Ioana Stuparu

M-am născut la 2 octombrie 1942, comuna Mârșani, Județul Dolj. Preocuparea încă din anii copilăriei, a fost să dau atenția cuvenită la tot ce mă înconjoară: oameni, locuri, fapte, în primul rând acelea de care mă legau rădăcinile de familie. Apoi, pe măsură ce treceau anii se înmulțeau întâmplările auzite sau văzute, frumoase sau urâte, despre care gura lumii clevetea continuu.

Îmi plăcea să ascult poveștile oamenilor, atât cât puteam să înțeleg la anumite vârste, îmi doream să dau o mână de ajutor, dar și să mă bucur cu toată ființa mea de tot ce reprezenta pentru mine frumosul, pe care aș fi vrut să-l afle lumea întreagă. Această dorință, încet-încet a devenit faptă, considerând-o, apoi, misiunea cu care m-a trimis Dumnezeu pe pământ, într-un anume loc și înconjurată de anumiți oameni.

Astfel am înțeles că nimic nu este întâmplător pe pământ, că destinul omului își urmează calea. În cele 25 de volume de autor, precum și în cele ce vor urma să fie publicate, am scris, sub diferite forme: proză, poezie, teatru etc., despre locuri, oameni și fapte, frumoase sau triste, dar adevărate, din care se vor putea trage învățături, bineînțeles, pentru cei care doresc să știe.

Pentru toate câte mi-a dat Dumnezeu, în primul rând pentru fiica mea, Simona, ființa cea mai dragă, și apoi pentru darul scrisului, al viziunii și al comuniunii cu divinitatea, spun din tot sufletul: Mulțumesc!

Ţara ghicită în „bobi”
Ea adeptă, el adept,
În ţara cu stat de drept.
Jos ministru’, sus ministru’,
Dă cu bobii Anticristu’!

Încurcătură continuată
Vai de omul-omurel
Mititel și singurel!
Cum să se descurce el,
În stat unic-paralel?

Nu-i de șagă!…
Te cam dai popor deştept,
Asta faci de ani întregi!
Nu te bați cu pumnu-n piept,
Când e vremea pentru legi!

Ia aminte, „patriotule”!
Nu ai mai trecut hotarul,
Să dai fuga la votare!
Acu’, te bate „jandaru’”,
Cu armele din dotare!

Ca nuca-n perete
Foaie verde guvernare,
Fără drum, fără cărare!
„Graurii-mpăratului”,
Prin viile satului!

Legi dubioase
Te-ai fălit că tu faci legi…
Prăduit-ai munţi întregi
Să-ți clădești vile-n pădure…
Acu’, du ursu’ la mure!…

Vremea judecății
Câtă iarba, câtă frunza,
Unii s-au înfipt ca pirul!
Se vor sfărâma ca brânza,
Când o fi ca să „dea birul”!

Vai şi-amar!…
Vai şi-amar, guvernământ!
Iarăși, moara ţi s-a frânt!
Că la valţul de făină,
Trece grâul cu neghină!

Interesul poartă fesul
Ca să rămână la blid,
Au pus iar de-un maraton:
Sar din partid în partid,
Parcă ar juca șotron!

Epigramistul la datorie
Ne cade epigrama dragă…
Dar cel ce-o scrie duce chinu’,
Că şade-ntruna ca să tragă
Cu ochiu-n curte la Vecinu’.

Curiozitate
De-o vreme, nene Caragiale,
N-am somn din cauza matale!
Mă bântuie un gând febril:
Luai mizilicul la Mizil!?

Unei poete înflăcărate
Luminai ca o făclie
Când ne citeai poezie!
Cine ţi-o fi şoptit ţie
Să-ţi pui bluză piersăcie?

Scriitorului Ilie Tudor
(Podari, Dolj)
Că eşti Podar iscusit,
Chiar acum ne-o dovedeşti:
Din slove ţi-ai construit,
Un pod până-n Bucureşti.

Pușca
Dacă nu vrei să te trezești
La-ncurcătură,
Din calea ei sa te ferești
Că-i „rea de gură”!

Nu pălăria îl face pe om
Chiar de apare zi de zi
Cu altă pălărie,
Rămâne-n felul de a fi
Aceeași „bălărie”!

Unei parvenite
Țipă la oricare,
Parcă e nebună!
Ce motive are?
„E din lumea bună”!

Viorel Martin