Ramona-Alina Mereuţă

Data şi locul naşterii: 30 aprilie 1980, în Slobozia, Judeţul Ialomiţa. Domiciliul: Ploieşti, jud. Prahova. Studii: 2007-2009 Universitatea Petrol şi Gaze Ploieşti, Studii postuniversitare-Managementul Sistemelor Economice, Administrative şi Turistice. 1999-2003 Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie şi Geofizică. 1994-1998 Liceul Teoretic Urziceni, jud Ialomiţa.

Activitate literară: -august 2012 debutul literar în revista “Luceafărul” -2014 – volumul Versuri la semafor, -2022 – volumul Amprente prin timp, -martie 2023 – debut literar în Revista Amurg sentimental, -mai 2023 – mențiune Concursul de creaţie ”Vara visurilor mele” -octombrie 2023 – volumul Poteci printre gânduri, sub îndrumarea Ion Machidon.

O ZI OBIŞNUITĂ
Obosită şi grabită te ascunzi
printre clădiri,
Eşti sleită de puteri, dar parcă
păşeşti pe spini
Iar un zâmbet îţi îmbracă faţa întrun răsărit,
Ochii-ţi stălucesc şi parcă ridurile
îţi închid
Nopţile poate prea scurte, topite-n
ore târzii,
Ţi-au pictat adânc sub gene două
pete vineţii…
Dimineaţa te găseşte călător pe
străzi pustii,
Doar tăcerea te întreabă unde
pleci… când vei veni…
Şi după o zi în care orele nu le-ai
simţit,
Iar pentru a mia oară, prânzul
iarăşi l-ai sărit,
Alergând te-ndrepţi spre casă,
timpul vrei să îl opreşti,
Să salvezi orice secundă pentru
ceea ce iubeşti.
Urci grăbită zeci de trepte, pasul
nici nu le mai simte,
Şi atingi cu forţă clanţa, uşa iată se
deschide,
Iar din prag răsar de-odată cu un
strigăt ascuţit,
Două zâmbete senine: Mami!!!,
Mami, ai venit!!!
Două braţe se înalţă, mijlocul
strâns ţi-l cuprind,
Alte două trag de tine şi de haină
strâns te prind,
Şi te aşezi pe-un fotoliu, să te
descalţi nu apuci,
Îi iei pe-amândoi în braţe, sărutări
le pui pe frunţi.
Şi-ntre zeci de chicoteli, oboseala
îţi dispare,
Ochii acum îţi strălucesc, parcă-ar
fi bucăţi de soare,
Îi ridici pe rând pe umeri şi te
pierzi în paşi de dans,
Fericirea are nume… are formă…
are glas…
Printre jocuri şi desene, în casa
toată te învârţi,
Te agiţi cu masa, baia, jucăriile le
strângi,
Şi-i aşezi apoi în paturi, spui
povestea, îi înveleşti,
Capu-ţi pică greu pe pernă, speri la
noapte să te-odihneşti…
OCHII MEI
Ochii mei ascund o mare, în culori
de ciocolată,
Furtunoasă, liniştită, care însă te
îneacă,
Hărţuită de mistere, întrebări ce-s
nerostite,
Transformate-n praf de stele,
printre umbre-nghesuite.
Ochii mei ascund o lume, printre
vremuri neatinse,
Ce se zbate-nlănţuită între realităţi
şi vise,
Ferecată între zidurile genelor
dese şi lungi,
Ce le strânge cu un lacăt de tăceri
mult prea adânci.
Ochii mei ascund culoarea
curcubeelor apuse,
Zborul fluturilor veseli, printre
pajişti nepătrunse,
Ochii mei sunt o oglindă, de nu ştii
să îi priveşti,
Ochii mei sunt valuri care de leauzi, poţi să te pierzi.
ÎN ZBOR
Plouă! Plouă cu petale colorate,
Furtuni de fluturi se desprind din
nori,
Cu aripile mari şi viu pictate,
I-aprind sub tălpi, un curcubeu de
flori.
Acorduri de pian se-aud în
depărtare,
Şi-i poartă pasul, într-un vals uşor,
Iar cerul şi pământul împart doar
o culoare,

Cu valul unei mări, fugite din
decor.
În ochii ei ard stele, ce îi ascund
culoarea,
Şi-un zâmbet cald îi îmbracă, tot
chipul în lumină,
Parcă e o nălucă, ce cucereşte
zarea,
Pe şoapta unui nor, tăcută şi
senină.
DOR DE MARE…
Mi-e atât de dor de tine…dorul ăsta
mă usucă,
Şi mă cheamă, şi te cere, iar eu vin
ca o nălucă,
Să îţi simt cum adierea-ţi mă
îmbrăţişează blândă,
Şi cum valul tău cu-n foşnet,
gândurile-n larg mi-alungă.
Tălpile îmi plâng de dorul
mângâierilor sărate,
Ochii-mi te cheamă cu foame, prin
cotloane întunecate,
Şi mi-e dor de-al tău albastru, să
mă piardă printre vise,
Unde te-ai topit cu cerul, şi-unde
porţile-s deschise.
Şi aş vrea atât de multe, să îţi
povestesc acum,
Tu s-asculţi cu al tău vuiet, prin al
scoicilor parfum,
Sărutări să-mi pui pe frunte, cu ai
tăi stropi mici şi reci,
Frica să îmi duci departe, şi-n
adâncuri să o îneci…
Mi-e atât de dor de tine… aşa cum
doar tu o ştii,
Când îţi spargi înfuriată, valul în
plajele pustii,
Să m-alinţi, să mă dezmierzi, să-mi
porţi şoaptele în noapte,
Mi-e atât de dor de tine…iar tu eşti
aşa departe…
VIS DE VARĂ
Furtuni de fluturi mă prind, întrun vârtej nebun,
Şi mintea îmi inundă, al teilor
parfum,
Mă-nalţ către o rază ce îmi
deschide-un drum,
M-aruncă şi mă-nchide-n baloane
de săpun.
Mă poartă către câmpuri ce parcă
sunt pictate,
Cu maci şi levănţică, se-ntind spre
miazănoapte,
Iar cerul le aprinde pe-alocuri
diamante,
Sub vântul ce adie cu iz de libertate.
În juru-mi ne-ntrerupt un
curcubeu se-aprinde,
Petalele valsează, un mugur se
deschide,
Şi ca de nicăieri, tăcerea o cuprinde
Vioara unui greiere, prea blând şi
prea cuminte…
FIORI
Plânge ceru-n miezul zilei, sub un
văl de noapte falsă,
Plâng copacii pe alei, sub o boare,
frunza arsă,
Un covor ce-și urlă lupta, se
așterne îngălbenit,
Croșetat din mii de frunze, ce se
zbat sub pas grăbit…
E pustiu, e frig și-o ceaţă parc-ar
tinde să răsară
Dintre ierburile rare, din pământul
cald o vară,
Și o liniște ce arde, de și cerul
înfioară,
Se strecoară ca o umbră, chiar și
vântul calm, tresară …
UN ALT EU
Când stele se vor stinge în mare,
Când soarele va lumina în gri,
Voi pierde clipa în uitare,
Voi pierde clipa când uitai să vii.
Când noaptea se va îmbrăca în
verde,
Iar cerul se va transforma în foc,
Vei şti că lumea mea se pierde,
Şi nu voi mai putea să mă întorc.
Şi iarna când va ninge doar cu
fluturi,
Cu aripi reci, din sticlă colorată,
Să ştii că m-am pierdut poate-n
adâncuri,
Sperând că voi renaşte încă o
dată…
DE DRAGOBETE
Un zâmbet îmi îmbracă faţa, şi
ochii-n întuneric îmi sticlesc,
Iar mâna ta mă strânge adormită,
şi toate-n jurul meu plutesc…
Inima pare că pulsează un vals
pierdut, ascuns printre poveşti,
Şi ştiu că este vocea fericirii,
pentru că te iubesc…, pentru că
mă iubeşti…
Am adormit vorbind despre iubire,
şi ne-am trezit buimaci într-un
război,
Când răsăritul se-nălţa domol, în
prag de primăvară şi de ploi.
Iar raze hoinăreau pe străzi,
dansând cu vântul cald dar fără
vlagă,
Când teama ne-a cuprins pe
amândoi, o teamă ce-a cuprins o
lume-ntreagă.
Un răsărit în flăcări este orizontul,
culorile iubirii se aprind,
Iar sus pe cerul ca de sticlă, trec
zeci de avioane bâzâind.
O zi ce a fost desenată, pentru
plimbări şi şoapte de
iubire,
O zi în care zânele se-arată, şiaprind în ochi culori de fericire…
Gânduri mii…tăcut atacă, devin un
roi, ce vâjâie haotic,
Şi parcă pasu-mi oboseşte, este
mai apăsat, hipnotic,
Iar mâna ta o strâng puternic, căci
ştiu că suntem amândoi,
Şi sunt aici, şi eşti aici, chiar dacă e
în jur război…

Doina Bârcă