VICTOR MAROLA

Originar din Galați (2 mai 1968), Victor Marola este publicist și doctorand în filosofie (Universitatea din București). Din cele 90 de eseuri, studii, articole eseuri publicate, câteva se regăsesc în și volume internaționale (Viena, Albena) și în periodice editate în străinătate (Zürich).

Este prezent cu poezii în antologii din țară și străinătate: Antologia UNIVERSUM, vol. IV, V (Montreal, 2020), Penseiro de la mamma (Bologna, 2020), Vis cu Nichita, vol. XII (București, 2020), Zâmbetul liric al toamnei (Galați, 2019), Cuvânt deSpre Cer (Buzău, 2009), Antologie de proză scurtă (București, 2021), Din dor de Eminescu (București, 2021), Antologia de Poezie românească la începutul mileniului al III-lea (Chișinău, 2021) ș.a.

Eseurile, poeziile, interviurile, epigramele, îi apar în revistele: Nord Literar (Baia Mare), Vatra Veche (Târgu Mureș), Leviathan, Eminesciana, Lumina (București), Dunărea de Jos, Axis libri, Boema, Dominus (Galați), Intercultural (Sibiu), Lumină lină (New York), Florile dalbe, Literatura și Arta, Viața Basarabiei (Chișinău), Condeierul diasporei (Salzburg), Cervantes, Sintagme Literare (Timiș), Astralis (București), OltArt (Slatina), Convorbiri Literar-Artistice (București), Candela (Montreal), Spații culturale (Râmnicu Sărat), Agora Artelor (Râmnicu Vâlcea).

Este inclus în Bibliographie Internationale de l’Humanisme et de Rennaissance (Geneva, 1996), Enciclopedia Scriitorilor Români Contemporani de pretutindeni (Chișinău, 2019), Dicționarul enciclopedic al Scriitorilor Română la începutul mileniului III (2021). A publicat două volume de versuri: Iubire diafană (Iași, 2019), Chemarea luminii (Iași, 2020). În pregătire sunt cărțile: Carmina Rediviva (București, 2022), Concert în seninul de mai (București, 2022), Sunetul luminii (2022), Culorile tăcerii (2022).

Reflecții în cotidianul policrom (2022), Antologie de poezie religioasă românească (2022), Poeții de ieri, poezia de azi (antologie de poezie universală, 2022), Poemele naturii (antologie de poezie universală, 2022) și un volum de interviuri literare și unul de proză scurtă (2022). Este membru al Asociației Scriitorilor din Austria (Salzburg).

GENIU TĂCUT…
Îl văd pe Brâncuși la ,,Masa tăcerii”,
cu dalta în mână ușor modelând,
și-n Gorj, la Hobița, în zilele verii,
jos la Tismana e chipul său blând.
Madonei, la Dudu, îi cânta uneori,
cu glasul lui cald în ceasuri de seară,
dăltuia în Bănie ,,Sărutul” în zori,
în jur doar figuri și chipuri de ceară.
La ,,Poarta Sărutului” trece ușor
un tânăr la braț (cu mândra lui zână),
ei vin când e lună și când este nor,
cu pașii tăcuți și-o floare în mână.
,,Măiastra” în zori apărea la Paris.
Un cânt murmura cu glasu-i curat,
el, geniu tăcut, ce har i-a fost scris,
de tot ce-i frumos părea el furat.
Lumini el a pus în sculpturile lui,
Brâncuși e aici, mai este sau nu-i?

ORBIT DE LUMINĂ

De când a căzut lumina-n priviri,
cu străfulgerările ei
pe care nu le poți prinde
în culori și cuvinte,
De când ne ridică lumina din zori,
ne trezim tot anemici
printre stâncile colțuroase,
de care picioarele se lovesc,
orbecăind și ele printre umbre și maci.
Lumina ne ridică din patul durerii,
ne lasă în ochii plăpânzi
bucuria de a fi, de a vedea,
iar noi tot anemici pășim
cu un picior în grădina feerică
și cu altul în ținutul furtunilor.
Te strigă, te cheamă,
te înseninează cu nimbul de copil,

tu, suflet, căzut în vis,
fără să înțelegi limba
și culorile apetisante ale abisului.
Din visul tău, călător solitar,
te trezești orbit de-atâta lumină
firav, pe Drumul Damascului…

ÎN VERSUL TĂU

În versul tău revăd și marea,
și râul, lacul și izvorul,
când îl citesc, uit supărarea,
și-n cuget îmi revine dorul.
În versul tău văd căprioara,
păstorii risipiți în lunci,
aud și ceterea, vioara,
la horă mă revăd, atunci.
Cuvânt ales în versul tău,
în ,,Revedere” recitesc,
câte un scrib în felul său
și un artist iar te cinstesc.
În versul tău e dor de țară,
de tot ce este sfânt aici,
poemul tău ne prinde iară
dar zilele par tot mai reci.

SFINXUL

Sunt un epigon ca mulți
tu, Sfinx din Ipotești,
versul, ruga, le asculți
și din cerul tău privești.
Ești izvorul lin ce tace,
care licăre-n amurg,
liniște și codrul face,
versurile-n taină curg.
Ești lumina din răzoare,
tu, Eminule, rebel,
ești aici sau visul oare
ne învăluie și el?
Lacul iar te oglindește,
tu revii la malul său,
taci și soarele zîmbește,
toate plâng de dorul tău.
Teiul ne umbrește vina
de a te iubi prea mult,
printre ramuri lin lumina
ea te cântă și-o ascult.
În acorduri de chitară
versurile ți le-aud,
te-a iubit sărmana țară,
dar sfârșitul a fost crud.
Și la Putna te văd iară,
clopote dau mărturie,
rău-n lume o să piară,
far tu ești și bucurie.
Glossa o citesc mereu,
te revăd așa de trist,
dar cu tine nu mi-e greu,
și cu doine eu exist.
Tu, Luceafăr, în amurg,
Sfinx tăcut în lin de seară,
te revăd în vechiul burg,
cânt și dor în suflet iară !

ARENA ROMANĂ

Cetatea nu doarme în ore târzii,
e trează, veghează întruna,
dintre morție greu acum să revii,
când spinii-n cunună sunt una.
Metropola-i vie, sirene se-aud
pe marginea nopții aprinse,
e creștetu-n ceață și părul e ud,
luminile-n cuget parstinse.
Pe stâlpii înalți semețe lumini,
așteaptă pe tineri să-i vadă,
în cale agentul cu ochii senini
își face programul pe stradă.
Visele dorm în lacrimi și stele,
nici câinii pe străzi nu apar,
iar cărțile zac mai tăcute și ele
și actorii din scenă dispar.
Știri violente curg în cascadă,
și noi tot captivi am rămas,
părinții aici ce pot să mai vadă
când țara-i vândută la pas?

Doina Bârcă