Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din satul Bujoreni, județul Teleorman

Momente din istoria comunei Bujoreni-Teleorman

Comuna Bujoreni formată din satele Bujoreni şi Prunaru este amplasată în partea estică a judeţului Teleorman pe valea râului Câlniştea, la 53 km de București și 30 km de Alexandria. Satul Bujoreni, centrul comunei cu acelaşi nume, este cunoscut în epoca medievală sub numele de satul lui Costea apoi de Costieni iar la sfârşitul epocii medievale şi începutul epocii moderne sub numele de Asan Aga. Documentele referitoare la satul Costieni sau Asan Aga din 1744 din judeţul Vlaşca sunt prezentate în Indice cronologic nr. 2, Episcopia Argeşului. Cel mai important element care defineşte fizionomia acestora este aşezarea geografică, pe valea Câlniştei afluent al Argeşului. Peisajul geografic dominat de râul Câlnişte prezintă o luncă cu păduri de stejar pe partea dreaptă a cursului. Râul prin îndiguiri a creat iazuri care se întind între satele Bujoreni, Răsuceni, Prunaru şi Bila.

Zona prin biserica din Baba menționată de Harta militară austriacă din 1790-1791 (Harta Specht, 1791) și biserica Cuvioasa Paraschiva din Costieni (Bujoreni) constituie o atracție turistică și prilej de pelerinaj. La început, satul Bujoreni este legat de moşia familiei Bujoreanu originară din Judeţul Vâlcea. Genealogia familiei publicată de Al. A. Fălcoianu în 1928 începe cu Stanca, care primeşte moşie la Bujoreni, Vâlcea în 31 mai 1561. „Ştefan Bujoreanu, căminar a fost omorât la moşia sa din Copăceni Ilfov, în ziua învierii, de 10 inşi mascaţi şi fu chinuit cu fiare arse toată noaptea până muri. A fost adus din Bucureşti şi îngropat la biserica Sf. Nicolae din Prund.

Căsătorit cu Ruxandra a avut doi copii, Mihalache căsătorit cu Ecaterina, Maria căsătorită cu Emanuil Filipescu sin Iordache Filipescu”. Harta Specht, 1791 (sursa: Biblioteca Academiei Române) Harta României meridionale 1860 Din anul 1968 comuna Bujoreni este componentă a judeţului Teleorman. Înainte de 1950 satul Bujoreni a aparţinut de judeţul Vlaşca .

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din satul Bujoreni

Dintre monumentele zonei, Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva din satul Bujoreni Costieni este monumentul caracteristic al zonei. După Anuarul din 1909, biserica Cuvioasa Paraschiva a fost clădită între 1860-1862, după tradiţie adusă în anul 1862 de la munte, dată însemnată în pridvor şi pe masa altarului. „Această piatră s-au dăruit sf. Biserici de Nicolae Pencovici, soţia Petra cu fiii lor, Giurgiu, 1862”.

Pe arhivolta arcadei dintre pronaos şi naos este pisania bisericii din 1711, înconjurată de două profiluri de biserică. Pisania pe grinda de peste intrare în naos, pomelnicul şi inscripţia de pe masa altarului, constituie valoroase izvoare documentare. Pisania este săpată pe bârna de lemn stângaci cu prescurtări şi îmbinări de litere în chirilică cu prescurtările specifice secolului XVIII, dar în limba română: „Ridicatu-s-au această sf[ă]ntă şi Dumnezăiască beserecă în zilele prea luminatului d[o] mn Ioan Costandin B[râncoveanu] ipotrudis Oprea prcălabu dni 24 [ms]ţ de[cemvrie] leat 7220” . Trebuie remarcat aici că cifra sutelor nu este scrisă cu literă chirilică, cum suntem obişnuiţi din atâtea inscripţii de secol 18, ci în corespondentul ei din limba greacă.

Dacă s-ar citi în chirilică atunci ar rezulta greşit anul 7027 al erei bizantine, adică anul 1516 al erei noastre. Anul 7220 specific erei bizantine corespunde anului 1711, an de domnie al domnitorului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Din aceeaşi vreme cu pisania este şi pomelnicul de la proscomidie, aflat pe peretele dinspre miazănoapte al altarului. Aici avem aceeaşi grafie îngrijită a pisarului, însă, dispunerea textului şi ciopliturile de la o spoială ulterioară îngreunează citirea textului. În partea din stânga, textul începe cu numele lui „Radu T[u]dorache”, posibil chiar preotul în timpul căruia s-a ridicat lăcaşul. Rândul de sus şi toată partea dreaptă continuă cu „Paminighi Titori Oprea, Marga, Icsinie, Bratina, Dragomira sin Vlada, Tudora sin (fiul lui) Bandul … sin (fiul lui) …”.

Ctitorul Oprea nu poate fi altul decât pârcălabul de pe pisania de la intrarea în naos, iar numele care îl urmează sunt foarte probabil membrii familiei sale şi alţi ctitori locali. În centru se poate citi: „Pominighi leatu pan Ianache veac[u] veacului jupăneas[a] dumisale Stan…”. Pe portalul cu pisania apare schiţată în colţul stâng o biserică într-un dreptunghi, care sugerează lăcaşul şi terenul pe care este aşezat. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, L.M.I. 2004: TR-II-m-A-14304. Pisania bisericii „Cuvioasa Paraschiva” din Bujoreni Rolul de ctitor şi l-a asumat preotul Stan Oncescu, care a lăsat următoarea însemnare pe un Minei al bisericii: „Aceste miniaturi sânt cumpărate prin osteneala supt iscălitului priot şi să nu să ia vreuna în silnicie de cineva, sau copii[i] mei să fie depărtaţi de la sfânta biserică cu hramul prea Cuvio[a]sei sfint[e]i Paraschive, că apoi acela va cădea sub blestemul sfinţilor părinţi şi afurisenie, că eu fi[i]nd [c]titor[ul] sfint[e]i acest[e] i biserici, 1867 dechembrie 14, priotul Stan Oncescu, Costeni”. Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva, după lucrările de restaurare din 2007 Aceleaşi însemnări menţionează şi numele primilor preoţi din biserica din Ostrov, preotul Mihai, preotul Soare naşul lui Moş Ghiţă Florea, mort la 1868.

Documentele medievale menţionează pentru satul Baba şi biserica din Ostrov următorii preoţi: popa Toader din Baba şi fratele său popa Petcu ca martori împreună cu Vlad Cazacu din Costeani într-un zapis vând lui Mihai postelnic partea lor de moşie a patra parte dintr-un moş, partea popii Ivan Felea cu 2.000 aspri, zapis din sept. 1636. august 1637. Popa Dobrotă din Baba este menţionat ca martor într-un zapis prin care megieşii din Răzmireşti, Ghinea, Radu, Miliman, Gheorghe, Badea şi Neagu adeveresc stăpânirea lui Stan şi a fraţilor lui Mihăilă, Damaschin şi Radu pe ocina din Răzmireşti şi Clioveni, de 2000 aspri, zapis din 6 iulie 1641. Preotul Soare este acela care aduce biserica de bârne la Asan Aga de la Crevenicul Mare în 1862, fapt relatat şi de preotul I. Georgescu în inventarul Parohiei Costieni în 1927. Preotul Stan Burcă, sau Oncescu, căsătorit cu o femeie din satul Răsuceni, la propunerea proprietarului şi omului politic Paul Rădulescu de la Răduleşti este numit preot la Răduleşti.

Legat de satul Răsuceni prin rudele soţiei sale, cere preotului Soare de la biserica din Ostrov înfiinţarea unei parohii la Asan Aga, Bujoreni. Preotul Stan Burcă vede la Crevenicul mare o biserică de lemn nefolosită. Preotul Soare face demersuri către locuitorii din Crevenicul Mare pentru a ceda biserica de lemn satului Asan Aga. Popa Soare văr din fraţi cu Tudor Beloiu din Costieni, actualul sat Bujoreni, merge în fruntea unei delegaţii la Crevenicul mare unde obţin biserica din bârne. După declaraţia lui Moş Mitroi Beloiu locuitorii din Asan Aga care au adus biserica de la Crevenicu au fost: Tudor Beloiu, văr cu popa Soare, mort în anul 1886; Ion Şatalan, tatăl lui moş Constantin Şatalan, bunicul lui Ion C. Şatalan; Gheorghe Florea tatăl lui Moş Ghiţă Florea, bunicul lui Constantin G. Florea; Stoica Mihai, Roşu Găleteanu; Mihai Iatan Bunicul lui Pandele St. Iatan; Moş Obretin; Stan Florea bâtul Lelei Anca, Şatalan, mama cântăreţului pensionar, Badea Şatalan; Ene Caragea, bunicul lui Alexandru Gh. şi Stan Caragea; Preda Fămânzeanu bunicul lui Stan Flămânzeanu; Constantin Pârnacu, Pantea Pantelimon, Păun Vultur, Burcea Drăguşin, Toma Dogaru.

Cartea de Duhovnicie a preotului Stan Burcă 1850-1875, Mss Cartea de aur a Parohiei Asan Aga.(Transcriere din Chirilică în lb. română Ştefan Păun)

Nifon cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop şi mitropolit a toată Ţara Ungrovlahia, exar al plaiurilor şi al Capodociei, locţuitor şi primat al României 14 sep. 1850- mai 1875. „Darul şi puterea carea Arhiereul Arhiereilor, Domnul nostrum Isus Hristos a dat Sfinţilor săi ucenici şi Apostoli a lega şi a dezlega păcatele aceluiaşi. Darul şi puterea ce dă tuturor Arhiereilor următorilor Apostolilor privind unul de la altul prin puterea mâinilor cu lucrarea sfântului duh. Şi de la Arhierei şi curcernicit Preotul ce împărtăşesc. Deci şi smerenia noastră încredinţăndu-ne din mila lui Dumnezeu acestui sfânt după şi puterea, dăm voie moliftei tale cucernice preote Stane (Stane cu litere latine N:N) de la biserica Comunei Costieni, plasa Marginii, judeţul Vlaşca. După ce şi că dezlegi tot felul de păcateşi patimi sufleteşti ale celor ce vor venii către sine-ţi a se ispovedi cu umilinţă şi cu zdrobirea inimei arătând căire căci le au făcut, şi prin început cere cu părăsire.

Care acestea cunoscându-se molitva ta şi chibzuindu-le ca un doctor sufletesc că dai ierburile cele doctoriceşti pentru fiecare boală şi rană. Care ierburi se înţelege că sunt acestea: duhovniceasca povăţuire şi canoanele ce vei orândui fireşte cărora după vârstă, după ştiinţă şi după stare, precum şi după ce dar te învaţă. La taina Ispovaedaniei ce este în Moliftfelnic. Şi când îmi va săvârşi canonul cu toată osârdia, şi va arăta roduri de pocăinţă, atunci îmi va câştiga ertarea păcatelor acela e se ispăveşte. Şi dacă pentru mişcarea păcatelor te vei pricepe, ca să orânduie şi canonul, şi vi-l însuseşti ca ne arăţi, ca să-ţi dau povăţuire cum să urmezi. Iar pentru cei ce voru vrea că să intre în treapta preoţiei, cu tot dinadinsul să îl cercetezi întrebându-l cu amănuntul ca nu cunva să fi făcut păcate, ce se opresc de la preoţie care anume sunt însemnate la pravilă, Cap. 58 şi la Taina Ispovedaniei în Moliftelnic, că nu pentru nebăgare de seamă să te faci părtaşu acestor păcate, căci ai să dai seama la Dumnezeu.

Şi de vreme ce Ispovedania este una din cele şapte Taine ale Sfintei Biserici eşti datoru a o săvârşi cu mare luare aminte şi cu frica lui Dumnezeu, fără lene în toată vremea, fiind deşteptu şi cu trezire, şi mai vârtos când vei fi chemat la vre un bolnav să nu precupeţeşti vreme nici de unu minut de ceas. Căci de se va întâmpla să moară bolnavul neispoveditu din pricina dărniciei … ce vei face, că ştii că din mâinile tale vasă ceară Dumnezeu sfârşitul lui. Care păzeşti……şi pe cine-ţi face prihane câtu va fi cu putinţă, şi câtu te biruieşi de patima beţiei, nici de ţinerea de mânie sau pisma cuivaşi, că nu dintre aceasta rânduite sau alunicându-te cu mintea să arăţi păcatele unui moş.. din cei ispovedesc. Căci deosebitu că vei fi arătatu şi lepădat de la faţa Domnului dar şi pravile hotărăsc înfricoşata pedeapsă unor duhovnici ca acestora netemători de Dumnezeu. Să nu ceri nimic plată pentru această taină şi numai de va vrea cineva din bunăvoinţă să-ţi dea opt pentru ca să-l pomeneşti la sfintele liturghii. Să te fereşti de gâlcevurile ce obişnuiec ţăranii şireţi.

Opt pentru moşit, opt pentru alte pricini să nu te faci vechil cuiva şi la vreo judecată, nici să dai părtuire pentru vreo pricină până nu vei avea voie de la Arhiereul Eparhiei. Să nu te aduni cu oameni de necinste la vorbe deşarte, sau la băutură sau la alte adunări necuvioase. Căci dintrunele ca acestea se scade evlavia credincioşilor către Duhovnicul. După toate acestea şi alte asemenea acestora care şi se cadea urz, pururea să te rogi lui Dumnezeu înaintea ca să poţi preastruni la calea mântuirei care duce la împărăţia cerurilor. Şi când întru acest chin vei urma şi vei petrece, atunci şi pre cine-ţi te voi folosi, şi pe cei ce te vor asculta.

Deci pentru întărirea şi încredinţarea ţi s-a dat de la noi această carte, după cum este obiceiul, întărit cu peceta şi iscălitura noastră. Anul 1868 luna mai 18, trecut în condică la nr. 27”. Biserica de lemn din Bujoreni are un plan întâlnit în bisericile din Muntenia centrală. Se individualizează prin câteva aspecte specifice celor trei elemente componente: naos, pronaos şi altar:

– pronaosul este mai îngust decât naosul;

– altarul este de asemenea mai îngust şi terminat dreptunghiular;

– retragerile sunt minimale, la numai câţiva centimetri depărtare de îmbinările de colţ ale naosului;

– în elevaţie se remarcă pereţii din bârne de stejar făţuite şi încheiate în cheotori netede, bisericeşti, în coadă de rândunică, puternic adâncite;

– naosul este luminat de două ferestre spre apus şi două spre miazăzi, făcute pe locul altora la ultima restaurare;

– în tindă există o fereastră spre sud;

– încăperea altarului este luminată de două ferestre;

– peretele dintre tindă şi naos este plin, deschis în mijloc doar pentru o uşă cu portal. Portalul poartă pisania de la 1711 în partea de sus cu desenul a trei bisericuţe săpate în el, una în colţul stâng şi două în colţul drept.

Altarul este separat de pronaos printr-un perete simplu, deschis prin trei uşi rituale.

Tinda este tăvănită în timp ce naosul şi altarul sunt încheiate cu bolţi semicilindrice separate. Naosul este întărit la mijloc cu o grindă tirant, iar bolta sa se sprijină median pe un arc. Restaurări s-au realizat între anii 1960-1962, iar între anii 1976-1978 a fost reparat acoperişul. În anul 2007 biserica a fost restaurată prin strădania preotului paroh Popescu Adrian printr-un program al Ministerului Culturii cu sprijinul financiar al Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice. Restaurarea s-a realizat cu meşteri de pe Valea Izei, conduşi de Vasile M. Dusinschi. Arhitectul care a răspuns de lucrări a fost Karl Niels Auner din Bucureşti. Biserica a fost resfinţită la 14 0ctombrie 2007 de episcopul Galactin. În 2008 biserica este înzestrată cu cele necesare cultului de Ionescu Petruţa jurist, fiică a satului şi Mănăilă Ion, inginer agronom, managerul şi proprietarul fost I.A.S. Bujoreni.

Prof. univ. dr. Ștefan Păun