Titus Popovici. Un cineast desăvârșit

Titus Viorel Popovici s-a născut la 16 mai 1930 într-o familie modestă din Oradea. După finalizarea studiilor superioare și debutul în literatură ca scriitor, din 1957 devine scenarist de film, odată cu ecranizarea capodoperei Moara cu noroc, de Ioan Slavici.

Au urmat ani de glorie în cinematografie, colaborând cu cei mai renumiți regizori români precum Liviu Ciulei, Andrei Blaier, Manole Marcus, Mircea Mureșan, Mircea Drăgan, Geo Saizescu, Sergiu Nicolaescu ș.a., scriind scenariile la peste 30 de filme artistice, multe dintre ele de mare succes la public. În scenariile filmelor sale, Titus Popovici a înlocuit cu măiestrie propaganda ideologică cu manipularea subtilă, folosind cu pricepere mijloacele cinematografiei, amestecând întâmplări reale cu ficțiuni și prezentând personajele pozitive – eroi ai istoriei României sau activiștii de partid – umani, drepți, viteji, de o manieră foarte convingătoare, reușind astfel să-i facă pe cei neavizați, care nu cunoșteau adevărul istoric să creadă că lucrurile s-au întâmplat ca-n filme.

Dintre filmele scenarizate de Titus Popovici, evidențiem:La Moara cu Noroc(1957);Valurile Dunării (1959); Străinul; Setea; Pădurea spânzuraților; Dacii; Columna; Mihai Viteazul; Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Puterea și adevărul; Cu mâinile curate, Ultimul cartuș, Conspirația, Departe de Tipperary, Capcana, Nemuritorii, Actorul și sălbaticii, Pe aici nu se trece, Operațiunea Monstrul; Profetul, aurul și ardelenii; Artista, dolarii și ardelenii; Pruncul, petrolul și ardelenii, Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii; Lumini și umbre (serial TV); Horea; Secretul lui Bachus; Secretul lui Nemesis; Noi, cei din linia I; Mircea (1988); Momentul adevărului (1989); Miss Litoral (1991); Divorț din dragoste (1992); Crucea de piatră (1993).

Vizionând filmele respective, spectatorii își formează opinia, dar nu din perspectiva adevărului istoric ci a ideologiei de partid. Spre exemplu, Puterea și adevărul din 1972 este un film considerat curajos în vremea comunistă întrucât dezvăluia grave abuzuri ale unor înalți activiști de partid din perioada stalinistă, criticate și reparate tovărășește de regimul ceaușist, ducând cu gândul la Gheorghiu-Dej și condamnarea pe nedrept a lui Pătrășcanu, reabilitat în 1968 de noua conducere politică a țării. Filmul Cu mâinile curate din 1972, regizat de Sergiu Nicolaescu prezintă fapte reale (crime și jafuri armate) întâmplate în Bucureștii anilor ’45- ‘46 când un comisar de poliție curajos și justițiar, Alexandru Alimănescu, pe numele real, interpretat pe ecran chiar de regizor, a împușcat mai mulți gangsteri. În film, pornind de la aceste realități, apare comisarul comunist viteaz și incoruptibil, Mihai Roman (interpretat de Ilarion Ciobanu), care întronează ordinea și apără țara de bandiți.

Același comisar Roman apare și în filmul Departe de Tipperary, o mistificare grosolana a adevărului istoric, care prezintă denaturat episodul arestării fruntașilor țărăniști în 1947 în încercarea lor de a pleca clandestin din țară de pe aerodromul din Tămădău. Un film de succes este și Actorul și sălbaticii care are ca subiect viața marelui actor Constantin Tănase și activitatea Trupei sale de revistă Cărăbuș, cu Toma Caragiu în rolul principal, interesant și atractiv, dar care de asemenea falsifică adevărul istoric. Secretul lui Bachus este o comedie spumoasă inspirată din faptele gestionarului de vinuri Gheorghe Ștefănescu (interpretat de Ștefan Mihăilescu-Brăila) condamnat în anii ‘70 la moarte (pentru prejudicierea statului cu peste un milion de lei), dar și aici adevărul este denaturat.

În filmele sale, Titus Popovici a cultivat naționalismul, patriotismul, dorința legitimă de dreptate etc., reușind să scrie scenarii apreciate de spectatori și critica de specialitate. La data de 29 noiembrie 1994, Titus Popovici a decedat într-un stupid accident de mașină, la o partidă de vânătoare în Deltă, într-o pădure din apropiere de Tulcea, pe un drum forestier. Au rămas în urma sa mai multe romane și povestiri, dar în special filmele artistice de succes, vizionate și azi, unele cu mare plăcere, inclusiv de către tineri.

Horaţiu Măndăşescu