Regândirea centralelor termoelectrice pe cărbune

Pământul este sfera unde logica viului, atât de pe uscat cât și din apă sau văzduh, împinge viața înainte de milioane de ani. Noi, oamenii ne aflăm acum peste tot și, poate nicăieri, mâine dacă nu știm să acceptăm și să ne protejăm mediul care ne dictează condiții din ce în ce mai restrictive, dacă vrem ca această Planetă Albastră a noastră să continue să rămână vie.

Este vremea să fim mai atenți din toate punctele de vedere: mai puține experimente nucleare, mai puține defrișări, mai puține substanțe toxice aruncate în natură, mai multă grijă a agricultorilor cu substanțele pe care le utilizează la stropitul culturilor, mai multă grijă de cei mai mici sau cei mai mari conlocuitori cum ar fi: albinele, balenele sau elefanții.

Viața umană este în strânsă legătură cu toate viețuitoarele de pe pământ deoarece și ea se încadrează în această logică a viului. Ce se întâmplă acum cu mediul înconjurător nu trebuie să ne lase indiferenți fiindcă asta va fi de fapt moștenirea pe care o lăsăm copiilor și nepoților noștri. Totul este inexorabil legat

însă de energie. Toate viețuitoarele au nevoie de energie, dar cel mai mare consumator este tot omul.

Energia electrică, care a devenit acum baza funcționabilității societății, s-a obținut și uneori se mai obține și la ora actuală, din mai multe surse: apă (hidroenergia), resurse subterane, drept combustibili se folosesc combustibilii solizi (cărbune, deșeuri sau biomasă), lichizi (păcură) sau gazoși (gaz natural, hidrocarburi), sau uraniu – fisiunea atomilor de uraniu (nucleară), vânt (eoliană) soare (fotovoltaică). Pentru fiecare domeniu în parte există păreri pro sau contra, transpuse în avantaje și dezavantaje. Toate tipurile de energie (cu excepția surselor regenerabile de energie) generează repercusiuni asupra mediului și a ființelor umane, deși unele fac acest lucru într-o măsură mai mare decât altele.

De exemplu pentru energia nucleară se evidențiează următoarele avantaje: este curată în procesul de producție (majoritatea reactoarelor nucleare emit doar vapori de apă inofensivi în atmosferă), generarea sa este constantă – (spre deosebire de multe surse de energie regenerabile (cum ar fi energia solară care nu poate fi generată noaptea sau vântul care nu poate fi generat fără vânt), dar și dezavantaje majore cum ar fi faptul că deșeurile sale sunt foarte periculoase, iar accidentul la o asemenea centrală poate fi foarte grav. O centrală termoelectrică sau termocentrală este o centrală electrică care produce energie electrică pe baza conversiei energiei termice obținută prin arderea combustibililor.

Producerea de energie prin arderea cărbunelui este un proces constant şi predictibil, ceea ce face din acest combustibil sursa potrivită pentru a acoperi nivelul minim de electricitate de care are nevoie o ţară sau regiune. Spre comparaţie, eolienele nu pot produce energie când vântul nu bate, funcţionarea panourilor solare este afectată de cerul plin de nori sau de întuneric, iar hidrocentralele depind de nivelul apei din râuri. Sunt două tipuri de astfel de centrale termice. Centrale termoelectrice (CTE), care produc în special curent electric, căldura fiind un produs secundar. Aceste centrale se caracterizează prin faptul că sunt echipate în special cu turbine cu abur cu condensație sau cu turbine cu gaze. Mai nou, aceste centrale se construiesc având la bază un ciclu combinat abur-gaz.

Centrale electrice de termoficare (CET), care produc în cogenerare atât curent electric, cât și căldură, care iarna predomină. Aceste centrale se caracterizează prin faptul că sunt echipate în special cu turbine cu abur cu contrapresiune. De obicei termocentralele funcționează pe baza unui ciclu Clausius-Rankine. Sursa termică, cazanul, încălzește și vaporizează apa. Aburul produs se destinde într-o turbină producând lucru mecanic. Apoi, aburul este condensat într-un condensator. Apa condensată este pompată din nou în cazan și ciclul se reia. Turbina antrenează un generator de curent alternativ (alternator), care transformă lucrul mecanic în energie electrică, de obicei la tensiunea de 6.000 V și frecvența de 50 Hz în Europa, respectiv 60 Hz în America de Nord și mare parte din America de Sud.

Și totuși ele au un dezavantaj major: poluează. Există însă soluții de retehnologizare prin care aceste centrale să elimine un mare procent din acest dezavantaj și să devină viabile. Din păcate voința politică a decidenților, din perioada ultimilor ani, nu au luat deloc în discuție acest aspect ajungându-se azi ca ele să fie în cea mai mare parte dezafectate, uitânduse că independența energetică depinde și de ele. Iată în mare starea termocentralelor pe cărbune din România: Exportul (net) de energie electrică era prognozat a fi în anul 2020 de 15TWh; În fapt, din anul 2019 până în 2022 inclusiv, dar și în perspectivă România a devenit dependentă de importul de energie electră.

Această dependență se vede cât este de păguboasă mai ales în actualele condiții de criză generate de război. Energia electrică produsă în SEN pe tip de surse primare (mărimi brute), luna ianuarie 2022 a fost: hidroenergia cu o producție de circa 1,27 TWh, urmată de hidrocarburi cu 1,21 TWh si nuclear cu 1,05 TWh; regenerabilele variabile, VRES-E: eolian a realizat 1,02 TWh, iar fotovoltaic 0,057 TWh; energia electrică produsă pe cărbune (lignit și huilă) a fost de 0,84 TWh. Aici aș face o precizare legată de decizia eronată de trecere a centralelor electrice de termoficare la primării. Acestea au ajuns pe mâna unor decidenți, ageamii politruci din consiliile locale.

De exemplu în SACET Suceava (Serviciul public de alimentare în sistem centralizat cu energie termică), unde cunosc fenomenul în profunzime, precizez că au fost și bani și forță de muncă ultra calificată. S-au făcut retehnologizări consistente atât la sursele de energie cât și în rețelele de transport și distribuție, de peste 20 milioane de euro, ca ulterior SACET-ul să fie împins în faliment, iar peste jumătate dintre locuitori, inclusiv primăria și agenții comerciali să abandoneze sistemul centralizat de încălzire. Acum SACET-ul are o centrală mică pe biomasă a firmei private Adrem Invest București, care-și primește subvențiile promt, nu ca fostul CET modernizat și falimentat.

Doar așa se mai asigură agentul termic pentru cei câțiva consumatori captivi ce au mai rămas la sistemul de încălzire centralizată. Din punct de vedere istoric apariția termocentralelor începe din anul 1882 când la București se pune în funcțiune de către inginerul Henry Slade, pe locul actualei Biblioteci Centrale Universitare (peste drum de palatul regal), prima termocentrală, din țara noastră, echipată cu generatoare electrice de curent continuu tip brush și cazane cu aburi. Revenind la tema prezentei consemnări rezultă că regândirea centralelor termoelectrice pe cărbune este necesară deoarece sunt soluții eficiente de a le menține în funcțiune cu eliminarea poluării.

Așa că putem preciza – mai ales în condițiile crizei actuale generate de război – că de fapt cărbunele nu a murit. Ponderea sa în mixul energetic al lumii doar s-a redus, de la 40% în 2010 la 35% în 2020, în condiţiile în care consumul de energie a urcat cu un sfert. Procentul gazelor a rămas acelaşi, de circa 23%. În tot acest timp, datorită marilor consumatori, lumea şi-a dublat capacitatea de producere de energie prin arderea cărbunelui. Cărbunele, cel mai murdar combustibil, nu este nici măcar muribund. Germania şi-ar putea majora importurile şi şi-a deschis ultima termocentrală chiar anul trecut, iar Marea Britanie ia în considerare deschiderea unei noi mine, așa cum se precizează în diverse surse printre care și articolele din ziarul Financiar.

Dovadă că e posibilă regândirea centralelor ce folosesc cărbunele drept combustibil, dacă se alocă fonduri, rezultă chiar și dintr-un raport al Greenpeace România din 2016 intitulat “Starea termocentralelor pe cărbune din România în 2016”. În urma analizei privind stabilirea viabilității pe termen mediu și lung din punct de vedere al conformării cu limitele de emisii de poluanți în aer, a acestui sector a rezultat că din cele 31 de grupuri energetice pe cărbune existente în România – distribuite în 11 termocentrale – 10 au reușit să se încadreze în standardele de mediu (conform rapoartelor de monitorizare a emisiilor și documentației comunicate sunt cele de la Ișalnița și Rovinari.

Iar la Termocentrala Turceni doar trei grupuri energetice din cele 5 existente). Concluzia ar fi că este necesară o regândire a centralelor termoelectrice pe cărbune în condițiile noilor reglementări de mediu și nu o distrugere a lor în totalitate, așa cum se pare că se procedează actualmente.

Nicu Doftoreanu