Corneliu Zeana-Un cronicar onest al unor vremuri triste

Poet, eseist, prozator, publicist, conferențiar radio (şi nu numai), autor al unor prețuite lucrări de specialitate, dar şi de ştiinţă popularizată, şi nu în ultimul rând urmaşul unei familii de deținuți politic, Dr. Corneliu Zeana se înfăţişează dinaintea cititorilor săi cu un nou volum de umor în care sunt reunite epigrama şi fabula, întru configurarea unui tablou cât mai veridic al societății româneşti actuale. Autorul nu se dezminte nici de astă dată, rămânând cronicarul onest al unor vremuri controversate, spre a nu spune fără orizont, al căror coeficient de speranță se diminuează îngrijorător pentru a fi credibil, el resuscitează o metaforă la modă în anii imediat postdecembrişti:

Mâncăm de-acum cu linguriţa,
Economii de fel şi fel;
Curând vom stinge luminița
Cea de la capăt de tunel
(Economii)

Într-o variantă, abandonată, a catrenului, scepticismul este exprimat pe un ton copleșitor: „Nu mai vedem nici luminița/ Cea de la capăt de tunel”. Diagnosticul acesta sever porneşte de la constatări, una mai decepționantă decât alta, toate reprezentând semne ale degradării organismului social, supus experimentelor de tot soiul, ocolite fiind, parcă într-adins, doar acele care i-ar asigura revigorarea.. priveliştile sunt de neprivit, incongruențele se multiplică fără a mai mira pe cineva. Deghizate stângaci, subzistă vechi metehne, alături de altele noi.

De coafarea” realității nu se mai preocupă nimeni, decât cel mult în preajma unor evenimente ce abia mai pot masca aspectele detestabile ale vieții cotidiene, care au dobândit consistenţa unor stări de lucruri permanetizate și, în consecința, perturbatoare ale unui cod social, admițând că acesta există. Într-un cuvânt, realitățile sunt exasperante, când nu sunt sumbre. Aşa, de pildă, epigramistul surprinde coexistența celor doi poli din societate, cel dominant, al sărăciei, și cel tot mai extins, al bogăţiei:

Partidul Suprimării Dezvoltării,
Votat e-acum pe tot cuprinsul țării
De cei cu ajutoare sociale
Şi de cuprinşi cu pensii speciale
(Alegeri)

Cât despre partidul nominalizat în versul prim, acesta îşi poate dezvălui adevărata identitate prin acronimul rezultat din abrevierea termenilor ce-l compun: este principalul partid de pe scena politică a țării după izbucnirea din decembrie 1989. Cele două plăgi” semnalate în versurile finale ale catrenului constituie adevărate marote pentru epigramist, chiar dacă, sau, poate, tocmai de aceea ambele sunt legiferate şi, deci, inexpugnabile. Este cert că autorul nu şi-a propus să inventarieze toate anomaliile ce se manifestă în plan social de altfel, unele au fost tratate în volumele anterioare- dar accentul pus asupra unora dintre ele este cu deosebire grav:

E-o situație bizară
Şi vreau s-o consemnez decent:
Românii sunt în Parlament
Cam tot atâţi cât sunt pe-afară
(Parlamentul supradimensionat

Alegerile şi anul 2024, un an prin excelență electoral (cu patru rânduri de alegeri chiar dacă două au fost comasate) îi prilejuieşte autorului o epigramă a cărei duritate redă o reacţie întru totul de înțeles, venind din partea unui spirit justițiar, intolerant, pe care nu o reproducem din cauza violenței sale pamfletare, a sarcasmului neiertător.

Ea figurează sub titlul …Alegeri 2024! Există multă încrâncenare- justificată, desigur, în epigramistica autorului. Majoritatea catrenelor epigramatice ale medicului-scriitor Corneliu Zeana au un caracter vituperant, vădind o intransigență irefrenabilă, mediul politic fiind cel care îi furnizează nu doar subiectele, ci și reflecțiile amare, împărtăşite fără reținere într-o manieră ce-i este proprie. Cu toate acestea, umorul nu este decăzut din drepturile lui. Exemplificând, unui fenomen îngrijorător cum este scăderea natalității, i se dă o explicație amuzantă:

Sunt prea puțini copii în satPână și școala e pe ducă;
Motivu-i lesne de aflat:
Nu mai sunt berze să aducă
(Dispar berzele)

Îi dăm dreptate autorului, conformându-ne unei legende bine cunoscute la nivel naţional, invocată în ocurență pentru a „legitima” poanta, chiar dacă ni se impune adagiul, „se non e vera a ben trovato”. Ceea ce nu trebuie să ne facă a trece ușor peste sentința dureroasă din versul doi. Cum se vede, arta epigramistului constă în a aborda în cele patru versuri două subiecte/teme de interes major. Prin cele mai izbutite piese ale prezentului volum, precum şi prin cele cuprinse în celelalte patru care îl preced, Dr. Corneliu Zeana onorează breasla epigramiştilor, profesionişti afirmați în domeniul satirei şi umorului, aportul său fiind remarcabil, exemplar chiar. Din volumul Epigrame și Fabulații, 2024

George Corbu