Alexandru Cazacu

S-a născut la 25 aprilie 1975, în oraşul Olteniţa, judeţul Călăraşi. Debut literar: 1995 in cotidianul „Tineretul Liber” cu o poezie (prezentare Tudor Opriş) Versuri şi articole publicate în revistele literare: „Acolada”, „Actualitatea Literarǎ”, „Alchemia”,”Algoritm Literar”, „Alternanţe”, „Antares”, „Argeş”, „Ardealul Literar”, „Arena Literarǎ”, „Arena Artelor”, „Arte”, „Art Kibo”, „Ateneu”, „Astralis”, „Axis Libris” „Banchetul”, „Boema”, „Bucovina Literarǎ”,

„Bucureştiul Literar şi Artistic”, „Cadran Cultural”, „Caietele Columna”, „Caiete Silvane”, „Cafeneaua Literară”, „Caligraf-Dr. Tr. Severin”, „Caligraf-Alexandria”, „Cronograf”, „Cenaclu de la Păltiniş”, „Cervantes”, „Climate Literare”, „Constelaţii Diamantine”, „Convorbiri Literare”, „Conta”, „Cronos”, „Contact International”, „Cronica Veche”, „Cronica Timpului”, „Curtea de la Argeş”, „Destine Literare”, „Detectiv Cultural”, „Dimineaţa”, „Discobolul”, „Expres Cultural”, „Ex-Ponto”, „Familia”, „Feed-Back”, „Fereastra”, „Ficţiunea OPTm”, „Helis”, „Hyperion”, „Impact Cultural”, „Leviathan”, „Libris”, „Literadura”, „LitArt”, „Litera 13”, „Liter-Club”, „Litere”, „Litera 13”, „Luceafǎrul”, „Luceafǎrul de dimineaţǎ”, „Lumina Literară şi Artistică”, „Luminǎ Linǎ”, „Mantaua lui Gogol”,

„Mǎrturii Culturale”, „Mişcarea Literarǎ”, „Neuma”, „Nord Literar”, „Noul Literator”, „Oglinda Literarǎ”, „Oltart”, „Paradox”, „Poesis”, „Poezia”, „Porto-Franco”, „Pro Saeculum”, „Plumb”, „Ramuri”, „Revista Nouă”, „Reşiţa Literară”, „România Literarǎ”, „Rotonda Valahǎ”, „Scrisul Românesc”, „Sintagme Literare”, „Sintagme Codrene”, „Spaţii Culturale”, „Sud”, „Surâsul Bucovinei”, „Jurnal israelian”, „Tecuciul Literar Artistic”, „Tribuna”, „Thymes”, „Ulysses”, „Urmuz”, „Vatra”, „Vatra Veche”, „Viaţa Româneascǎ”, „13 Plus” ş.a. Referinţe critice în periodice: Traian T. Coşovei, Dan Ionescu, Gela Enea, Florea Burtan, Florentin Popescu, Victoria Milescu, Ion C.Stefan, Marian Drăghici, Marius Chelaru, Grigore Chiper, Valeria Manta Tăicuţu, Alex. Ştefãnescu, Xenia Negrea, Dumitru Velea, Nicolae Rotaru, George Chirilǎ, Tudor Opriș, Teo Cabel, Gabriel Dragnea ş.a.

Colaborări radio: Radio România Cultural, Radio România Actualități, Radio Shalom Volume publicate: „Tâlhari sau profeți” (2001) „Duminica în Est” (2017) „Mesaje pentru Iulia” (2019) „O cameră single” (2020) „Ora H” (2021) Studii: Facultatea de Finanțe-Bănci (2008) şi Facultatea de Electrotehnicǎ (1998) -Bucureşti Bursier TEMPUS-6 luni (1998) în Franţa la Université Science et Technologie –Lille Master în Finanţe-Bănci (2012); Master în Electronică digitală (1999)-Bucureşti Documentãri şi stagii: Anglia, Franţa, Italia, Belgia, Elveţia, Ungaria, Germania.

DREPTATE TÂRZIE
Dreptatea târzie
ca un lucru aşteptat
cu atâta înfrigurare încât este posibil
ca el sa fie demult lângă noi când ziua de luni nu mai vrea să privească înainte
iar Iulie se aruncă peste pâlcul de maci
ca un barbar peste un câmp de sulițe
iar lipsa sentimentelor se supune
principiului vaselor comunicante Păsări obosite sub un cer plin de incertitudini
încă ne caută și aș vrea să nu uit nimic
să pot reproduce cu lux de amănunte
tot ce a fost și să merg mai departe cu vedenia chipului tău în privire așa cum este obiceiul de a nu te spăla pe mâini
când vii de la cimitir și te așezi la masă

SPAȚIUL VITAL
Uneori te poate îngrozi limpezimea dimineții și haloul de extaz și teamă ce îți înconjoară inima
când funigeii aleargă prin aer ca niște nestemate albe și lucrurile îndârjite încep să se supună
clipelor ce trec asemeni unor vagoneți de mină ieșind la suprafață odată cu soarele

din pâcla destrămată a cețurilor când aroma fructelor de pădure inundă
spațiul vital al orașului iar microistoria se adună la răsărit într-o zonă de așteptare
unde surâsul cunoscut și iertător organizează înfrângeri

CONUL DE UMBRĂ
Amiezi sarcastice și tăioase precum sabia Hattori Hanzō în lumina maturată a verii târzii când mirosul de iarbă înaintează în lume
pe un covor fermecat de frunze crude
și abul zilei este un chip de serafim speriat
ce ne măsoară lașitatea cu îngrijorare
în conul de umbră al secolului XXI lângă fluviul de graniță
unde afectele se adună
spre partea de dragoste orientală a fiecăruia
iar soarele întunecat strălucește până departe

BRIZA DE AUGUST
Suntem parte din această duminică ploiasă
ca o rană ce înaintează în noi cu aceeași viteză și intensitate aproape de plaja ce se multiplică la fiecare secundă
când pescărușii se sălbăticesc pe stâncile
acoperite de algele mării iar speranța de viață a zilei de August
stă în briza ce se joacă
cu rufele întinse napolitan pe sârmă de la un balcon la altul ca un semn de bun rămas ori bun sosit
când spaima și speranța coboară spre inimi în valuri

INVINCIBILA SEARĂ
Să vrei să adormi cu capul pe brațele lipite de pupitrul băncii unui amfiteatru gol
după ce s-a conferențiat despre lucrurile fundamentale în timp ce simţi cuvintele asemeni unor gloanțe sosind aproape de scoica urechii și rememorezi cu ochii minții zâmbetul pe care îl arborezi ori de câte ori faci cunoștință cu cineva pentru prima dată dincolo de frigul ce învelește orașul
de agresiunea și ficțiunea cotidiană
şi de alte întâmplări mirabile când venele se dilată precum fluviu de după ploaie
și nu se poate spune cu precizie câtă singurătate precede adevărul într-o seară ce s-a dorit invincibilă

DRUMUL SPRE GARĂ
Alfabetul unor măști de carnaval balcanic și locomotova trenul neaccelerat de la triajul intrării în oraș la ora când amintirile
stau turnate in cimentul peroanelor de secol douăzeci odată cu sângele îndrăgostit al unei iubiri de iarnă
când nu mai știm
dacă totul a fost o insomnie sau cel mai frumos vis
pe care l-am putut avea vreodată Și totul este provizoriu asemeni unui dans
peste podele de sticlă subțire ca o casă fără uși și fără ferestre în care te adăpostești
pentru o noapte singură

UN PUNCT AL CIVILIZAȚIEI
Trunchiurile proaspăt văruite al copacilor
păreau oasele unui fost mamifer gigant
când lăsasem cuvintele la drumul mare
să plătească tribut unui Aprilie ce deja ne regretă
Din tonomatele orașului se auzeau bătăile inimilor noastre și zgomotul ciulinilor
alergând pe câmpul secetos al Bărăganului
Într-un halat de spital cineva ne citește existența
în ochiurile gardului de sârmă spre care priveşte în gol
Cu țeava revolverului desenăm pe nisip
o pasăre ce se va întoarce la noi de fiecare dată când se va sărbători primăvara
în acest punct al civilizației unde marile deziluzii încep duminica

RETRAGERI
Retragerile în sine la orele ploii și ale numărătorii inverse spre toamna ce întârzie
când plecarea este un fel de împărțire
a pulsului pe străzile complice și egale
ce adună ultimele consecințe odată cu suferința care prisosește sub lumina merelor galbene evadată din curțile cât palma înșirate de-a lungul fostei căii ferate
când cele văzute și nevăzute tulbură orizontul zonei periurbane
și doar îndrăgostiții par să audă strigătele de ajutor și tăcerile fericite
ale lumii de mâine.

Doina Bârcă