Decorație acordată în 1911 lui Aurel Vlaicu

Urmare a raportului lui T. Maiorescu, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 20.981 din 11 octombrie 1911 (aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 209/1914), regele Carol I a semnat în 11 octombrie 1911, decretul nr. 3.214, prin care acorda inginerului Aurel Vlaicu, aviator, Ordinul „Steaua României” în gradul de Cavaler. Conform adeverinței de primire a brevetului și însemnelor de Cavaler al Ordinului „Steaua României”, semnată la București, în 24 oct. 1911, Aurel Vlaicu s-a născut în Binținți (Ungaria), la 16 octombrie 1882 și își avea domiciliul la Hotel Princiar.

Apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, prezentăm descrierea decorației, precum și reproducerile grafice ce provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București și de la colecționarul Nelu Aldea. Ordinul „Steaua României”, instituit prin legea nr. 1.108 din 10 mai 1877, avea scopul de a recompensa serviciile militare și civile făcute statului român.

Potrivit Regulamentului pentru punerea în aplicare a legii relativă la instituirea Ordinului „Steaua României” (Decretul nr. 3.505 din 11 octombrie 1906, aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642), Ordinul „Steaua României” în gradul de Cavaler este o cruce recruciată de metal, cu un diametru de 40 mm, smălțuită albastru-închis, având între brațe raze convergente și purtând deasupra coroana regală.

Pe aversul crucii, pe centru, este un medalion rotund, smălțuit roșu, încărcat cu o acvilă, redată în întregime și din față, cu aripile deschise și orientate în jos, cu capul spre aripa dreaptă, ținând în cioc o cruce, stând cu picioarele pe un fulger, totul auriu. Medalionul este înconjurat de o bordură emailată albastru, în care a fost scrisă, cu litere majuscule, aurii, deviza: *** IN FIDE SALUS (SALVAREA ÎN CREDINȚĂ).

Bordura este înconjurată de o ghirlandă de ramuri de stejar verde, prinsă, în dreptul brațelor crucii, cu patru săritoare aurii. Pe revers, în centru, într-un medalion asemănător cu cel de pe avers, dar cu un diametru puțin mai mare, se află cifra domnitorului Carol I (două litere „C” adosate și intercalate în care este înscrisă cifra romană „I”) încoronată de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer, totul aurit. Pentru gradul de Cavaler, însemnele Ordinului sunt de argint, iar panglica este moarată roșie cu câte două dungi albastre-închis pe fiecare margine, dungile interioare late, fiecare, de trei mm și cele exterioare, de pe margine, de doi mm.

Laurențiu-Ștefan Szemkovics