Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
SPIONAJUL, PASIUNE ISTORICĂ! (II)
Thedora, şefa spionajului bizantin
Devenită, din dansatoare şi curtezană, Împărăteasă a Bizanţului, prin căsătoria cu Împăratul Justinian (482-565), Theodora are o mare influenţă politică asupra soţului său.
Organizează, în particular, o reţea de informatori, în interiorul şi exteriorul Imperiului.
Când, în 532, are loc o răscoală la Constantinopole („Nika”), prin spionii săi, Theodora obţine informaţii care îi permit să negocieze şi să îndepărteze pericolul, salvându-i astfel lui Iustinian tronul.
Se povesteşte că Theodora participa personal la instruirea agenţilor, obligându-i să se agajeze la credinţă necondiţionată: „Dacă nu-mi veţi indeplini ordinele, veţi fi jupuiţi de vii”. Serviciul de informaţii creat de Theodora şi-a continuat activitatea în Bizanţ şi în secolele următoare, exercitând o anumită influenţă asupra organizării unor asemenea organisme în epocile ce au urmat.
Spioni în sutană
Încă de la începutul perioadei sale de existenţă, Biserica Catolică a devenit o forţă în domeniul spionajului.
Dispunând de un numeros şi puternic aparat birocratic, de importante resurse, ea a avut posibilitatea să controleze şi anumite operaţiuni informative, creând o adevărată reţea de spioni.
Dominaţia bisericii în domeniul spionajului a fost concurată în perioada Renaşterii, când consolidarea statelor centralizate a făcut ca acestea să preia iniţiativa şi chiar să-şi instituie dominaţia, monopolul în acest domeniu, în vederea protejării propriilor interese de natură politică şi militară, dar şi economice şi comerciale.
Un exemplu elocvent ar fi cel al Marilor Puteri medievale, dar şi al provinciilor istorice româneşti.
„Gentleman spy”
Începuturile spionajului / contraspionajului englez şi, în bună măsură, ale celui european datează încă din Evul Mediu, când, în timpul domniei lui Henric VII (1485-1509), ambasadorii sau trimişii cu misiuni speciale ai Londrei aveau şi atribuţii legate de strângerea de informaţii.
De asemenea, în această perioadă se poate vorbi de spioni profesionişti, ca şi de structuri, organisme informative, avându-i la conducere pe cardinalul Thomas Wolsey şi pe Thomas Cromwell.
Specific pentru spionajul englez al acestei perioade a fost faptul că reprezentanţi de marcă ai mediilor culturale au desfăşurat activităţi informative.
Astfel, unul dintre cei mai cunoscuţi spioni ai Renaşterii a fost Pierre Alamire (1470-1536), compozitor, inginer, diplomat şi spion în slujba lui Henric VIII.
Probabil se cunoaşte mai puţin faptul că poetul şi dramaturgul Christopher Marlowe (1564-1593) a fost agent în slujba reginei Elisabeta, ceea ce se numeşte un „gentleman spy” („spion gentleman”).
Ambasadorul Angliei la Paris, Sir Edward Stafford, a fost considerat unul dintre primii diplomaţi-agenţi dubli.
Performanţa lui Prior Matthew (1664-1721), preot şi diplomat, a fost organizarea unei reţele de
spioni în Franţa.
Având în vedere puterea navală a Albionului, din această „galerie” de agenţi nu putea lipsi un marinar, John Deane (1679-1762), spion în Rusia.
Agenţii lui Richelieu
Ca şi Anglia, Franţa, aflată de asemenea în cursul procesului de întărire a autorităţii centrale şi, pe plan extern, de contracarare a influenţei şi eventualelor tendinţe de hegemonie, chiar belicoase, ale altor Mari Puteri (mai ales ale Angliei) a făcut eforturi pentru iniţierea şi organizarea acţiunilor informative, de spionaj.
Caracteristică, pentru Franţa, a fost implicarea conducătorilor bisericii dar şi ai treburilor statului în asemenea activităţi.
Cel mai important spion al lui Richelieu a fost Pater Joseph, agent de influenţă pentru Franţa.
Unii dintre agenţii lui Richelieu au inspirat personaje ale romanelor lui Dumas-tatăl,cum este contesa de Carlyle, agentă în Franţa, prototipul lui Milady de Winter.
Dar şi urmaşul lui Richeleu, cardinalul Jules Mazarin, şi-a avut spionii săi, cum a fost Melani,agent de influenţare la Curtea lui Ferdinand al Bavariei. Au existat împrejurări,unele dintre ele puţin cunoscute, în care diplomaţi francezi au conlucrat cu personalităţi ale vieţii religioase şi culturale. Este cazul ambasadorului Franţei la Londra care, la un moment dat, primeşte vizita preotului italian Giordano Bruno,cel care va sfârşi pe rug datorită convingerilor sale eretice.
Acesta a sosit, în 1583, la Londra, cu o misiune secretă; aşa cum reiese şi din faptul că se deplasa sub un „nume de cod” (Henry Fagot) şi că era mascat.
Rubens – pictorul… secret!
O altă Mare Putere a vremii, Spania, a trebuit să se implice în „războiul secret” al spionilor Bernardino de Mendoza (1549-1604), şi el personalitate complexă a epocii, ofiţer, istoric militar, diplomat, a acţionat în Anglia, iar Willem von Ripperda (1680-1738) în Olanda.
Iarăşi se cunoaşte probabil mai puţin faptul că marele pictor Peter Paul Rubens (1577-1640) a acţionat şi ca „mesager secret”.
Activităţile informative ale Vienei au fost legate de cele două asedii ale capitalei Austriei de către turci.
A intrat în legendă Georg Franz Koschitzky (1640-1694), vorbitor şi de limba română, care a adus importante informaţii în timpul asediului Vienei din 1683 din tabăra turcească, unde se strecura travestit. Ca răsplată, i s-a oferit să deschidă prima cafenea din Viena.
Spionii valahi şi salvarea Vienei
În toată această lume a intrigilor şi culegerii de informaţii, provinciile istorice româneşti au avut şi ele un rol important, astfel că, datorită poziţiei lor geostrategice, Ţările Române au fost implicate în acţiuni de spionaj sau au făcut obiectul acestora.
Culegerea de informaţii dincolo de graniţele ţării a fost practicată de Basarab I, Mircea cel Bătrân, Vlad Tepeş, Ştefan cel Mare, Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, cu toată prudenţa, pentru a nu stârni reacţia Imperiului Otoman sau a altor Mari Puteri vecine. Pe înălţimea Kahlenberg din apropierea Vienei a fost fixată o inscripţie cu textul : „În amintirea soldaţilor români care, în anul 1683, în timpul asediului Vienei, au contribuit la salvarea oraşului”.
Nutrind speranţa de a scăpa de suzeranitatea Porţii dar neputând interveni direct în lupte, domnul Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino (1678-1688), şi cel al Moldovei, Gheorghe Duca, au ales calea unor iniţiative informative, de spionaj şi chiar a sabotajului (înlocuirea ghiulelelor din tunuri cu paie), acţionând (ca să folosim o terminologie modernă) ca „agenţi dubli”. Astfel, Şerban Canzacuzino a mijlocit circulaţia curierilor imperiali dar şi a informaţiilor, înştiinţându-i pe austrieci, într-un moment deosebit de critic, că turcii nu mai au resurse să continue asediul.
„Cancelaria secretă” de la Curtea Veche
Stolnicul Constantin Cantacuzino (1655- 1716) a fost unul din cărturarii vremii care s-au implicat în acţiuni informative, devenind conducătorul a ceea ce poate fi considerat primul serviciu de acest fel din Țările Române.
Printre activitățile desfăşurate la „Cancelaria secretă”, pe care a organizat- o la Curtea Veche, se numărau primirea agenţilor care aduceau informaţii din diferite ţări, redactarea, traducerea, dar şi „deschiderea” corespondenţei secrete.
De altfel, stolnicul a conceput şi un „cifru”. Palatul de la Mogoșoaia găzduia adesea întâlniri secrete cu trimiși străini, uneori travestiți, care apoi erau îndrumați să plece pe drumuri tainice.
O abilitate deosebită a stolnicului era aceia de a obține informații de la interlocutori străini fără ca aceștia să-și dea seama, mai ales în cursul unor ospețe stropite cu vinuri bune.
BOGDAN PĂPĂDIE, GABRIEL I. NASTASE
(Din vol. Spionii și loviluția, Ed. Obiectiv, Craiova, 2014)
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro