , Nocturne și Cooltura sunt menționate ca având specific cultural.

După cum se poate observa, nu doar sunt puține la număr, dar nici nu acoperă nevoile culturale ale publicului. Așadar, paleta de emisiuni culturale și educative este destul de săracă în informații, pe de o parte pentru că aceasta este trendul consumatorului, dornic de mai multe emisiuni de știri și dezbateri, pe de alta, din lipsa profesioniștilor care să realizeze astfel de emisiuni. Din păcate, televiziunea și presa online, în căutare de inedit, de senzațional si de imagini șocante, apelează la un repertoriu de subiecte ce atinge un anume segment de consumatori, uitând de distribuția echitabilă a informației pentru toate categoriile sociale și de vârstă.

Televiziunea publică, în special, ar trebui să nu țină cont de normele după care celelalte televiziuni își conduc „afacerile”, și să nu se abată de la scopul de instruire, care poate fi în strânsă legătură cu acela de informare. Pentru că așa cum aminteam la începutul articolului, menirea unui canal de informare, nu este acela de rămâne ostaticul prejudecăților financiare, ci de a fi cu adevărat un formator de opinie și de a propaga și promova valorile culturale.

ELENA MIHAELA MARINELA DUMITRESCU

Mă numesc Elena-Mihaela-Marinela Dumitrescu. M-am născut la 22 septembrie 1977 la București. Am urmat studiile SNSPA București, Facultatea de Comunicare și Relații Publice între anii 2008-2011. De-a lungul carierei mele am ocupat diferite posturi atât de execuție cât și de conducere după cum urmează:

executive assistant – CCT SRL – Cabinetul Călin Tatomir; asistent de proiect – Spider Management Technologies România SRL; logistic manager – Smart Telecom Consulting SRL; consilier vestimentar – Select Style Marriage SRL; responsabil șef – Continental Hotels SA; administrator – Biroul Certisso SRL; asistent manager și ulterior manager – Libra Quality Consult SRL. În perioada 1994 – 1996 am obținut diverse premii în urma participării la concursurile literare organizate de conducerea liceului. În anul 2008 am obținut premiul CCT pentru „Dedicaţie şi Constanţă”. În cadrul procesului de consultanță pentru responsabilitate socială am elaborat două ghiduri practice: „Mentor” – 2018 și „Învață să spui NU” – 2020.

Mihaela Dumitrescu