Ordinul „Coroana României” conferit lui Mihail Pherekyde (1881,1886)

Mihail Pherekyde s-a născut în București la 14/26 noiembrie 1842. Și-a făcut studiile la Liceul Louis-le-Grand din Paris (1853- 1861) și, la 1866, s-a întors în țară cu titlul de doctor în drept. A intrat în politică la 1875. De la 24 aprilie 1876 până la 24 iulie același an a fost ministru al Justiției în cabinetul Ion Brătianu, iar de la 25 noiembrie 1878 până la 11 iulie 1879 a deținut portofoliul Lucrărilor Publice. La 10 aprilie 1881 a intrat în cabinetul Dim. Brătianu ca ministru al Justiției până la 16 noiembrie când a fost trimis la Paris ca ministru plenipotențiar, unde a stat până la 1884. De la 16 decembrie 1885 până la 1888 a deținut portofoliul Ministerului Afacerilor Străine (Dim. R. Rosetti, Dicționarul contimporanilor, București, 1897, p. 150).

În urma raportului ministrului Afacerilor Străine, nr. 22.570/1881, regele Carol I a semnat, la 19 noiembrie 1881, decretul nr. 2.687 (publicat, prescurtat, în „Monitorul Oficial” nr. 189 din 24 noiembrie / 6 decembrie 1881, p. 6010), prin care acorda lui M. Pherekyde, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Paris, Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Ofițer. Apoi, prin decretul nr. 3.332 din 31 decembrie 1886, regele Carol I l-a înaintat pe Pherekyde Mihail, ministrul Afacerilor Străine, la gradul de Mare Cruce al Ordinului „Coroana României”. Apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, prezentăm descrierea distincției onorifice, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 35/1886 (documentul), Cantacuzino (decorația în gradul de Mare Ofițer) și de la Complexul Muzeal Arad (decorația în gradul de Mare Cruce).

Ordinul „Coroana României” a fost instituit prin legea nr. 1.244 din 10 mai 1881 (publicată în „Monitorul Oficial” nr. 31 din 10 / 22 mai 1881). Conform Regulamentului pentru aplicarea legii relativă la instituirea decorațiunii „Coroana României”, sancționat prin decretul regal nr. 1.245 din 10 mai 1881 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 41 din 26 mai / 7 iunie 1881): „Decorația Ordinului Coroana României este o cruce cu ramuri egale; fiecare ramură e de smalt roșu, având împrejur o dungă albă; între ramuri e cifra regelui.

În mijlocul crucii e un medalion cu două fețe: partea de deasupra conține Coroana Regală de oțel pe smalt roșu; împrejur, pe o cordea de smalt alb, e scris în partea superioară: PRIN NOI ÎNȘINE, și, în partea inferioară, 14 MARTIE 1881. Reversul medalionului poartă scris la mijloc, pe smalt roșu, 10 MAIU și pe cordea albă împrejur: 1866, 1877, 1881. Crucea e atârnată de o panglică albastră închis, cu câte o dungă pe fiecare latură de culoarea oțelului…

Comandorii poartă crucea cu cifra de aur, în mărime de 60 mm, atârnată la gât. Marii Ofițeri poartă însemnul la gât precum Comandorii, și pe piept o stea de argint cu opt raze, în mărime de 85 mm, având în mijloc medalionul de smalt cu coroana de oțel și inscripțiunea împrejur. Marii Cruci poartă crucea în mărime de 70 mm, atârnată de un cordon, purtat de la umărul drept la coapsa stângă; ei mai poartă pe piept o stea de argint cu opt raze, în mărime de 90 mm, având pe dânsa crucea în mărimea însemnului de Comandor”.

Laurențiu-Ștefan Szemkovics