CINE STĂPÂNEŞTE PLANETA TERRA!?

Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 până la 20 de metri şi, pe măsură ce se apropie de creasta muntelui, se lărgesc tot mai mult, ajungând până la 120 de metri, transformându-se sub munte într-o sală imensă. De aici, se ramifică alte trei tuneluri în diferite unghiuri. Conform spelestologului rus Anton Anfilov, sub Munţii Medvediţki se găseşte un nod important, o încrucişare de tuneluri ce vin din alte regiuni, inclusiv din Caucaz.
Cercetătorul susţine că de aici se poate pătrunde nu numai în Crimeea, dar şi în regiunile nordice din Rusia, tocmai în arhipelagul Novaia Zemlia din Oceanul Îngheţat şi chiar pe continentul nord –american. Această ipoteză incredibilă este susţinută şi de unii ufologi, care consideră că tunelurile sunt încă funcţionale şi utilizate ca artere de transport, iar imensele camere subterane – ca baze de staţionare a unor aparate de zbor neidentificate (OZN).
În Uniunea Sovietică, la începutul anilor `50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de miniştri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Strâmtoarea Tătară, care desparte Rusia continentală de insula Sahalin şi care leagă Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud.
În condiţiile declanşării războiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate în Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevăzut cu cale ferată, între insula Sahalin şi Rusia. Dar în 1953, Conducătorul suprem moare şi proiectul este abandonat.
După destrămarea imperiului sovietic, planul strict secret a fost dat publicităţii şi, în 1991, L.C. Berman, doctor în ştiinţe fizico-mecanice, o specialistă care lucrase ani de zile în acest tunel, a făcut dezvăluiri senzaţionale.
Ea a mărturisit că, de fapt, tunelul fusese săpat încă din timpuri imemorabile, posibil de către o altă civilizaţie, şi că proiectanţii ruşi îl descoperiseră întâmplător. Tunelul fusese trasat şi construit ţinând cont de geologia dificilă a solului de sub fundul apelor. Pereţii săi erau foarte netezi, acoperiţi cu un material care seamăn a lavă vulcanică.
Toţi cercetători ruşi au fost însă de acord că acel material nu era unul creat de natură. În urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia că asupra pereţilor se acţionase simultan termic şi mecanic, iar rezultatul fusese această crustă, cu o grosime de 1,5 mm deosebit de rezistentă.
Conform afirmaţiilor doctorului Berman, nici măcar tehnologia modernă nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare. Totodată, ea a amintit despre găsirea unor obiecte stranii în tunel, a unor mecanisme de neînţeles, instrumente şi echipamente necunoscute, şi chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat după abandonarea acestui gigantic şi ambiţios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care în decursul deceniilor „s-au pierdut”.
Straniu este că afirmaţiile doctorului Berman vin în sprijinul teoriei spelestologului rus Anton Anfilov. Cercetătorul afirmă că Rusia ar fi fost sau poate încă este conectată prin tuneluri subterane cu Orientul Îndepărtat. Tunelul doctorului Berman duce prin insula Sahalin în Japonia.
Rapoartele arheologice atestă faptul că şi pe continentul american s-au descoperit multe tuneluri antice. În 1909, ziarul „Phoenix Gazette”, din Arizona, a scos la iveală o poveste fascinantă, intitulată „Explorări sub marele Canion”.
Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, în timpul expediţiei sale în Marele Canion, a făcut o descoperire uluitoare: un întreg oraş subteran, cu o reţea de tuneluri, în care s-au găsit dovezi ce indică faptul că civilizaţiile antice au migrat în America din Orient prin aceste căi subpământene.
Cercetătorul a demonstrat, aparent convingător, că populaţia care locuia în aceste caverne misterioase, adânc săpate în stâncă, era de origine orientală, posibil din Egipt. În publicaţie se relatează că echipa coordonată de Kincaid a descoperit o cameră gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, „ca spiţele unei roţi”.
De aici au scos la iveală arme şi diverse instrumente din cupru care, în mod straniu, nu au putut fi atribuite populaţiilor originare din America, şi mai multe tăbliţe gravate cu semne şi simboluri ce semănau cu hieroglifele egiptene.
În articol se povesteşte că echipa lui Kincaid ar fi găsit în tuneluri şi o criptă în care erau depuse mai multe mumii ale unor bărbaţi adulţi. „Mormântul sau cripta în care au fost descoperite mumiile este una dintre cele mai mari camere din oraşul subteran. În pereţii camerei din oraşul subteran erau săpate un fel de nişe, fiecare adăpostind o singură mumie.
Alături de oseminte, în cavităţi s-au găsit şi cupe de cupru şi bucăţi de săbii. Unele mumii erau acoperite cu lut, şi toate erau învelite într-un material din scoarţă de copac”.
Dacă teoriile lor au fost corecte, atunci misterul originii populaţiilor preistorice din nordul Americii a fost rezolvat: Egiptul şi Nilul, Arizona şi fluviul Colorado au fost cândva în urmă cu milenii, conectate printr-un lanţ de tuneluri. Teoria întrece şi cele mai fanteziste scenarii.
Toate aceste dovezi se spune că au fost depuse la Institutul Smithsonian din Washington, care ar fi sponsorizat expediţia exploratorului Kincaid. Totuşi, acolo nu s-au găsit nici un fel de probe care să ateste existenţa artefactelor antice. De asemenea, nu s-a putut descoperi nici un indiciu referitor la ce s-a întâmplat ulterior cu exploratorul Kincaid. Acesta parcă s-ar fi evaporat.
Cu toate că existenţa exploratorului american şi a descoperirilor sale nu poate fi dovedită, un fapt ciudat adânceşte misterul. În decurs de câţiva ani de la apariţia articolului, Guvernul Federal al Statelor Unite a interzis accesul în zonă, pătrunderea în acel spaţiu fără aprobare constituind o ilegalitate. Numai amerindienilor li s-a acordat permisiunea să traverseze acel teritoriu.
Este un fapt bine cunoscut că în canioanele din statul Arizona există o mulţime de grote, cavităţi şi peşteri, majoritatea descoperite de alpinişti. Denumirile acestora, Turnul lui Seth, Turnul lui Ra, Templul lui Horus, sugerează legătura cu Egiptul antic.
Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce în direcţia unui întreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Şarpelui cu Pene din Mexic.
Şi cascada de revelaţii continuă…