DEPENDENȚA INFORMAȚIONALĂ

Observ că asistăm la o redefinire a piramidei lui Maslow, că satisfacerea nevoilor de bază nu mai impune probleme, dimpotrivă, acestea au devenit un bun cuvenit pentru marea majoritate a oamenilor, iar nevoia de acceptare, validare și apartanență la grup le-au înlocuit. Parametrii acestor nevoi, ce înlocuiesc nevoile de bază inițiale, sunt constituiți și definiți de informație. Prin anii ’90 circula un slogan, printre multe altele ce invadaseră spațiul comunicațional, cum că “cine deține informația, deține puterea”, neluat în seamă la vremea aceea, pentru că, imediat după abolirea cenzurii comunicaționale, nu înțelegeam ce înseamnă libertatea, nici în sens larg și nici în sens restrâns.

Astăzi, ne raportăm cu întreaga noastră ființă la informație, reușind, nu de puține ori, să pierdem din vedere echilibrul cantitativ și calitativ al acesteia. Trăim vremuri în care, limita dintre conștient și inconștient este difuză, iar ființa noastră balează între ceea ce este în exterior și ceea ce se găsește în interior, totul raportat la afluxul informațional, acesta fiind si subiectul prezentului ghid – dependența informațională, o boală a noului secol, ușor de contractat, greu de stăpânit. Uităm de noi din ce în ce mai des, dezbatem cele mai noi și năstrușnice idei, uităm că astăzi e despre noi, cu fiecare zi. Oamenii sunt supuși presiunii sociale, iar aceia care rămân în urma progresului tehnologic, pot fi marginalizați și chiar respinși de societate. În ciuda faptului că evoluțiile economice înregistrate la nivel mondial arată că numărul persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie este în scădere, în prezent există la nivel global jumătate din populație care se străduiește să-și asigure nevoile de bază.

Pentru cealaltă jumătate, însă, la care nevoile de bază, precum hrana, apa, igiena, securitatea există și sunt chiar lesne de asigurat, ierarhia lui Maslow își modifică treptele, astfel că nevoile de bază sunt înlocuite cu satisfacerea nevoii de informație. Odată cu tehnologizarea societății, accesul la informație este mult mai facil. Însă crește și pericolul ca această informație să nu aducă beneficii reale, pe de o parte să poată fi interpretată diferit și/sau greșit, sau chiar să fie folosită cu scop manipulator. Impactul tehnologiei asupra vieții cotidiene este un subiect de studiu în ultimii ani, și chiar și aceia care susțin efectele benefice ale progresului recunosc că există efecte secundare asupra vieții de zi cu zi.

Spre exemplu, comparativ cu anul 2000, în anul 2015, numărul de utilizatori ai Internetului a crescut cu 806%. Încă din copilărie spiritul competitiv și validarea merg împreună. De mici, copiii simt nevoia de a se face remarcați, chiar și cei mai timizi dintre ei, de a fi în centrul atenției, de a primi aprecieri, și în felul acesta de a-și valida poziția în grupul de apartenență și propria valoare. Prestigioasa revistă americană de știință Science a realizat un studiu în 2011 prin care a aratat că, datorită accesibilității crescute a informației prin intermediul motoarelor de căutare (Google), este mai greu să ne amintim o informație, pentru că știm că o putem găsi ușor pe internet, ceea ce demonstrează că deținem flexibilitate la nivelul creierului, putând fi capabili să ne păstrăm resurse în vederea utilizării acestuia în alte scopuri, internetul devenind astfel memoria noastră externă.

James Flynn, un cercetător neozeelandez, ce a comparat rezultatele unor teste de inteligență din paisprezece țări, printre care Statele Unite, Germania, Franța și Olanda, din 1952 până în 1982, a observat o creștere semnificativă a nivelului de inteligență fluidă la copii în acest interval de timp. Inteligența fluidă presupune abilități vizuale, logice și de rezolvare a problemelor, spre deosebire de inteligența cristalizată ce presupune cunoștințe specifice ce se realizează prin acumulare. Astăzi, efectul Flynn (EF) vorbește despre o scădere a performanței cognitive, în ciuda faptului că digitalizarea sporește inteligența fluidă, scorurile la testele de inteligență obținute de copii fiind pe o pantă descendentă.

Orele în care vânăm informațiile în încercarea de a ști ceva mai mult decât ceilalți poate duce la epuizare fizică și stres. De aceea e foarte important să știm de ce și pentru ce ne informăm, pentru că în acest fel vom putea evita excesul. Și ca orice exces, și informația poate crea dependență, aceasta numinduse infomanie. Cel care a dat un numele acestei dependențe este psihologul Dimitrios Tsivrikos, profesor la Universitatea College London, Marea Britanie, ca urmare a diagnosticării unui blogger, prezentator radio și jurnalist, care acuza epuizare după o perioadă în care petrecuse foarte multe zile în fața calculatorului, accesând sute de site-uri, în căutare de informații, importante sau nu. Profesorul Tsivrikos numește persoanele ce dezvoltă această dependență ca fiind drogați digital moderni (modern digital junkies).

El explică faptul că boala se manifestă cu precădere la oamenii care locuiesc în marile oraşe, deoarece aceștia consideră că asimilarea de informații îi va face mai educați și îi va ține mai conectați cu ceea ce se întâmplă în jurul lor. Dar în goana după informare oamenii își pierd echilibrul dintre timpul de repaus al creierului și cel în care este în activitate, motiv pentru care nivelul de stres cotidian este foarte ridicat. Dependenţa este o boală progresivă, ce nu trece de la sine, și nu se poate vindeca peste noapte, deoarece vindecarea presupune renunțarea la comportamentul asupra căruia persoana nu poate avea control, iar renunțarea nu este ușoară. S-a observat chiar că tendința de a interacționa cu tehnologia este mai acută în perioadele în care oamenii sunt obosiți.

Așadar, renunțarea la un astfel de comportament este foarte dificilă. Avalanșa de informații la care ne supunem zilnic poate împiedica realizarea unor scopuri mărunte, ne poate face să pierdem din vedere lucruri importante, și chiar ne poate aliena emoțional. Oamenii pot ajunge să vadă lumea doar prin prisma informațiilor, devenind anxioși atunci când nu știu răspunsul la o întrebare, și pierzându-și răbdarea, exercițiu acumulat prin obiceiul studiului. Nemaiputând accesa bagajul de cunoștințe existent, trăirile emoționale rezultate sunt false stări, manipulate de această foame de informație. Pentru a stăpâni foamea informațională este important să setăm limite precise atât privind cantitatea, cât și calitatea. E important să cernem informația, în funcție de nevoile zilnice pe care le avem, dar în același timp să ne selectăm sursele de informare și să păstrăm un echilibru între acumulare și repaus.

Nivelul de stres la care ne supunem stând ore în șir în fața unui telefon, monitor sau televizor, cu informații care uneori nu au legătură unele cu altele și nici continuitate, nu ne poate îmbogăți bagajul informațional. Nu putem compara cititul unei lucrări de specialitate sau al unei cărți, cu fragmente de informații, practic cioturi informaționale, pe care nu putem construi decât păreri. Pentru un bagaj informațional este nevoie de mai mult, pentru ca apoi prin comparație să putem acumula informații în continuare. Mintea umană este capabilă să rețină informații până la vârsta de optsprezece ani. După această vârstă, tot ce acumulează este asemenea unui hard de stocare volatil, se realizează prin comparație și se șterge dacă informația nu mai este folosită.

Așa că e important de unde și cât acumulăm informație, pentru că pe aceea o raportăm la ceea ce știm deja, și cu ea rămânem, dacă ne este de folos. Dacă ne folosim timpul citind pe rețelele sociale sau articole pe diverse site-uri, e foarte posibil să nu ne ajute la îmbogățirea acestui bagaj, iar informația dobândită să nu fie decât un exces pe care nu vom avea la ce să îl raportăm.Practic, mintea nu poate încadra informația și va deveni ca o cămară cu multe borcane, dar goale, fără conținut.

Sugestii pentru a preveni transformarea nevoii de informație într-o dependență:

Evaluarea obiceiurilor – notarea pe o foaie de hârtie a surselor cele mai accesate în fiecare zi, dar și a timpului alocat asimilării de informație. După enumerare se vor păstra doar cele care țin de activitatea profesională, și se va diminua numărul celor ce țin de nevoia de acceptare și divertisment.

Introducerea de pauze, mai ales în timpul activității profesionale, care să nu aibă legătura cu folosirea vreunui device sau gadget.

Alegerea unui interval de timp folosit pentru informare și respectarea acestuia.

Ierarhizarea sarcinilor profesionale și îndeplinirea acestora fără distrageri, accesând internetul în scop personal.

Întreprinderea unor activități de rutină la întoarcerea acasă.

Eliminarea din obiceiul zilnic de a porni televizorul sau calculatorul imediat ce ne-am întors acasă.

Delimitarea timpului alocat activității profesionale și cel al vieții personale.

Trierea informațiilor pe categorii: necesare, importante și divertisment.

Înlocuirea obiceiului de accesare a internetului, telefonului și televizorului, cu activități de petrecere a timpului liber cu prietenii, practicând un sport, făcând mișcare în aer liber.

Reînceperea activității de a citi cărți. A

locarea unui timp necesar și suficient activității de repaus și somn.

Fără discuție că progresul tehnologiei a adus cu sine schimbări notabile în toate domeniile vieții noastre, însă, ca orice exces, a creat și dependențe. Totodată, generațiile tinere care s-au născut beneficiind de acest progres, au fost afectate de o alienare emoțională. Există indicii potrivit cărora generația actuală de tineri prezintă probleme psihosociale precum depresia, deficitul de atenție și anxietate.

De la vârste foarte fragede, copiii sunt atrași de device-uri, dezvoltând foarte ușor forme de atașament, și reușind chiar să-și condiționeze implicarea în diverse activități de folosirea cât mai îndelungată a acestora. De aceea este foarte importantă setarea unor obiceiuri pentru copii, astfel încât aceștia să nu creeze dependențe. Desigur, presiunea obiceiurilor sociale este foarte mare, unul dintre acestea fiind utilizarea telefonului și a internetului. Astfel, noua provocare a acestor vremuri este găsirea și păstrarea unui echilibru între a fi în lume și a fi cu sine. Lucian Blaga spunea: “Închid ochii, dar pleoapele de lume nu mă despart”.

Mihaela Dumitrescu