Isadora-Rodica Lungan

Mă numesc Isadora-Rodica Lungan şi m-am născut pe 6 iunie 1992 în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea. Am absolvit Liceul Forestier din Râmnicu-Vâlcea. M-am măritat cu Antonio Verardi în anul 2013 și locuiesc în orașul Soliera, din regiunea Modena. Din anul 2015, am început să asist oamenii vârstnici, lucrez și acum la privat, ca infirmier.

În anul 2020, m-am decis să scriu o carte de poezii și proze scurte în care povestesc fragmente din copilărie și adolescență, dar exprim și stările sufletești prin care am trecut. Această primă carte am lansat-o în 2021 la Râmnicu-Vâlcea: Suave șoapte ale sufletului. Pe urmă am scris-o și pe a doua, unde sunt povestiri despre viața mea și despre Genocidul armean, cu titlul: Drama fetiței cu ochii de căprioară și alte povestiri. Lansarea a avut loc la Biblioteca Județeană din Râmnic în luna august, 2022.

ÎMBRĂȚIȘAREA ÎNGERULUI

Este seară și merg pe țărm. Admir luna și reflexia ei deasupra mării. La vederea lunii, marea se agită. Am aflat și motivul pentru care se agită atât de tare marea la vederea lunii. Se spune că luna este îndrăgostită de mare. Nu știu cât este de adevărat acest lucru, dar am observat că, doar când apare luna pe cer, marea se agită. Eu privesc marea cu admirație. Pătrund în valuri până îmi ajunge apa mai sus de brâu. Pot vedea peștișorii colorați sub apă chiar și pe întuneric. Am decis să fiu doar eu, marea și luna… Isadora-Rodica Lungan Le vorbesc iarăși despre îngerul meu din vis și rog luna să ia forma chipului îngerului meu, să fie la fel de frumoasă ca el și să mă privească cu ochii ei ca două smaralde, în care pot vedea și simți iubirea și sfințenia pline de o strălucire orbitoare, la care doar eu pot privi. Luna a împrumutat, atunci, chipul îngerului meu din vis.

Are și buzele la fel de frumoase și cu un parfum inconfundabil, cum rar mai există buze, atât de perfecte și făcute pentru a fi sărutate sălbatic! Cerul este acum luminat de chipul și zâmbetul îngerului meu… Privesc marea cu dragoste și nostalgie și îi mărturisesc cât de mult o iubesc și cât de mult îmi place tărâmul ei plin de pești colorați și numeroase frumuseți minunate, oferite de ea cu generozitate. I-am povestit despre clipele în care m-am iubit cu îngerul din vis, la câțiva metri adâncime sub apă, dar și despre alte locuri secrete, martore ale iubirii noastre speciale. Luna și marea sunt cele mai bune prietene ale mele, iubim același înger, avem aceleași secrete. Le pot spune orice, știu că ele nu m-ar judeca sau trăda vreodată… L-am rugat pe Dumnezeu să aibă grijă de îngerul meu iubit din vis, care mi-a scos sufletul din focurile iadului în care îl adusese tristețea. I-am zis lui Dumnezeu să-l ferească de orice rău pe îngerul meu și că eram, deja, pregătită să plătesc eu și pentru păcatele lui, în caz de nevoie. Am rugat marea, ca în fiecare an când ne vedem, să-mi păstreze locul secret, unde mă întâlneam, zi de zi, cu îngerul din vis. Chiar când eram pe cale să închei conversația mea cu luna și marea, am simțit două mâini puternice care mă mângâiau pe spste, coborând până la picioare. Am rămas nemișcată, cu ochii închiși de plăcere și i-am zis să nu se oprească.

Mi-am lăsat capul pe spate și mai mult, cu părul meu lung lăsat liber. Îi simțeam mângâierile și pe piept, alunecând, ușor, pe tot trupul. Pielea îmi era „ca de găină“, excitată de placere! Am simțit apoi o îmbrățișare puternică… Am deschis ochii și l-am văzut pe el, pe cel mai frumos înger dintre toți îngerii. La revederea lui, l-am sărutat cu foc, la fel cum o făceam când ne întâlneam în locurile noastre tainice, de pe tărâmul mării, departe de ochii lumii, departe de această lume.

Îngerul meu din vis mă ajută, de fiecare dată, să evadez din lumea reală, în care nu prea mă regăsesc. I-am mărturisit îngerului cât de mult îl iubesc și că i-am dăruit tot ce aveam: inima și sufletul. Știa, deja, cât de important este el pentru mine… Ieșind din apă, la fel ca o zeiță a mării, cu brațele ușor depărtate de trup și cu palmele deschise, le-am spus îngerului, lunii și mării: dacă totul nu ar fi atât de complicat, mi-aș dori să rămân veșnic în acest vis, doar ca să fiu cu el, cu cel mai frumos înger din lumea viselor mele!

DE-AȘ PUTEA OPRI TIMPUL….

Sunt, acum, cu tine, lângă tine! Te privesc ca pe un sfânt, te privesc și nu-mi vine să cred că-ți vorbesc… Aș vrea să opresc timpul, dar cum pot face asta? Vreau să rămân cât mai mult lângă tine! Aș opri timpul, măcar pentru un secol, ca să rămânem așa cum suntem acum… îmbrățișați, cu buzele mele lipite pe gâtul tău. Aș dori ca timpul să stea în loc, iar aripile tale de înger să rămână încolăcite pe trupul meu, care nu ar vrea să te piardă! Aș da orice ca să opresc clepsidra să se scurgă, doar pentru a-ți vedea cât mai mult chipul celest… Aș renunța la jumătate din viața mea, numai să nu plec din raiul brațelor tale. Mi-e tare greu să mă desprind de trupul tău, să rămân doar cu parfumul ce încă mă îmbrățișează magic. N-aș vrea să dispară niciodată, să-mi intre definitiv în corp și nimic și nimeni să nu mi-l poată lua. Este parfumul fericirii mele veșnice… Parfumul tău!

PRIVIREA LUI

Cu ochii, plini de speranță și dorință, privește într-o parte, ca și cum ar vrea să se împartă în mii de locuri, pentru a face lumea cât mai bună și fericită. Privirea lui, încărcată cu iubire, este plină de un har care bucură sufletele tuturor. Privirea lui îmi bucură și mie sufletul! Privindu-l, constat că are cei mai frumoși ochi din lume și un zâmbet fermecător! Cu privirea lui poate cuceri lumea întreagă la fel cum m-a cucerit și pe mine. Nu mă satur în a-i privi chipul inocent și dătător de iubire și liniște sufletească. Îi privesc clipirea ochilor și realizez că pleoapele, care îi acoperă cele două smaralde, îmi permit să văd și să simt raiul, redându-mi puterea de a zâmbi, chiar și atunci când în suflet am durere. O privire ca a lui nu o poți găsi peste tot, fiind cea mai frumoasă expresie a unui suflet unic și generos. Prin ochi, îi citesc curățenia sufletului. Înot în privirea lui precum în mare…

Chipul lui are un contur delicat și zâmbetul misterios ce i se observă, uneori, în colțul gurii, pare expresia fidelă a unor desene făcute de Da Vinci. Părul lui are culoarea îngerilor buni. Privirea lui emană foarte multă energie pozitivă și mă ajută să văd lumea cu ochi diferiți. Văd lumea prin ochii lui inocenți și frumoși, care fac lumea mai bună și frumoasă, ștergând orice urmă de rău, pentru a face loc binelui. Privirea lui aș săruta-o până-n zori și i-aș mângâia chipul cu petalele celui mai frumos și rar trandafir de pe pământ… (povestiri din volumul „Drama fetiței cu ochii de căprioară și alte povestiri”, Râmnicu-Vâlcea, 2022)

Doina Bârcă