„AICI ESTE CENTRUL LUMII” – DOINA BÂRCĂ în dialog cu FLORIN GRIGORIU

„AICI ESTE CENTRUL LUMII”
DOINA BÂRCĂ în dialog cu FLORIN GRIGORIU

– Aș dori să vă prezentați, pe scurt, ca scriitor.
– Sunt un permanent elev al învăţătorilor şi profesorilor mei din comuna Tansa, de la Liceul Internat – azi Colegiul Naţional „Costache Negruzzi”- şi Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi”, Facultatea de Industrie Uşoară, Tehnologia mecanică a tricotajelor şi confecţiilor, din Iaşi, dar și elev/ucenic al scriitorilor dacoromâni.
Sunt Florin Grigoriu, scriitor, inginer, profesor, născut pe 6 aprilie 1944, în refugiul părinţilor din Tansa-Vaslui, la Braşov, autor a peste 50 de volume – 4 în colaborare -, cuprins în peste 100 de antologii, de poezie, proză, critică şi istorie literară, publicistică, acum trăind în Bucureşti. Dintre cele 23 cărți de poezii, numesc: Balade, 1993, Brazde și sigilii, 1994, Balada popii din Cicârlău, 1998, Rugăciuni și psalmi, 1999, Cântec pentru mama, 2000, Cântec pentru tata, 2014, Oracol/vârstă de liceu, 2015. Dintre cele 5 cărți pentru copii remarc: Zece păstrăvi argintii, Abecedarul isteților, Carte pentru Smărăndița.
Sunt membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Române de Haiku, al Societății de Haiku din Constanța, al Academiei DacoRomâne, al numeroaselor cenacluri bucureștene, după ce am fost cenaclist la Tansa, Iași, Brăila, Slobozia, Călărași… Tipăresc poeme, critică literară, proză, în diverse reviste și am fondat foaia literară ION, în 2015, în cadrul Cenaclului literar/artistic “Ion Rotaru” la Clubul Seniorilor Plumbuita, sectorul 2 București.
– Spuneți-mi câteva cuvinte despre comuna Tansa şi oamenii ei.
– Ca în toate satele Moldovei, amintirea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt este întâi şi întâi pomenită. Din vremea sa şi a moşului său, Măritul Alexandru cel Bun, avem ştiri scrise, satul fiind şi domeniu al viteazului domnitor şi constructor de biserici şi mânăstiri, la care, sigur, au fost părtaşi vitejii răzeşi ai satului, dar şi pietrarii renumiţi. Un Tansea este pomenit printre „Oamenii Măriei Sale”, cum spune romanul celui mai mare prozator român, Mihail Sadoveanu, „Fraţii Jderi”, şi despre care ne vorbeau aşa frumos „oamenii şcoalei naţionale” şi „doamna” şi domnul” – noi neavând tovarăşi în şcoală, nici chiar pe „doamna dirigintă” din liceu…
– Ştiind că ați compus poezii și eseuri, texte despre marele nostru scriitor Mihai Eminescu, spuneţi câteva cuvinte.
– MIHAI EMINESCU face parte din natura patriei. Există în noi cum există toate: ramurile, geamurile, plopii, cerul, dorinţa de a cunoaşte, de a te apropia de tainele lumii, de Dumnezeu. Distanţa dintre ele poate fi diferită. Încet, să ne apropiem de dragoste; în linişte, cu speranţă, ca spre altarele luminii de Înviere, căci MIHAI EMINESCU este ÎNVIEREA NOASTRĂ ÎN GRAI.
De mic copil, de când mama mea, preoteasa Iulia, îmi cânta PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ, ori MAI AM UN SINGUR DOR, ori SARA PE DEAL, m-am apropiat de MIHAI EMINESCU şi de suferinţele lui FĂT-FRUMOS DIN LACRIMĂ cu gândul copilului şi mai târziu cu inima adolescentului. Şi tatăl meu, preotul Ştefan, mi-a dăruit cărţile lui Eminescu şi îndemnul la învăţătură.
– De ce Tansa? Suhuleţ? Oameni şi locuri?
– Pentru că aici este centrul lumii, în Tansa, în jurul casei părinteşti, a Bisericii şi a mormintelor celor de-un neam cu noi, a Şcoalei ce ne-a învăţat, a învăţătorilor noştri în duh, literă, cifră, în cântec şi poveste, în desen şi-n meseriile pământului. Pentru că am fost şi suntem daci liberi, latini înaintea înălţării Romei, ca oraş şi putere. Pentru că aici a fost şi este Cetatea noastră cea puternică, cetatea cea eternă. Pentru că aici s-a născut Iisus Hristos Mântuitorul şi noi, mergând din casă-n casă cu steaua şi colindul, cum magii cei bătrâni altunde, aici L-am vestit.
– Sigur nu ne vom opri aici, dar vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vă doresc să scrieţi în continuare cât mai multe cărţi.