Singurătatea unei țări de valoare (II)

Motto: „Încearcă să fii un om de valoare și nu un om de succes”-Albert Einstein

Drama Președintelui Nicolae Ceaușescu a fost că nu a înțeles jocul pervers al prietenilor occidentali și îndeosebi a unchiului Sam, că era considerat un simplu simplu pion sau nebun, pe tabla de șah a geopoliticii globale de care era nevoie în acel moment pentru a se crea breșe în lagărul socialist, urmând a fi demonizat și sacrificat, odată ce și-a îndeplinit misiunea și a apărut pe firmament o nouă figură – Mihail Gorbaciov, piesa mai valoroasă și mai docilă în mâinile ocultei globaliste.

Din păcate, în ciuda realizărilor remarcabile în plan intern prin amplul proces de modernizare a economiei țării și a unei politici externe ample, în plan personal a eșuat, acceptând în jurul său o camarilă formată din personaje toxice selectate cu grijă de soția sa, care i-austimulatambițianemăsuratăși cultul personalității, decuplându-l de la realitățile și așteptările poporului român, obosit de sacrificiile ce le-a făcut pentru se atinge țintele de dezvoltare fixate de Ceaușescu.

Când analizăm viața și activitatea unui om de valoare, care a fost și om de stat, trebuie să ne raportăm la ce moștenire a lăsat la încheierea mandatului său și Slavă Domnului, Nicolae Ceaușescu a lăsat visteria statului plină, fără datorii externe, cu creanțe de 3,4 miliarde $, de recuperat din proiectele de cooperare economică încheiate cu țări din Orientul Extins și din Africa, cu peste 100 t aur în rezervele BNR, cu un patrimoniu economic diversificat și cu un portofoliu industrial impresionant și la un nivel tehnologic ridicat.

Să nu uităm și de construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră; a Canalului Dâmbovița-București; Casa Poporului; Metroul București, Aeroportul Otopeni și amplul program de modernizare a orașelor și satelor, unele reconstruite din temelii după cutremurul devastator din martie 1977 și a numeroaselor inundații care au impus măsuri de regularizare a cursurilor de apă cu risc de inundații.

În planul încurajării industriei electronice și electrocasnice s-a reușit printr-o cooperare în producție cu firme de profil americane, germane și franceze, fabricarea de calculatoare, televizoare color, echipamente sanitare, frigidere, mașini de spălat etc. Ca o premieră în Europa de est, s-a reușit crearea unei fabrici de diamante sintetice și o uzină de scule diamantate, producția acestora fiind destinată exportului pe piața occidentală în proporție de 70- 80%. Lista realizărilor și moștenirii lăsate de Ceaușescu este lungă, ceea ce a permis urmașilor săi comuniști postdecembriști să devină peste noapte capitaliști prosperi și anticeaușiști extrem de vocali, care fără rușine demonizau perioada socialistă în care s-au educat și au deținut funcții de conducere în ierarhia politică și administrativă, fiind considerați adevărați zeloți ai sistemului.

Drept mulțumire pentru toate aceste realizări, Nicolae Ceaușescu a sfârșit ca alți mauri care și-au făcut datoria, împușcat la zidul infamiei de către personajele care i-au fost apropiate și care deja erau în slujba ocultei mondiale și făceau jocurile acesteia pregătind în culise scenariul debarcării de la putere a tătucului lor protector. A murit demn, în fața plutonului de execuție a fredonat Internaționala, dovedindu-se și în fața morții un visător convins de victoria socialismului în lume și construirea unei lumi mai bune, fără exploatare, indiferent sub ce formă se manifesta. A murit trist și dezamăgit de lipsa de caracter și perfidia oamenilor pe care i-a promovat și acceptat în cercul său intim.

Nicolae Ceaușescu va rămâne în istoria României ca un om de stat valoros, un patriot autentic care și-a slujit țara cu devotament. Astăzi, când se vorbește despre epoca Ceaușescu, se scot în evidență numai elementele negative pe care nu le contestă nimeni: cultul personalității, lipsa alimentelor de bază, raționalizarea energiei electrice și termice, lipsa medicamentelor, restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești, o televiziune națională limitată la două ore de transmisie, îngrădire drepturilor și libertăților, inclusiv a dreptului de a călători liber în străinătate, interzicerea avortului ș.a. Ce s-a întâmplat după 1990 cu aceste cooperări și cele 3,4 miliarde $, este binecunoscut, căpușele din jurul guvernelor, indiferent de coloratura politică, au avut grijă să fie tranzacționate la sume ridicole pe piețele speculative, pentru ca apoi să fie transferate prin firme străine înființate în paradisuri fiscale, către capitaliștii de cumetrie, care au apărut ca ciupercile după ploaie.

Aceeași soartă nemiloasă au avut și: flota comercială română; combinatele siderurgice și metalurgice; industria chimică; industria ușoară; institutele de cercetări și proiectări; combinatele agro-zootehnice; sistemul de irigații, iar mai nou milioane de hectare de teren arabil au fost vândute la străini. Să nu mai vorbim de aurul verde și aurul negru care a fost vândut austriecilor, iar Banca Națională a României (BNR) a renunțat la propriul poanson motivând că nu este interesată să cumpere aurul românesc din exploatările miniere, pentru că este scump. În schimb, BNR a reușit performanța istorică de a vinde rezerva de argint la prețuri joase, argumentând că nu are spațiu de depozitare. Pentru a fi dezastrul complet, BNR a transferat din rezerva națională 60t aur în City-ul londonez pentru a garanta achiziția de credite cu dobânzi preferențiale.

Din păcate, creditele pe care guvernele post-decembriste le-a achiziționat au fost cu dobânzi foarte mari (ceea ce se întâmplă și azi) iar cele 60t de aur, deși Parlamentul României a hotărât să fie repatriate, așa cum au procedat majoritatea băncilor occidentale, nici până în prezent BNR nu a făcut demersuri în acest sens. Poate că armata de specialiști de la BNR, de altfel plătită cu salarii și bonusuri generoase, ar trebui să știe că estimările experților de pe piețele de metale prețioase, estimează o creștere fără precedent a prețului argintului și aurului, deja foarte ridicat, în condițiile lansării unei adevărate febre a aurului când țări că: Rusia, SUA, China și India cumpără cantități impresionante de aur pentru a-și mări rezervele sau investesc în minele de aur și argint din: Africa de Sud, Canada, Congo, țări din America Latină și Asia.

Interesant că, în plin război cu Ucraina care necesită cheltuieli militare semnificative, Rusia nu a renunțat la cumpărarea de aur de pe piețele internaționale, inclusiv din Elveția, sfidând sancțiunile impuse de SUA și UE. Ajunși în zilele noastre, recent am reținut o știre prezentată de un post de televiziune, potrivit căreia, nave militare americane vor folosi pavilionul românesc pentru a pătrunde și staționa în Marea Neagră, (ceea ce ne amintește de anul 1975 când corporațiile americane se foloseau de steag străin – România) pentru a pătrunde și a-și menține controlul asupra resurselor naturale în tarile lumii a treia. Să vedem ce beneficii vom obține din această acțiune strategică americană. De asemenea, Pentagonul a anunțat înființarea unei a patra baze militare pe teritoriul României (posibil în zona Babadag), că o componentă avansată a strategiei de securitate a SUA pe flancul de sud-est al NATO. Să speram că prezența militară a SUA și NATO pe teritoriul României va fi un factor de descurajare pentru Rusia post-conflict și o garanție că Ucraina post-război își va tempera provocările la adresa țării noastre.

Analizând cu mai multă atenție situația reală a Republicii Ucraina, vom constata cu stupoare că existența ei ca stat cât de cât suveran este o metaforă, știind că înainte să se declanșeze conflictul, datoria să publică a fost cumpărată de fonduri de investiții americano-israeliene (așa se explică și interesul Israelului de a deveni mediator), iar 80% din terenul arabil pe care se cultivă cereale, este cumpărat de corporații americane de profil și de cele producătoare de îngrășăminte, rezervele de cereale din silozurile ucrainene sunt deja în proprietatea companiilor americane și israeliene, iar teritoriul este ocupat de trupe și armament american și NATO, trupe care asigură inclusiv asistența medicală populației și funcționarea instituțiilor statului.

Așa se explică interesul nezdruncinat al administrației Biden de a continua acordarea de ajutoare militare și financiare pentru a asigura funcționarea instituțiilor și protecția propriilor investiții, inclusiv valorificarea cerealelor din silozuri pe piețele Orientului Mijlociu la prețuri adecvate. Toată această acțiune de manipulare și dezinformare pusă în operă de serviciile de informații americane și israeliene afectează serios exportul de cereale românești și fermierii, care se văd nevoiți ca în acest an să nu mai poată finanța cultivarea de cereale, ceea ce ar reduce semnificativ PIB-ul.

Dar cum minciuna are picioare scurte, este posibil să aflăm adevărul despre conflictul ruso-ucrainean, din surse externe și nu de la guvernanții noștri. Sunt convins că, deja sunt contacte discrete între oficialii americani și ruși pentru a stabili noile frontiere, și eventuale soluții de realizare a păcii contra teritorii, sugerată de guru diplomației americane, Henry Kissinger, un fin cunoscător al relațiilor cu Rusia și un personaj agreat de președintele Putin. Este posibil să se readucă în discuție planul Kozac care deschidea perspectiva federalizării Ucrainei de vest cu Moldova.

În acest context geopolitic nou, s-ar putea regândi o nouă hartă a Europei de est, ca un pas îndrăzneț pentru realizarea proiectului de federalizare a continentului european conform intereselor de securitate americane care au drept țintă blocarea realizării unui parteneriat strategic Germania-Rusia, ceea ce ar afecta direct controlul american asupra pieței și slăbirea prezenței militare și influenței SUA în cadrul Consiliului NATO.

Gl. bg. (rtr) Gheorghe Dragomir