Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
Este o zi înscrisă cu roșu în calendarul bisericesc și este o zi de post, indiferent de ziua săptămânii în care cade!
Biserica ne cere să postim în această zi pentru a nu ne asemăna cu Irod, care din cauza ospățului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze și drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de altă parte, ca să ne asemănăm cu viața înfrânată a Sfântului Ioan!
Era un proroc aspru cu sine şi aspru cu păcatul oriunde s-ar afla!
A mustrat poporul, a mustrat şi pe Irod Antipa, fără căutare la faţa omului şi fără cruţare!
Şi pentru aceea şi-a atras dragostea poporului, dar şi osânda lui Irod, care l-a închis pentru că-l mustra pentru Irodiada, pe care Irod o luase de soţie!
Acest glas de mustrare a înfuriat-o pe Irodiada, care se vede descoperită şi aruncată dispreţului public!
Ura îi întunecă mintea şi cere lui Irod moartea lui Ioan!
Dar Irod se arată a fi foarte laş!
Ca să împlinească ori sa satisfacă totuşi dorinţa Irodiadei, fără a porni prea mult opinia publică, aruncă pe Ioan în temniţă!
Era şi aceasta o soluţie, dar ea nu putea satisface setea de răzbunare a Irodiadei, care pândeşte orice prilej pentru a-l pierde pe Ioan!
Prilejul i se oferă în ziua naşterii lui Irod, când în faţa invitaţilor, Salomeea, fiica Irodiadei dansează un dans care plăcut atât de mult lui Irod încât promite fetei că-i va da orice va cere, până la jumătatea regatului!
Salomeea devine unealta urii mamei sale, cerându-i lui Irod capul lui Ioan!
Şi buzele fetei au rostit: „Vreau să-mi dai îndată pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul” (Luca 6,25), şi astfel, sabia călăului desăvârşeşte ceea ce ura unei femei a urzit cu atâta sete de răzbunare!
Aşa s-a sfârşit viaţa acestui mare proroc. Nimic nu l-a putut clătina, iar moartea i-a grăbit încununarea de mare propovăduitor al adevărului şi al împărăţiei lui Dumnezeu!
A vorbi cu îndrăzneala cu care a vorbit Sfântul Ioan, a face să fie de temut cuvântul lui Dumnezeu la curtea unui rege, a muri pentru adevăr este cea mai preţioasă mărturie pentru Iisus Hristos!
Şi aceasta formează lauda nemuritoare a morţii Sfântului Ioan pe care o prăznuim şi cinstea de a fi considerat de toţi creştinii ca cel mai mare dintre fiii oamenilor!
Spre deosebire de iubire, ura, care este contrariul iubirii, coboară pe om în rândul animalului şi este forţa destructivă în mâinile răului!
Ea destramă, şi distruge organizaţiile sociale, omul, anihilează orice avânt şi produce numai lacrimi, durere şi nenorocire!
Omul stăpânit de ură nu mai ţine seama în manifestarea ei de distrugere, de nici o lege a onoarei şi a omenirii!
Prin ea se distrug cămine, se omoară părinţi, copii, femei şi bătrâni fără apărare!
Nimic nu este cruţat, pentru că ura nu cunoaşte limite şi nici nu alege mijloacele pentru atingerea scopului!
Luând mijlocitor şi rugător pentru noi pe marele Proroc Înaintemergător şi Botezător Ioan, să cerem: „Doamne, izbăveşte-ne de necaz (mânie, primejdie, dureri şi suferinţă) şi mântuieşte sufletele noastre”. Amin!
Altfel spus, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare aparte în Sinaxarul Bisericii!
Ea ne învață modul în care autoritatea, interesul și lașitatea martirizează dreptatea, cinstea și sfințenia!
Poate că nu suntem chemați la viața ascetică a lui Sfântului Ioan sau la profeție, dar cu siguranță suntem chemați să pregătim Împărăția cerurilor care este aproape!
Prin urmare mesajul Sfântului Ioan Botezătorul rămâne: dedicare lui Dumnezeu fără compromisuri!
În loc de epilog…
Sfinții și sfințenia
Într-o vreme și o lume a desacralizării și secularizării a vorbi despre sfânt și sfințenie este o adevărată provocare, cu toate că vorbim despre o paradigmă specială și despre o vocație deosebită ori despre o ipostază, firească și binecuvântată!
Da, însă, greu și anevoios lucru este a mai crede, astăzi, în sfânt și în sfințenie!
Și, totuși, există sfinți și sfințenie și ei vor fi până la sfârșitul veacurilor, fiind o roadă a Duhului Sfânt, un apanaj al Dumnezeirii și un atu al omului îmbisericit, ce are drept scop, sublim și primordial în viața aceasta, dobândirea celei viitoare și veșnice, plină de sfințenie și de lumină necreată, neînserată și neapusă a Sfintei Treimi!
Omul care nu mai crede în sfinți și în sfințenie este insul fără noimă spirituală, fără noimă duhovnicească, fără reper sacramental, fără Dumnezeu, fără El – Hristos, fără Biserică, adică fără nimic!
Noi, creștinii și fiii, loiali și credincioși ai Bisericii, trebuie să ne raportăm la Sinaxarul Ei ca la norma de conduită a noastră, acolo găsind, fiecare dintre noi, modelul, exemplul și pilda, demnă de urmat și de cultivat!
Sfințenia respiră în viața Bisericii, în toată Scriptura și Evanghelia Ei, în toate Mineele și Proloagele literaturii bisericești – patristice!
Important este ca noi, cei conectați, mundan, off și online, să-i cercetăm, să-i (re)cunoaștem, să-i urmăm, să-i iubim, să-i respectăm!
Altfel spus, Biserica fără sfinți și sfințenie ar fi nelucrătoare, stearpă, fără roadă, har și Adevăr!
Biserica este cetatea plină de sfinți și de sfințenie, de părinți duhovnicești și oameni îmbunătățiți, bunăoară, de sfinții dintre/de lângă noi!
@Stelian Gomboș
steliangombos.wordpress.com
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro