MOȘTENIREA-informatii utile

MOȘTENIREA, este o procedură care, deseori, provoacă certuri, conflicte sau chiar destrămarea familiilor. De aceea, fiecare trebuie să fie pregătit să poată evita astfel de situaţii.

MOȘTENIREA, în cărțile de specialitate o găsim și sub denumirea de succesiune sau în termeni populari averea (pământurile, casa părintească, mașina etc.).

Potrivit Codului Civil, „moştenirea” înseamnă procedura de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate (care a lăsat moştenirea) către succesorii săi. Acest termen nu include doar bunurile mobile şi imobile pe care le primeşte succesorul, ci şi datoriile pe care le avea defunctul la momentul decesului. E important să se înţeleagă că moştenitorul nu poate accepta doar averea, lăsând datoriile. În momentul acceptării moştenirii, succesorul moşteneşte atât activul, cât şi pasivul defunctului.

Moştenirea poate fi realizată pe două căi: conform testamentului, adică moştenire testamentară, sau în temeiul legii, adică moştenire legală. Moştenirea legală se aplică în cazul în care: -defunctul nu a lăsat niciun testament; -a fost declarată nulitatea testamentului; -succesorul testamentar este declarat nedemn.

Moştenitori legali sunt rudele defunctului, indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie, precum şi soţul supravieţuitor. Conform legislației în vigoare, gradul de rudenie se stabileşte după următoarele modalităţi:

Rudenie în linie dreaptă – este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană – copii, părinţi.

Rudenie în linie colaterală – mai multe persoane au un ascendent comun – fraţi, surori.

Ordinea de preferinţă pentru rudele defunctului este stabilită de Codul Civil prin care se instituie 3 clase de moştenitori legali.

Clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui care a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea;

Clasa II – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atât din partea tatălui, cât şi din partea mamei) ai defunctului;

Clasa III – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai răposatului. În cazul în care nu sunt moştenitori succesibili în niciuna dintre cele III clase şi nici soţ supravieţuitor, iar defunctul nu a dispus în mod valabil de bunurile sale prin testament, moştenirea e vacantă şi revine statului. În cazul moştenirii legale trebuie respectate 3 principii importante, care stabilesc o anumită ordine în acest tip de moştenire.

Principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii de clase diferite Potrivit acestui principiu, clasele de moştenitori sunt chemate să preia succesiunea în ordinea stabilită de Codul Civil. Adică, mai întâi la moştenire sunt chemaţi descendenţii, fiii şi fiicele celui decedat, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi, soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi – părinţii, înfietorii celui ce a lăsat moştenirea. Astfel, dacă moştenitorii din clasa I acceptă moştenirea, automat celelalte II clase de moştenitori sunt excluse de la moştenire. Chiar dacă defunctul are pe linie colaterală fraţi şi surori, aceştia fac parte din clasa a II-a de moştenitori, la moştenire fiind chemaţi întâi copiii defunctului. Soţul supravieţuitor, deşi nu e rudă cu cel ce a lăsat moştenirea, este inclus în clasa I de moştenitori legali. Singura condiţie e ca, la data deschiderii succesiunii, acesta să se afle în căsătorie, la organul de stare civilă.

Căsătoria declarată nulă nu produce efecte succesorale. Codul Civil, prevede că soţul supravieţuitor pierde dreptul la moştenire, dacă au existat motive pentru declararea nulităţii căsătoriei.

Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă

Acest principiu presupune că, în interiorul aceleiaşi clase, rudele mai apropiate în grad înlătură de la moştenire rudele mai îndepărtate. Bunăoară, copiii defunctului îi exclud de la moştenire pe nepoţi, strănepoţi etc.; fraţii şi surorile – pe nepoţii şi strănepoţii de frate; unchii şi mătuşile – pe verii primari etc.

Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire Potrivit acestui principiu, dacă rudele din clasa chemată la moştenire sunt de acelaşi grad, ele împart moştenirea în părţi egale. De exemplu, dacă la moştenire vin doi copii ai defunctului, fiecare va primi o jumătate.

Ordinea succesorală – condiţii

Moştenitorii de clasă posterioară sunt chemaţi la succesiune legală doar dacă lipsesc moştenitorii din clasele precedente sau dacă acestea nu acceptă ori refuză succesiunea. Ei sunt chemaţi la succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii de clase precedente au fost decăzuţi din dreptul la succesiune. Astfel, mai întâi au dreptul la moştenire succesorii din clasa I, apoi cei din clasa a II-a şi ulterior din clasa a III-a.

De exemplu, dacă soţul supravieţuitor şi copiii defunctului au acceptat moştenirea, automat toţi ceilalţi moştenitori din clasa a II-a şi a III-a nu au dreptul să pretindă la moştenire. Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii decăzuţi din drepturi care, la data deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în drepturi părinteşti şi nici părinţii (adoptivi) şi copii maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiei de întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea, dacă această circumstanţă este constatată de instanţa de judecată.

Acceptarea succesiunii – condiţii

Deoarece moştenirea presupune atât averea, cât şi datoriile decedatului, ea nu trece automat la succesori. Succesorul primeşte moştenirea doar după ce îşi exprimă dorinţa de a o accepta, atât în cazul moştenirii legale cât şi a celei testamentare.

Succesiunea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesia patrimoniului succesoral. Dacă succesorul a intrat în posesia unei părţi din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta.

Acceptarea succesiunii – termen

Termenul de acceptare a succesiunii conform noilor reglementari este de 1 an care curge din momentul deschiderii moștenirii, respectiv de la data decesului. Astfel, din ziua decesului, succesorul are la dispoziţie 1 an pentru a accepta sau nu succesiunea. Trebuie știut că data deschiderii moștenirii nu coincide cu data deschiderii procedurii succesorale.

Procedura succesorală (dezbaterea moștenirii) începe prin formularea unei cereri de deschidere a procedurii succesorale – cerere care poate fi făcută de oricare dintre moștenitori, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim. Moștenitorii pot solicita deschiderea succesiunii imediat după decesul persoanei în cauză. În situația în care au trecut mai mult de 2 ani de la decesul persoanei, costurile pentru realizarea succesiunii sunt mai mari. Termenul de 1 an în care moștenitorii pot accepta moștenirea se numește termen de opțiune succesorală și reprezintă practic intervalul de timp în care moștenitorii de drept pot decide dacă acceptă succesiunea sau renunță la aceasta.

Acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită

Când este expresă, aceasta trebuie să rezulte, în mod explicit, dintr-un înscris întocmit în fața notarului sau dintr-un simplu înscris care să poarte semnătura acceptantului.

Acceptarea tacită, după cum îi spune și numele, trebuie să rezulte din anumite acte încheiate de acceptant, cărora legea le atribuie o astfel de valoare, cum ar fi, spre exemplu:

-Actele de vânzare, donare, schimb ș.a., a drepturilor asupra succesiunii. -Renunțarea la moștenire în folosul mai multor moștenitori determinați. -Actele de dispoziție sau chiar simpla folosire a bunurilor din moștenire (spre exemplu, folosirea unei mașini aparținând defunctului sau a casei în casei în care a locuit acesta).

Renunțarea la moștenire – condiţii

Declarația de renunțare la moștenire se poate efectua doar în formă autentică la notar sau la orice oficii consulare ale României. Totuși, Codul civil prevede că moștenitorul care nu acceptă sau renunță la moștenire în termenul de 1 an de la data deschiderii succesiunii, adică în termenul de 1 an de la data decesului persoanei a cărei succesiune este dezbătută, este considerat că a renunțat la moștenire. Moștenitorii care nu acceptă succesiunea, expres sau tacit, în termen de 1 an de la deschiderea acesteia și alți moștenitori au acceptat-o, pot fi înlăturati de la moștenire.

Av. Tatiana Rădulescu