Câteva consideratii asupra antologiei de autor „În constelafia fiinfei”-editura Bogdania, Focşani, 2024

Ajuns la borna 70 de ani a vârstei sale terestre, prietenul şi colaboratorul Revistei „Independenţa Română, Independenţa prin Cultură”, scriitorul şi animatorul cultural de excepţie, Ionel Marin a marcat, importantul eveniment prin antologia de autor „În constelaţia fiinţei. Opera Omnia”, apărută la Editura Bogdania. Aceasta cuprinde o selecţie riguroasă de creaţii literare, efectuată de autor, din cele 13 volume publicate anterior.

Întrucât, poetul Ionel Marin a conştientizat că Dumnezeu i-a înzestrat fiinţa cu duh prin care să se autodepăşească, îşi exprimă recunoştinţa faţă de Acesta: „Ai altoit pe trup firav, Cuvântul Tău, cu preţul sângelui înflorit” („Recunoştinţă”). Doar înzestrarea fiinţei sale cu duh divin, explică faptul că poetul, la care mă refer, este în stare să valorifice misterul profund din Sinele Său, convingându-ne că suntem capabili: „Să trăim frumos fiecare respiraţie a zilei / Ca să ne rămână ecoul viu al … umbrei de timp …”, adică „ecoul străbun” trăind în „Doinele, baladele, cântecele (care curg întru eternitate)”.

Fac o precizare, ce merită a fi luată în seamă. Constelaţiile fiinţelor superioare iar creatorii, în varii domenii sunt astfel de fiinţe spiritualizate, sunt asemenea unor seismografe ultrasensibile, încât simt paşii timpului în ele cât şi devenirea unor stări, ce trebuiesc ajutate să se împlinească. Între acestea cea mai de preţ este Everestul împlinirilor istorice ale neamului nostru, România mare.

Când îţi iei ca reper cel mai puternic factor care te motivează în tot ceea ce gândeşti şi vrei să înfăptuieşti aşa cum ni l-a dovedit convingător, poetul Ionel Marin înseamnă că ai avut prilejul şi privilegiul de a întâlni şi cunoaşte un om deplin împlinit atât în comunitate cât şi în plan spiritual. Întrucât, mi-am propus să consemnez doar câteva consideraţii întregitoare în semnificaţie a demersului meu, voi încheia afirmând că Poetul este înaintemergătorul, luminătorul, deschizătorul către valori, implicându-se în adjudecarea lor până la sacrificiul suprem pentru a-l face să dăinuiască. Trădarea ar avea consecinţe, ce nu se pot evalua ca gravitate, încât „S-ar răzvrăti în noi strămoşii / de n-am urca în Constelaţii”.

De aceea, voi încheia, cu un scurt comentariu la poezia „În numele vieţii”. Călit într-o confruntare îndelungată cu asprimile vieţii, aduce în pagină de carte, spre a fi cunoscute şi a servi ca învăţăminte pentru cei ce le vor afla: „Avem urcuşuri îndrăzneţe dar avem / şi lanţuri împotriva libertăţii şi omeniei / …Ne-am săturat de ospete cu arme şi mizerie” … Să afirmi că l-ai înţeles şi cunoscut, cu adevărat, pe omul şi artistul cuvântului, Ionel Marin, fără să citeşti, cu maximă atenţie această antologie, eventual, având şi un creion la îndemână, spre a-ţi fixa mai temeinic ce te interesează, înseamnă că te amăgeşti şi nu îţi dai seama.

M-am simţit dator, să exprim, ceea ce am simţit şi gândit, nu doar eu, ci şi colegii din redacţia Revistei „Independenţa Română – Independenţa prin Cultură”, având ca reper, emoţionanta formulare lirică a poetului Ionel Marin, care cu siguranţă, va reverbera în mintea şi sufletul cititorilor: „În numele vieţii, vrem lumina vieţii / Căci rostul meu, al tău, al nostru e-n suflete, să semănăm IUBIRE.”(În numele vieţii)