Crucea paleocreștină de la Ciurari

satul Cucuruzu, comuna Răsuceni, județul Giurgiu

Trăim în ţara contrastelor, în care, conform unor studii statistice efectuate de către instituţii abilitate, 200.000 de elevi români sunt analfabeţi funcţionali, dar avem si tot atâţia copii supradotaţi, aproape 10% din numărul total de elevi. Aceste minți sclipitoare, ar putea să contribuie la o schimbare în bine, dacă, coeficientul lor de inteligență, peste medie, le-ar fi pus în valoare. Simbolul peștelui, simbolul bunătăților cerești (Matei,7.-11; 13, 47-48, Luca 5,6) ar fi fost întrebuințat de Iisus Hristos, adresându-se unor pescari, chemându-i a-i urma noua învățătură, noua credință. Apariția lui Hristos într-o lume politeistă, dominată de zei, a determinat persecuții de tot felul din partea împăraților Imperiului Roman.

Creștinii în această perioadă au folosit ca mijloc de recunoaștere, a celor care credeau în noua învățătură, peștele. Semnificația este evidentă în evangheliile după Luca, Matei și Ioan, din Biblie, unde Iisus a săvârșit minunea hrănirii cu doi pești a unei mulțimi de oameni. Minunea înmulțirii peștilor este rezumatul doctrinei creștine, prima mărturisire de credință.

În grecește peștele este numit ΙΧΘΥΣ, fiecare literă cu semnificația sa, interpretate de exageții problematicii în dezbatere astfel: „ota (I) este prima literă de la Iēsous, adică ”Iisus„ Chi (CH) este prima literă de Christos, care se traduce prin „uns” Theta (TH) este prima literă de Theou, grecescul pentru „Dumnezeu” Ypsilon (Y) este prima litera a cuvântului Yios , grecescul pentru „Fiul” Sigma (e) este prima literă de la cuvântul Soter, care înseamnă „Salvator”. Înainte de secolul IV crucea ca semn al comunităților creștine a fost utilizată rar, semnul peștelui este recomandat pe sigilii de Clement din Alexandria, și devine simbol de recunoaștere între creștini.

Acest simbol al creștinilor apare la sfârșitul secolului II și s-a impus în secolul III. Descoperirile de pe teritoriul României pun în evidență simboluri paleocreștine în Dacia romană. Simbolul peștelui în religiile lumii, este întâlnit, fiind menționat de documente istorice, descoperiri arheologice, texte sacre, numeroase studii. Istoricul Tertulian (150-220 e.n.) menționează printre popoarele care cunoșteau numele lui Hristos „pe sarmați, sciți, daci și germani”.

Perioada creștină timpurie la nord de Dunăre este dovedită lingvistic, dar și arheologic. Majoritatea termenilor din mediul bisericesc provin din limba latină: basilica (biserică), crux (cruce), ara (altar), presbyter (preot), angelus (înger), baptisare (botez), onumentum (mormânt), cantare (cântare), christianus (creștin), sanctus (sânt/sfânt), Domine Deus (Dumnezeu). Există și cuvinte împrumutate din limba slavonă, cum sunt: Rusalka (Rusalii), duhu (duh) și jadu (iad). La slavi, pentru „a boteza” se folosește „a creștina”, un cuvânt derivat din latinescul baptesium.

Crucea este un simbol mai vechi, descoperit în peșterile rupestre, epoca preromană, precreștină, în Egipt prin cruceacoptă,în mâna zeilor egipteni. Este reprezentată și în peșterile din munții Buzăului. Literatura despre acest simbol menționează două sensuri: unul material și altul moral. Aceste două simboluri serveau la pedepsirea sclavilor, răufăcătorilor care nu erau cetățeni romani și drept morală pentru cetățeni. Cruci de diverse forme s-au descoperit în India, Siria, Egipt și sunt legate de o formă de adorare a naturii. Forma crucii cu două brațe din creștinism are originea în Caldeea antică, unde după unii istorici avem și o reprezentare a Sfintei treimi. Păgânismul, sub înțelesul de locuitor al satului, a fost primit în biserica creștină cu semnele și simbolurile specifice.

Crucea simbol al zeului Tomuz Tau sau T cu bara transversală în jos a fost adoptată ca semn al crucii lui Hristos. De remarcat, crucea ca simbol sacru înainte de Hristos, o întâlnim la greci, tireni, care se închinau zeului Tamuz, caldeeni care se închinau lui Bel, scandinavii care se închinau lui Odin. A fost simbol al zeului babilonian, Soare, și este prezentă pe o monedă a lui Cezar (100-44 î.Hr.). Crucea apare în Noul Testament, este menționată în scrierile din secolele I-IV cum sunt Constituțiile apostolice. Ea a fost declarată simbol al creștinătății cu ocazia Conciliului de la Niceea din 325 de Constantin cel Mare. Simbolurile principale ale creștinilor, corabia, peștele, mielul vor fi înlocuite cu simbolul lui Iisus Hristos, răstignit, în 692 la sinodul Ecumenic, Trulan, unde s-au interzis alegoriile despre Hristos. Simbolul crucii este menționat într-o scrisoare a Sf. Nil Athonitul din secolul IV. Reguli despre cruci, biserică ca local de cult sunt stabilite prin al II-lea Sinod de la Niceea, de Trasus, când se admite să se ardă miresme (tămâie) sau să se aprindă lumânări. La Sinodul 7 crucea este recunoscută ca unul din principalele simboluri creștine.

Am prezentat aceste aspecte pentru a reliefa importanța crucilor din cimitire și biserici pentru creștinismul și ortodoxia românească și nu numai. Crucile din vechime din cimitire, cele de piatră, astăzi sunt ignorate, degradate, uitate. Ele ascund o lume care reprezintă istoria acestui popor, creștin din primele veacuri. Autorități și biserica satelor în goana după modernism le-a uitat, mai ales că în unele situații în regimul comunist unele cimitire au fost taransformate în teren arabil, pentru agricultură. Vlașca, județul cu denumirea cea mai veche din istoria românilor, are aceste vestigii, uitate. În acest număr, prezentăm un astfel de caz.

Este vorba de Cimitirul din cartierul Ciurari din comuna Răsuceni, satul Cucuruzu, actualul județ Giurgiu. Simbolul peștelui, paleocreștin specific secolelor II-IV este evident, de asemenea monogramele lui Hristos scrise dezordonat, specific epocii după invazia bulgară, secolul VI, sunt inedite. Mai mult forma acestui monument funerar, oval, credem are format de cruce printr-o realizare târzie, în primele secole ale creștinismului când crucea ca monument funerar a fost puțin folosită. Mai degrabă aduce cu pietrele de pe sanctuarele dacice. În zona Vlașca s-a aflat vestita cetate Sornum, cetate localizată în Muntenia. Mai mult aceste monograme sunt așezate în susul și în josul Peștelui, simbolul primilor creștini din Imperiul Roman. Revenim la simbolul peștelui de pe această piatră ovală transformată în cruce.

Catacombele romane săpate se pare de etrușci, întâlnite în marile orașe romane antice, în secolul I au fost cimitire ale evreilor iar din secolul II cimitire ale primilor creștini și loc de refugiu în timpul persecuțiilor acestora. Unele au devenit morminte ale primilor episcopi ai Romei. Treptat au devenit loc de pelerinaj, de cinstire a martirilor creștini, după 381. Unii Papi le-au reamenajat în timp ce arta catacombelor a fost studiată și cercetată. Cele mai întâlnite simboluri din catacombele romane sunt: orarit, ruga cu brațele deschise, păstorul cel bun, peștele, ancora, învierea lui Lazăr, Ioana și peștele, Adam și Eva, monograma lui Hristos, Alpha și Omega – Hristos începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor la fel ca prima și ultima literă din alfabetul grecesc, porumbelul cu o ramură de măslin în cioc – sufletul a ajuns la pacea divină, pasăre phoenix, simbolul învierii. Am menționat aspectele de mai sus pentru a arăta importanța acestui simbol creștin descoperit în Cimitirul de la Ciurari, Cucuruzu.

Crucea paleocreștină de la Ciurari, Cucuruzu, comuna Răsuceni, județul Giurgiu cum se poate observa din fotografia de mai sus este o piatră aproximativ ovală unde se află stilizat simbolul peștelui, simbol paleocreștin, specific comunităților creștine în primele secole ale erei noastre: secolele I-IV; Piatra funerară, ovală este credem mai de grabă specifică sanctuarelor dacilor sau daco romane. Paleocreștinismul din Dacia romană a fost demonstrat de profesorul M. Rusu. O privire atentă permite concluzia adăugării scrierii chirilice mult mai târziu, care ar fi avut loc după impunerea alfabetului chirilic, de stăpânirea bulgară în zonă.

Prof. univ. dr. Ștefan Păun