Radio România-1930

În nr. 1 din 1930 revista Radiofonia în România la acea vreme: „ radiofoniei se pot urmări în perfecțiunile tehnice ținute în pasul vremii, se pot judeca în grila de programe tot mai felurite și împlinite de puteri Boabe de grâu scria despre Progresele de întâia mână, dar izbesc și conving mai cu seamă în numărul abonaților. Câți oameni folosesc de pe urma întregii acestei organizări?”. La această întrebare autorul articolului răspundea: „Mișcarea abonaților la noi e încă slabă”.

Progrese importante s-au realizat prin darea în funcțiune a postului cu antena de emisie de la Băneasa. După datele furnizate de revista amintită proporția între abonații din țară și București a fost următoarea: în București numărul abonaților în 1930 ajunsese la 6.500 iar în țară de 26.017. În București primele statistici încep cu anul 1925. Astfel pentru anii 1925-1927 numărul abonaților a fost de 1.645, în 1928 de 948, în 1929 de 1.779, iar în 1930 în primele două luni ale anului de 2.128.

La aceste statistici trebuie să adăugăm câteva aspecte privind începuturile radiofoniei. Primele experimente de emisiuni radiofonice au avut loc în Statele Unite ale Americii în 1919, pentru ca la 20 noiembrie 1920 în orașul american Pittsburg să fie pusă în funcțiune o stație de transmisie radio permanentă. După aceste statistici este necesar să prezentăm câteva aspecte privind începuturile radiofoniei Românești. Sinteza este realizată pe baza articolelor din Boabe de Grâu, 1930, Radioromân, Radiofonia și a monumentalei istorii în 3 volume a lui Eugen Denize și a aspectelor prezentate în domeniul poștei și telecomunicațiilor din cartea lui Gheorghe Enciu, Gen. lt., Poşta şi telecomunicaţiile în România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984. În 1925 s-a înființat Asociația „Prietenii Radiofoniei” cu scopul realizării unei Societăți de radiofonie. Societatea a fost înființată de prof. univ. dr. Dragomir Hurmuzescu, dr. Emil Giurea, Ing. Emil Petrașcu.

În 1925 este publicată revista Radio Român, apoi Radiofonia. Tot în 1925 este votată legea pentru instalarea și folosința stațiunilor radiotelefonice. Serviciul radiolelectric a fost un monopol al statului exercitat prin Direcția Poștelor Telegrafelor și Telefoanelor. Stațiile radio erau de stat și particulare. La 21 noiembrie este inagurată la București prima expoziție cu aparate de radio ale unor firme străine. În iulie 1925 în Parcul Carol la expoziția Luna Bucureștilor este realizată prima emisie în limba română. Taxa pentru radioreceptoarele cu galenă a fost de 150 de lei, pentru radioreceptoarele cu 2 lămpi de 200 lei iar cu trei lămpi de 250 lei.

Abonamentul în funcție de abonat a fost stabilit între 300 și 500 lei. În 1926 în România existau cca. 2.000 de aparate radio. Se recepționau îndeosebi posturi de radio străine. Revista Boabe de grâu din 1930 prezintă o hartă cu posturile din spațiul european. Primele emisiuni radio au fot realizate în România de firme străine, Electrophoebus, Institutul Electrotehnic din București, Societatea Radio România. Despre aceste emisiuni au scris în Radioromân ascultătorul M. Pop, ing. Emil Petrașcu în Boabe de grâu din 1930, Dragomir Hurmuzescu, în revista Radiofonia serie nouă din 9 noiembrie 1928.

Pe 1 noiembrie 1928 ora 17:00 a început emisia postului de radio București, Alo, alo alo, Aici Radio București. Dintre emisiunile radio din anul 1930 „Universitatea radio” a fost considerată de revista Boabe de grâu „una din cele mai îndrăznețe şi mai îmbucurătoare noutăţi în programele postului românesc radiofonic”. Emisiunea a fost difuzată între 7:00 și 8:00 seara în fiecare zi. Lunea se face ştiinţă, marţea literatură, limbă şi folclor, miercurea filozofie şi viaţă religioasă, joia ştiinţe sociale, vinerea artă, muzică şi folclor muzical. Sâmbătă: istorie, geografie şi turism, iar duminica educaţie şi cultură populară.

Prof. Univ. Dr. Ştefan Păun