O VARĂ FIERBINTE…

O VARĂ FIERBINTE…

Da, este vară şi toate lucrurile materiale ori imateriale se dilată. Se dilată şinele de cale ferată spre disperarea călătorilor că trebuie să-şi amâne întâlnirile, aerul se dilată devenind adesea irespirabil, se dilată minţile înfiebântate care acum dau să explodeze, în fine, tot ce ţine de material şi chiar de imaterial are acelaşi numitor comun, dilatarea, mărirea dimensiunilor, nu neapărat şi calitativ, ci pur şi simplu cantitativ.
Oraşele şi chiar cătunele se golesc, spre disperarea edililor că nu mai au pe cine coordona, iar oamenii, cuprinşi de un îndemn lăuntric sinucigaş la portofel, se răspândesc de-a lungul şi de-a latul ţării, şi nu numai. Pleacă unii, din ce în ce mai puţini, spre alte zări, ca la întoarcere să le dea cu tifla celor rămaşi, cum şi-au tocat bruma lor de resurse înspre roza vânturilor turistice.

Dar augustul, dintotdeauna fierbinte, dacă nu chiar în flăcări, urmăreşte sagace acest popor.
Cum ar fi că la Varşovia s-a încheiat o megareuniune în care s-a pus şi problema României. Oficial stăm bine; precum un vers din cântecul „Oficial ne merge bine…”.
În detaliu, lucrurile nu stau aşa cum se prezintă; am fost din nou taxaţi ca un fel de second, chiar dacă Întâiul Conducător a venit de această dată foarte pregătit şi, paradoxal, vocal. Analiza s-a făcut pe ţară şi nu pe mesajul foarte incisiv dat de preşedintele ţării.
În consecinţă, va trebui să ne reconsiderăm ţintele de dezvoltare cât mai repede cu putinţă pe plan intern, fără a ţine seama de încrâncenările conducătorilor politici vremelnici actuali interni, dar mai ales ai UE.
Ar mai fi ceva, au început să aterizeze mult aşteptatele avioane ruseşti, nu cu bombe, ci cu turişti care aduc prosperitate ambelor ţări. Şi ca un făcut, în sâc faţă de americani, NATO a statuat că trebuie să fie mai prietenoasă cu Rusia, iar în acest sens a preluat şi comanda de la Deveselu.
În rest, o vară capricioasă, preponderent fierbinte, cum îi şade bine, înflăcărând şi finalul Campionatului European de fotbal cu amărâta Portugalie şi neconvingătoarea Franţa; o finală chinuită, în care miza nici că a mai contat în vreun fel. Şi cam ce ne mai prezintă marile noastre canale TV spre a ne ţine cu ochii lipiţi de ecran? Crime la greu, un avion din Emirate care a aterizat de urgenţă pe Otopeni, accidente cu foarte mulţi morţi, ceva violuri, în rest mai nimic. Zero presă vizuală. Vin ceva chibiţi talkişti care încearcă (fără succes) să dreagă busuiocul ofilit al presei cu vreo „vână”, dar degeaba, chiar şi lumea presei este evident în vacanţă. Lumea se distrează, în principal la Mare, acesteia făcându-i-se o masivă publicitate, în detrimentul altor zone turistice ale ţării unde s-a investit enorm. Aici aş cita chiar Staţiunea Telega – Băile Şoimul, unde efortul material şi uman a fost pe măsură, de la deschiderea sa, acum şase ani, nicio televiziune nu a prezentat nici măcar un cadru.
În această vară a avut loc şi mult aşteptatul Brexit, unde deocamdată Marea Britanie a întors spatele Europei. Ei oricum erau ceva aparte – nu au înlocuit lira sterlină cu euro, nu au aderat la o sumedenie de programe comunitare, iar contribuţia lor la sistemul comunitar era ceva spre dublu decât a României, adică în zona ridicolului pentru această uriaşă economie mondială.
Dar acum au putinţa să negocieze, fără oprelişti europene, cu China, Rusia şi alte ţări din BRICS. Categoric, au dat o lovitură Comunităţii Europene, iar aceasta acţionează cu mănuşi albe pe mâini pline de bătături. E vară, dar raţiunea ar trebui să fie vigilentă, că de nu, această construcţie iniţiată de Schuman ar putea (existând puternice temeiuri) să fie dizolvată. Ceva care s-a dorit ca un „imperiu” să-şi înceteze funcţia înainte de a-şi fi trăit gloria. Şi ce mai e pe aiurea! Un negru, combatant în Afganistan, a executat trei poliţişti americani, ca represalii la omorârea de către un poliţist – alb – a doi negri.
Naţiunea americană a intrat într-un colaps rasial, negat de actualul Preşedinte (negru) la sfârşit de mandat. Pentru această comunitate, uriaşă, nu a făcut mare lucru, iar acum se văd roadele, evident negative.
Din media răzbat informaţii care arată dimensiunea cataclismică a „pacificării” popoarelor arabe, cu sute de mii de morţi şi milioane de refugiaţi.
Comunitatea Internaţională ar trebui să se trezească.
„Vine vara, bine-mi pare/Am parale-n buzunare/” – varianta optimistă, sau mai bine la obiect „n-am un ban în buzunare”. Trec la „linie” informaţii care în alte perioade de timp ar fi bulversante precum lansările experimentale (toate eşuate) din Coreea de Nord de rachete balistice, cu ţinte predictibile deocamdată doar spre Coreea de Sud şi Japonia şi, cine ştie, chiar spre America.
Vin în avalanşe noi nenorociri.
La Nisa, localitate aflată pe Riviera franceză, unde chiar fiul meu ar fi dorit acum să se afle, un arhitect de sorginte tunisiană a dat un „atac” sângeros chiar de ziua Franţei, pe 14 iulie 2016. Au murit 84 de persoane, peste 200 de răniţi; printre ei şi români.
Germania, care până acum a fost ocolită de atentate, se confruntă cu o succesiune de crime cu autori singulari care au dus la disperare populații întregi din orașe precum München, Stuttgart, Ansbach. Au fost împuşcați; cu ce folos? „Bomba” verii vine din Turcia, un fel de lovitură de stat, menită a aşeza pe baze islamice acest stat laic, fondat ca structură modernă de către Kemal Atatürk.

Au murit 290 de persoane, câteva mii de răniţi. Au dispărut 42 elicoptere militare!?
Dacă va exista un turc-exit (termen care se poartă) acesta ar putea schimba din temelii structura de securitate europeană.
Ce ne mai trimit vesticii; gunoaie. La ei costă mult neutralizarea lor. Vara vrei să-ţi iei o îngheţată; toate au E-uri, ici, colo, armeni, albanezi, evident actori spre senectute mai păstrează farmecul şi gustul răcoritor al papilei gustative cu tradiţionalele îngheţate autentice, oricum nu în Capitală.
Şi atunci, cam care ar fi încrâncenarea? Niciuna! Dragi făcători de istorie europeni şi chiar americani, veniţi în România unde sunt rumuni (majoritari) care vă delectează cu kürtős kalács de sorginte secuiască, cu îngheţată albaneză, cu peşte la proţap, ciorbă de peşte ori alte delicatesuri pregătite de lipoveni (ucraineni), cu prăjituri cu un gust inegalabil de bairam (una din cele două sărbători musulmane), cu tradiţionalele şi zgomotoasele nunţi ţigăneşti, cu sărbătorile nenumărate în care sunt implicaţi zeci de semeni care îşi manifestă din plin tradiţiile, trăirile, expandează uneori cam excesiv, noi asta suntem în egocentrismul nostru, debordăm de multiculturalism. Dar majoritarii unde sunt oare? Pe aproape, dar mult mai discreţi, ori placizi, precum Nenea Iancu în „Căldură mare”. Că de aceea suntem apostrofaţi ca „Mitici”. Mai privim acest mozaicat „spectacol”, „Á La Légère”.

Suntem o naţiune împlinită, cu mult mai multe resurse native spre a ne exprima şi a ieşi în lume. Semenii noştri pătrund (şi bine fac) în cele mai intime colţuri ale universului uman planetar, iar aceasta ne aduce o recunoaştere, uneori şi negativă. Românii sunt omniprezenţi pe mapamond, chiar dacă prin acest exod ne-au „dispărut” vreo cinci-şase milioane de compatrioţi, dar per total, cu cei dimprejur ori aiurea, am depăşit treizeci de milioane! Şi la mai mare!
Şi cam aceasta este vara. Ne face să visăm frumos, avem motive. Un singur lucru ne lipseşte; să fim lăsaţi în pace.
În rest, ne transmite ochiul vigilent, acela care veghează dintotdeauna asupra destinelor noastre că „vă pupăm pe resurse”! Asta vor ei; noi poate îi pupăm pe portofel. Ce frumos ar fi!

FLORIAN LAURENŢIU STOICA