DRUMURILE SĂRII din România

Potrivit Wikipedia, Drumul Sării este denumirea vechiului drum pe care se transporta sarea de salină (exploatarea minieră în care se extrage sare) spre locul (locurile) de vânzare a acesteia. Banala sare de bucătărie numită științific clorură de sodiu (NaCl) cristalizată are o amplă întrebuințare, fiind utilizată în alimentație, pielărie (tăbăcărie), industria chimică, terapie (salinoterapie) etc., ajungând să fie indispensabilă vieții pe pământ.

Încă din timpurile străvechi, sarea a constituit o bogăție imensă, generând războaie pentru a avea acces la această resursă aducătoare de venituri substanțiale deținătorilor și exploatatorilor ei. Sarea se găsește sub formă solidă (rocă de suprafață și de adâncime) sau lichidă (lacuri sărate, izvoare, mare – Marea Neagră, de pildă). În prezent, în România sunt mai multe saline, răspândite pe tot teritoriul țării, multe dintre acestea fiind și destinații turistice, căutate de iubitorii de excursii, dar și de suferinzi pentru tratamente medicale recomandate de specialiști.

Dintre cele mai cunoscute și vizitate saline din țara noastră menționăm: Praid, Sovata, Ocna Dej, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului, Beclean, Băile Figa, Glod ș.a. (Transilvania și Maramureș); Slănic Moldova, Târgu Ocna, Cacica etc. (Moldova); Slănic Prahova, Ocnele Mari de lângă Râmnicu Vâlcea, Lacul sărat – Brăila, Telega ș.a. (Muntenia). Sub aspect istoric, drumurile clasice ale sării trec terestru prin București spre Turcia (imperiul Otoman) sau naval pe Mureș (cu pluta) către vest (Ungaria).

În București, Drumul Sării este un cartier situat între rondul de la Răzoare și Calea 13 Septembrie, porțiune din traseul negustorilor de sare de la locul de extracție (salină) spre Dunăre pentru a alimenta cherhanalele ca să prepare peștele sărat ori pentru a-l trece peste fluviu spre Turcia.

Sărăria în București se afla în preajma Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou, în centrul Capitalei (la Km 0 de azi) aproape de Pescăria Veche și prăvăliile negustorilor epocii. Sarea venea în București de la salina Slănic Prahova pe Drumul Ploieștilor sau de la Ocna Mică (județul Dâmbovița) pe drumul Târgoviștei (numit și Vechiul drum al lui Mihai Viteazul).

În Transilvania, drumul clasic al Sării pornea de la Ocna Sibiului și, prin Sebeș ajungea la Alba Iulia, de unde marfa (sarea) era preluată de plutașii de pe Mureș care o transportau la destinație (vestul Europei). Alt Drum al Sării din Transilvania era cel de la Ocna Mureș, pe traseul Alba Iulia – Deva – Ilva – Lipova – Arad, iar cel modern, numit și Linia Sării, străbate traseul Salina Praid – Sovata – Slătinița – Sărățel – Dumitrița – Cepari – Băile Figa – Beclean – Dej.

“Traseul Eco didactic al sării”, (care constituie și noua atracție a stațiunii Sovata) este un drum turistic amenajat, de aproximativ 1 km, cu grad ușor de dificultate, ce pornește de pe malul vestic al Lacului Ursu din Sovata, parcurgând arealuri mlăștinoase, dealuri și zone cu formațiuni de sare, trece pe lângă Lacul Șerpilor și Lacul Mierlei și pe Valea Sării întorcându-se pe malul sud-estic al Lacului Ursu, cu atingerea Pârâului Sărat.

Acest traseu splendid care nu este însă singurul din zonă, oferă vizitatorilor stațiunii Sovata priveliști încântătoare, dându-le ocazia ca pe lângă tratamentele balneoclimaterice curative urmate, să beneficieze de sejururi (vacanțe) de neuitat. De altfel, în prezent, industria turismului din România și nu numai apreciază că amenajarea și modernizarea salinelor și a localităților pe care sunt situate, în scop de agrement, recreere dar și îngrijirea sănătății, constituie o investiție profitabilă, modelul Salinei Turda fiind demn de urmat, deoarece este considerat de mulți cunoscători drept cel mai spectaculos loc subteran din lume, modelat de mâna omului.

Salina Turda (de care am amintit anterior) este situată pe Aleea Durgău, nr. 7, monument istoric ce datează din perioada romană (anul 106 d.H.), una din cele mai active exploatări de sare din toate timpurile și totodată loc de pornire al Drumului Sării spre locurile sale de valorificare. În afara condițiilor optime oferite pentru tratarea unor afecțiuni, salina oferă o bază complexă de agrement, putând fi văzute și uneltele medievale folosite la extracția sării, bine conservate, unice în Europa, altarul sculptat în sare și alte asemenea.

Salina Praid este o mină de sare gemă, situată în localitatea cu același nume din județul Harghita pe (Strada Minei nr. 44), în bazinul Munților Gurghiului, în Dealul Sării, atestată documentar din secolul XII, recunoscută prin tratamentele curative în afecțiuni respiratorii, capela sculptată în sare și un muzeu al sării, foarte interesante.

Salina Ocna Mureș situată pe strada Mihai Eminescu nr 19 din stațiunea cu același nume, în nord vestul județului Alba la aproximativ 55 de km de Alba Iulia și 21 de km de Arad, este o exploatare a sării din timpuri străvechi (din vremea dacilor și romanilor). Cunoscută și apreciată pentru apa clorosodică balneară curativă, baza de agrement dispune de terenuri de sport, locuri de joacă pentru copii, un parc subteran, podul mișcător, o cramă și alte atracții turistice pentru vizitatori.

Salina Ocna Sibiului din stațiunea omonimă din județul Sibiu situată la circa 15 km de Municipiul Sibiu, într-o zonă de dealuri și păduri numită și Litoralul Ardealului, a fost atestată documentar pentru prima dată în 1263 și dispune de numeroase lacuri sărate naturale, formate pe locurile unor vechi saline inundate în decursul timpului. Din totalul celor 52 de lacuri heliotermice astfel formate, 12 sunt funcționale, apa lor fiind utilizată în tratarea unor boli ale aparatului locomotor, reumatisme, artroze, afecțiuni ginecologice ș.a.

Printre cele mai cunoscute și frecventate lacuri de aici se numără Lacul Avram Iancu (Ocna Pustie), Sf. Ion, Gura Minei, Balta cu Nămol, Lacul fără fund, Ștrandul Horia, Cloșca și Crișan, Lacul Vrăjitoarelor etc. Salina Ocnele Mari din județul Vâlcea, situată la circa 8 km de Municipiul Râmnicu Vâlcea, pe Valea Oltului, într-un cadru natural splendid, în proximitatea Mănăstirii Cozia și a stațiunilor balneoclimaterice Călimănești-Căciulata și Băile Olănești, este o veche exploatare de sare.

Baza turistică oferă condiții optime de relaxare, agrement și cură, prin inhalarea aerosolilor salini ce tratează afecțiunile respiratorii. În interior, se află o biserică, un muzeu, restaurant, cramă, sală de evenimente, terenuri de sport, o pistă de karting și alte atracții. Salina Slănic Prahova numită și Mina Unirea, este situată la 38 de kilometri de Ploiești între Valea Prahovei și Valea Teleajenului, datează din 1686, este asemuită unui palat de sare, cunoscută fiind pentru Sanatoriul de boli respiratorii și Sala Genezei, unde printre altele, pot fi admirate statuile sculptate în sare ale lui Decebal și Traian sau bustul lui Mihai Eminescu.

Salina Târgu Ocna este situată în stațiunea cu același nume din județul Bacău, în masivul de sare Vâlcele – Slătinele, una din cele mai mari și mai vechi exploatări de sare din România, atestată documentar din secolul al XIV-lea, folosită fiind din plin în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În interior se găsește biserica ortodoxă Sfânta Varvara – ocrotitoarea minerilor, construită din sare, un muzeu al formării și exploatării sării și o modernă bază turistică și de tratament cu aerosoli naturali salini. Salina Cacica din județul Suceava situată la poalele Obcinei Mari, este una din cele mai vechi exploatări miniere de sare din Europa și dintre cele mai vizitate din țara noastră.

În interior se găsește un lac sărat artificial, un muzeu la sării, capela romano-catolică Sf. Varvara, o capela ortodoxă, sala de bal (dans) și Grota piticilor – săpate în sare. O excursie la una sau mai multe dintre aceste saline (ocne) este o încântare, dar trebuie rezervată cel puțin o zi de vizitare pentru fiecare dintre ele. Am prezentat pe scurt (atât cât ne permite spațiul tipografic alocat) câteva din minunățiile țării noastre aflate la capăt de drum al sării (locul de extracție), rămânând ca, turistul, în raport de timp, preferințe, condiție fizică și posibilități materiale să-și aleagă propriul traseu de explorat, pornind fie din stațiunile turistice menționate în care se găsesc salinele (ocnele de sare), fie să urmeze trasee care să includă unul sau mai multe asemenea obiective excepționale.

Ghid Montan-Claudiu Sfetcu