Florin Bogardo – Un romantic incurabil

Florin-Amedeo Bogardo s-a născut la 16 august 1942 în București, într-o familie de avocați, tatăl său, Oronzo Bogardo fiind de origine italiană, bunicul Giuseppe emigrând la începutul secolului XX din zona Bari în “orașul dintre vii”, Drăgășani. De mic copil (de la vârsta de 5 ani), Florin Bogardo a început să studieze pianul, iar după absolvirea în 1960, a liceului “Nicolae Bălcescu” din Capitală, între anii 1961-1967 a urmat Conservatorul “Ciprian Porumbescu”.

Debutul în muzica ușoară românească s-a produs în anul 1963 (din timpul studenției) la Festivalul Național de la Mamaia, unde a dobândit Premiul Special al Uniunii Compozitorilor pentru compoziția “Cum e oare?” interpretată de Margareta Pâslaru, cântec care a devenit imediat șlagăr și care va avea s-o lanseze pe îndrăgita solistă. După finalizarea studiilor universitare, Florin Bogardo a fost angajat regizor muzical la TVR (unde a activat între anii 1967- 1982), anul următor (1968) fiind primit și în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, în paralel, continuând activitatea pe tărâmul muzicii ușoare. A urmat o perioadă de mari succese, ajungând în prim-planul preferințelor publicului în principal prin sensibilitatea și romantismul melodiilor sale.

Florin Bogardo a participat în fiecare an la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia, dar și la alte concursuri și manifestări culturale precum “Cântarea României”, Festivalul Muzicii Ostășești etc., câștigând numeroase premii și lansând melodii nemuritoare precum: “Să nu uităm să iubim trandafirii” (în 1969), interpretat de Margareta Pâslaru (preluată ulterior în repertoriu și de alți soliști) sau marile șlagăre cântate de Aurelian Andreescu – “Un fluture și-o pasăre” și “Tu ești primăvara mea”, ultimul considerat de specialiști drept una dintre cele mai frumoase melodii românești din secolul XX. În anul 1971, Florin Bogardo s-a căsătorit cu interpreta Stela Enache cu care a avut o căsnicie fericită până la sfârșitul vieții (38 de ani), din mariajul lor rezultând doi copii reușiți – un băiat și o fată (stabiliți în prezent în Occident), care însă n-au îmbrățișat cariera artistică a părinților lor.

O mare parte din melodiile compuse de Florin Bogardo au fost încredințate spre interpretare soției sale, dar de-a lungul timpului, a colaborat și cu alți mari cântăreți, printre care: Doina Badea, Mihaela Mihai, Sergiu Cioiu, Dorin Anastasiu (de Margareta Pâslaru și Aurelian Andreescu deja am menționat), dar multe dintre succesele sale au fost cântate chiar de către autor.

Discografia lui Florin Bogardo cuprinde nenumărate cântece de succes, dintre care (în afara celor precizate anterior): “Plop înfrânt”, “Dacă iubești fără să speri”, “Diminețile mele sunt flori”, “Apari iubire la izvor”, “Care dintre noi, oare?”, “Cum pot să te conving și ce să fac?”, “Întâia oară”, “N-ai să mă poți uita”, “Ora cântecului”, “Balada pescărușului”, “E o poveste de amor” și, cel mai îndrăgit de tânăra generație – “Ani de liceu”, de pe coloana sonoră a filmului de mare succes “Liceenii”. Florin Bogardo a scris și muzică de film, ca de exemplu “Alo, aterizează străbunica”, “Declarație de dragoste”, “Extemporal la dirigenție”, “Pădurea nebună”, “Telefonul” ș.a.

De asemenea, a compus și muzică clasică, de cameră, corală, ostășească, electronică, pentru copii etc. și a făcut orchestrații la numeroase piese de muzică ușoară. În particular, era un gentleman, de o finețe și sensibilitate aparte ducând o viață discretă, departe de ochii lumii și presei, nefiind implicat în scandaluri și mondenități. În august 2009, aflându-se internat la spitalul “Matei Balș” pentru tratarea unor mai vechi afecțiuni cardiace, a suferit un accident vascular cerebral, în urma căruia la 14 august 2009 a decedat, fiind înmormântat câteva zile mai târziu la Cimitirul Bellu-Catolic, lăsând în urmă o impresionantă colecție muzicală.

Horaţiu Măndăşescu