Alica Ileana Gîțan

Data nașterii: 14.05.1971, Bucureşti Studii: Liceul de Științe ale Naturii C. A. Rosetti Școala postliceală Pro Humanitas; Universitatea Bucureşti – Facultatea de Psihologie și Științele Educației – Specializarea Pedagogie. Master: Universitatea Bucureşti – Managementul și Evaluarea Organizațiilor și Programelor Educaționale Profesor pentru învățământul preșcolar – director Grădinița Ciupercuța – Bucureşti Membru Cenaclul International Literar-Artistic Dor de Infinit

APARIȚII EDITORIALE Femeia, un nou anotimp în literatura contemporană – 2022 Antologia Poemele sufletului meu Poemele iubiri – 2022 Antologia Dor de infinit – 2022 Antologia Parfumul clipei – Soaptele toamnei – Noiembrie 2021 Revista Contraste culturale Nr. 14/2021 Însemnările a 101 mămici fantastice – 2021 Revista Vitrina cu poezii – 2021 Paradisul iubirii – 2020 Învățarea Cuvântului – 2019 Cunoașterea mediulul-activitati integrate – 2019 Volum poezii Picături de Mai – 2019 Integrarea activităților de educarea limbajului în procesul de formare/educare a preșcolarului – 2017 Cunoștințe de bază – Învață cu Erin – coautor – 2012 Povești cu… rime – 2012 REVISTE: Coordonator Revista INFO4 Prescol@r – 2021 Coordonator Revista internațională Ghorsowar – India – 2021 Consultant de specialitate – Revista Funny English cu Unicor și Robo-Leu – 2018 Consultant de specialitate – Revista O vizită neașteptată – 2017

Consultant ştinţific pentru lucrarea Micul imbatabil – Caietul meu de activităţi 5 ani – 2014 Articol Situați de conflict între copii – 2013 Povestea Mirunei – Revista Erin prietenul celor mici Revista Erin prietenul celor mici- colectiv redacțional 2012 Consultant ştiinţific la revista EDU – 2013-2015

Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne trezească luna,
Și soarele să ne-mbie la somn.
Ce-ar fi să-ascundem fericirea,
Sub plapuma plăpăndă a iubirii.
Ce-ar fi să ne trezim în noapte
Cu miile de stele atârnând,
De pleoapa dimineții-ncercănate,
Cu roua dimineții ca unic legământ
Ce-ar fi să ne surprindă toamna
Pe patul verii încă fremătând,
Să ne sărute talpa încă udă
cărări din gând
Ce-ar fi să ne privim privirea
Și-n ochii noștri să ne cufundăm,
Să ne atingă dorul și iubirea
Prin porii ce respiră-n voia lor
Ce-ar fi să mă atingi în taina
Unui apus sau unui răsărit,
Să mă întorci cu fața către mine
Și să-mi arăți că sunt nemuritor..

Clepsidra timpului
Clepsidra timpului o răsucim
Și încercăm să reunim,
În clipe, ore sau minute
Trăiri și bucurii mărunte.
Să știi că viața-i clipă după clipă
Și e miraj și umbră și lumină.
Să știi să zbori prin timp cu gândul,
E șansă și destin și e doar unul.
Când o clepsidră ai să răstoarni în mare,
Nisipul timpului să-l contopești cu valul,
Să-auzi cum marea plânge sau suspină,

De dor, de jale sau că-i negru gândul.
Să construiești o amintire,
Din clipe și secunde doar,
Și să strecori minute tandre,
În calea ta, plină de dor.
Să știi cât cântărește-o oră de necaz,
Și zala ce măsoară a lanțului popas,
De chinul clipei triste,
Ce trece atât de greu.
Și zguduie doar gândul,
Că nu ești veșnic Eu.
Să știi că ora zboară, când tihna te alină,
Când fericirea-mbrăcă în farmec chipul tău,
Atunci și timpul zboară,
Și prinde-n vraja lui
O mie de suspine și gândul efemer.
Când în clepsidră firul fin,
Al vieții tale, clar destin
Iți strânge-n sticlă timp trecut.
Tu reînnoadă firul rupt.
Căci viața trece ca un gând

Cândva, cumva
Am să te uit, cândva, pe înserat,
Când liniștea se va lăsa peste cuvinte,
Iar peste toate aducerile-aminte
Tăceri se vor așterne, zbuciumat.
Am să te iert că ai încătușat iubirea
Și n-ai dat aripi viselor să zboare,
Că-n lumea ta n-a existat culoare
Și n-ai atins, cu inima, nemărginirea.
Am să te uit. Și tu mă vei uita.
Vom bea din alte cupe elixirul vieții,
Ne vom ascunde-n umbrele tristeții
Și vom privi-nserarea undeva, cândva.
Ne va rămâne doar albastru infinit
Și smaraldul primăverilor înmugurite,
Cândva, cumva, am să te uit, iubite!
La un apus de soare sau un răsărit

Phoenix
Mă recompun din apă și nisip
Mă mut pe malul mării cea albastră,
Îmi împletesc din alge, cozi în spic
Fac reverență soarelui maestru.
Mă recompun din piatră și cărbune
Mă mut în peștera din munți,
Îmi construiesc un pat din lemne
Și meditez în șoaptă la anii trecuți.
Mă recompun din ieri și azi
Mă mut în mâine dintr-un calendar,
Îmi construiesc un viitor spre orizont
Și plec încrezător spre mai departe.
Mă recompun din mine și din tine
Mă mut într-un întreg format din doi,
Imi construiesc dintr-o iubire, vise
Și te iubesc cum vreau pân’ am să mor!

Praf de stele
Adorm printre stele,
Tânjesc după ele,
În zori, dimineața
Când roua-mi spală fața.
Jumătate de lună,
Imi este cunună,
Pleiade pe cer,
Trezind visul meu.
Mă cere de soață,
Să-i fiu, eu, pe viață.
Luceafăr cavaler,
Cu stea la rever.
Și Carul Mare
mi-l pune la picioare,
Să merg pe drum strălucitor
Când mici comete
vor aprinde cerul,
Eu să-l astept
in vis, nemuritor.
Cerul și stelele,
Luna și soarele,
Pleiade, ghirlande,
Pe cer călătoare!
Dusă pe aripi de vânt,
Praf de stele, urmând
Pe cer scriind vers,
Noi, doi, și
un întreg univers.
Răni săpate-n scoarța ta
De iubiți nedespărțiți,
Ce-au oprit la ceas de seară,
Sărutări să își împartă…
Sub mărul de lângă drum.

Doina Bârcă