Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
VICTORIȚA DUȚU
S-a născut pe 12 august 1971, la Podriga, Botoşani. Absolventă a Facultăţii de Matematică (1995) şi Filosofie (1999), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este profesor de matematică, titular, la Liceul Teoretic „Traian” din Bucureşti. A câştigat premii naţionale şi internaţionale de poezie şi a făcut expoziţii de pictură în ţară şi în străinătate. Victoriţa Duţu este Ambasadoare a Păcii în cadrul Organizaţiei Internaţionale „The Universal Circle of the Ambassadors” din Liban şi a mai multor societăţi de poezie din străinătate, printre care „Poetry Society of America”, New York. Volume publicate: „Există un tu” (2016), „Gabriel” (2015), „Ilinca” (2010), „Singurătatea tatălui” (2007), „Vreau o altă lume” (2006), „Cuvintele” (2005), „Spaţii” (2004).
la care lumea să
privească
există un Tu
în jurul căruia
lumea se roteşte
El păşeşte tăcut
către fiecare privire
către fiecare pas
şi drumul lăsat
în urmă
devine lumină.
***
Tu eşti numai cer
Un alt cer
Dincolo de cer
Ce ai adus
Cerul de
Deasupra noastră
În materia
Noastră lăuntrică
Şi ai transformat
Greutatea substanţei
În uşurătatea
Cerului
Care ridică
La el
Tot ce-i ceresc
Tot ce este al lui
Şi al Tău
Revărsat
Peste lumea
Devenită
Substanţă grea
Ce-şi caută
Ideea
Izvorâtă
Din rostirea Ta
Către ceea ce este
Să fie.
***
Tu în întuneric
Ai săpat
Porţi de lumină
Şi ai construit
Poduri de înţeles.
Cuvintele Tale
Semănate în lume
Au făcut să crească
Mândre grădini
Prin care oamenii
Tăi ce se hrănesc
Din cuvintele Tale
Să se bucure în
Frumuseţea lor
Că Tu eşti cu ei
Şi ei îşi duc viaţa
În Tine.
***
Tu eşti Mirele lumii
Ce-şi aduce Mireasa
La sine
Ai făcut din lume
Mireasa Ta
Şi un al loc
I-ai pregătit
În fire
Tu cel ce eşti lumină
Din lumină
Pururi ales
În toate ce sunt
Ale firii
Ca Tu
Să le fii
Cel mai de preţ
Înţeles.
E piatră
Zidită-n temelia
Lumii
Fiecare cuvânt
E un loc
Ca punct de trecere
Spre o nouă lume.
Privesc cu atâta
încredere
În ceva neştiut
Ştiu că este ca
Privirea Ta
Aţintită spre
Lume
Când totul tace aici
Se aude lumina
Cum clipoceşte încet
Roua răsăritului Tău
Peste lumea
Ce-l ţine în sine
Pe om
Ca cea mai aleasă floare
În cuvântul Tău!
Totul restaurat
În Tine priveşte
Din nou
Ca prima dată
Şi cuvântul
Ce-a devenit om
Sădeşte în lume
Puterea de-a privi
În cele ce sunt
Şi-n tăria de-a fi
Ca la început
În lume.
***
Tu ai făcut
Un pas
În prima zi
A istoriei
Şi pământul
S-a rotit
Invers
În jurul Tău
Tot ce a fost
De atunci
Privire în lume
S-a primenit
În el prin
Cuvântul Tău.
***
Fiecare cer
E un alt infinit
Şi fiecare treaptă
E din nou infinită.
Drumul spre El
E un infinit în tot
Şi această mergere
Este infinită
Pentru că El a
Construit prin
Lume
Drum de infinit
În aşezarea lumii.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro