DIABETUL – ȘANSE DE SUPRAVIEȚUIRE

DIABETUL – ȘANSE DE SUPRAVIEȚUIRE

O boală a stresului sau moştenită, diabetul cucereşte, din păcate, destul teren în timpurile noastre. Dar nici în vechime nu era o necunoscută, stau mărturie izvoarele egiptene care o descriau prin anii 1500 Î. E. N., iar tot atunci medicii indieni au identificat-o şi au observat că urina dulce atrage furnicile. Grecul Apollonius din Memphis o numeşte prima dată „Diabet”, adică „Urina dulce”, iar în Imperiul Roman Galen întâlneşte şi el 2 cazuri. Timpul s-a depănat pe mosorul veacurilor, iar în anii 400-500 ai erei noastre indienii Sushruta şi Charaka reuşesc să facă diferenţa între tipul 1 – cel al tinerilor şi tipul 2 – dobândit, specific celor mai rotofei sau celor în etate. Dar urinările frecvente, din păcate, nu sunt o manifestare specifică celor cu sângele prea dulce, iar pentru diferenţierea între diabetul zaharat şi deficitul de hormon antidiuretic englezul Briton John Rolle introduce termenul „zaharat”. Au curs multe secole în istoria omenirii, pentru ca abia în secolul XX marele savant român Nicolae Paulescu să reuşească să identifice insulina, hormonul secretat de pancreas şi leacul prezent.
Personalitate marcantă a ştiinţei române, marele profesor s-a născut la Bucureşti pe 8 noiembrie 1869 şi a intrat în lumea spiritelor pe 19 iulie 1931, tot la Bucureşti, studiind la liceul „Mihai Viteazul“, apoi medicina la Paris.
În 1922 obţine brevetul de invenţie intitulat „Pancreina şi procedeul său de fabricare”, iar în 31 august 1921 publică în revista Archives Internationales de Physiologie informaţii despre separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas numit de el pancreină. După câteva luni, canadienii din Toronto, Grant Banting şi Herbert Best, anunţă descoperirea insulinei, dar din cauza unor greşeli de traducere din publicaţiile savantului român, premiul Nobel pentru medicină va merge în Canada…
Putem spune că această boală este şi a celor ce gândesc prea mult, depresogen, îşi fac griji inutile sau au grijă alţii să le facă griji, căci stresul negativ e o sursă importantă de „boală dulce”.
Metodele de diagnosticare nu au fost simple în antichitate, în secolele trecute unii gustau urina pentru a identifica acest inamic public al populaţiei.
Ca semne clinice clasice amintim: Polidipsie, Polifagie, adică urinare frecventă, ingestie crescută de apă (specifică şi diabetului insipid), consum exagerat de mâncare, dar din nefericire există şi cazuri incipiente în care nu apar manifestări.
Acest flagel al omenirii are ţinte multiple: creier, ochi, inimă, stomac, rinichi, piele, artere, vene, picioare, alcătuind tabloul unui om nefericit, victimă fie a moştenirilor, fie a tulburărilor de adaptare la lumea în care trăim.
În vremurile noastre dispunem de metode mai moderne de laborator pentru depistare prin investigarea în primul rând a glicemiei, iar pentru a vedea vechimea bolii apelăm la hemoglobina glicozilată care ne edifică asupra evoluţiei în ultimele 3 luni, cât este durata de viaţă a celulelor roşii care conţin hemoglobina. Restul organelor le cercetăm prin analize de sânge: uree, creatinină, acid uric, colesterol total, HDL, LDL, sumar de urină, fibrinogen, ecografie abdominală generală, examenul fundului de ochi, electrocardiograma, ionograma sangvină.
Din fericire, în zilele noastre, diabetul a ajuns o boală cu care se poate supravieţui, având multiple posibilităţi terapeutice, în funcţie de tipul şi gravitatea lui; tipul 1 beneficiază de insulină şi dietă, iar tipul 2 de antidiabetice orale şi dietă, iar dintre medicamente, metformina are şi un rol antineoplazic. Deosebit de importantă este mişcarea, în cursul căreia se consumă glucoza în exces, dar şi relaxarea, pentru combaterea stresului acumulat zilnic.
Aş recomanda cu căldură metoda de relaxare autogenă Schultz.
Bazată foarte mult pe autosugestie, tehnica relaxării este destul de simplă, realizată în câţiva paşi:
1. Aşezaţi-vă cât mai confortabil undeva, într-un loc liniştit, închideţi ochii;
2. Respiraţi calm, concentrat pe inspir şi expir, spuneţi-vă – sunt calm, liniştit;
3. Vă concentraţi asupra mâinilor, spunându-vă – sunt calm, liniştit, mâinile sunt grele;
4. Orientaţi-vă asupra picioarelor, spunând la fel;
5. Repetaţi cu voce joasă, rar, de
7 ori – inima mea bate calm, liniştit, apoi sunt calm, liniştit;
6. Concentraţi-va asupra respiraţiei, spunându-vă – respiraţia mea este calmă, regulată, apoi sunt calm, liniştit;
7. Concentraţi-vă asupra abdomenului, spunându-vă – abdomenul meu este cald, apoi sunt calm, liniştit;
8. Concentraţi-vă asupra frunţii, spunându-vă – fruntea mea este plăcut răcoroasă, apoi sunt calm, liniştit;
9. Bucuraţi-vă câteva clipe de starea de bine şi linişte resimţită, iar când vă simţiţi relaxat, spuneţi-vă: mâinile şi picioarele mele redevin pline de energie, respiraţia mea este profundă, deschideţi ochii şi bucuraţi-vă de viaţă!
De un real folos este, însă, şi muzica pe post de leac miraculos în relaxare, motiv pentru care voi recomanda câteva bucăţi muzicale, în funcţie de starea pe care o aveţi: dacă vă simţiţi epuizaţi printr-un efort intelectual exagerat, ascultaţi J. S. Bach – Concertele Branderburgice, The Art of Fugue, BWV 1080, B. Smetana – My fatherland – The Moldau, F. Schubert – Ave Maria (înainte de culcare), Bobby Mc Ferrin – Don’t worry, be happy! În cazul durerilor sufleteşti: V. Beethoven – sonata Patetica, Morcheeba, Garry Rafferty, Katy Perry – Firework. În caz de insomnii puteţi folosi ca ajutor: J. S. Bach – Variaţiunile Goldberg, Reveria lui R. Schumann, Beethoven – Sonata lunii. În stările de disperare vă sugerez: Sonata lunii şi Romanţa nr. 2 în Fa major de Beethoven, Debussy, Lying in the hands of God de Dave Mattews Band, Pretty little thing – John Forte, All the pretty people – Chega de Saudade (Tom Jobin), Gabriela Costa – Bogdan Plech, Selah Sue, This world – Laura Izibor.

Natura, prin produsele ei, ne oferă leacurile de bază în diabet, putând împărţi alimentele în 3 categorii: 1. Permise fără cântărire (au sub 5% carbohidraţi): varza, carnea proaspătă de peşte, vita (rasol sau la grătar), curcanul, ciupercile, spanacul, brânzeturile fermentate (telemea), legumele – ardei, bame, castraveţi, ceapă verde, ciuperci, conopidă, dovlecel, lăptuci, morcov, ţelină, urzici, vinete, ştevie, roşii, păpădie, fasole verde şi ouă proaspete fierte (maximum 1-2 pe zi).
2. Permise cântărindu-le (au între 5-50% carbohidraţi): cartofi, ceapă uscată, fasole boabe, fructele gen banane, avocado, nectarine, zmeură, mere, dude, mango, măsline, papaya, struguri, agrişe, pere, pepeni, kiwi; mămăligă, orezul, pâinea, pastele făinoase, mazărea boabe, grişul, lactatele gen brânză proaspătă de vaci, caşul, iaurtul, sana, urda.
3. De evitat: mierea, prăjiturile cu zahăr, ciocolata cu zahăr, gemurile, marmeladele, orice dulceţuri făcute cu zahăr.
Carbohidraţii se descompun în mai multe elemente de bază din care amintim: glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza. Glucoza produce creşterea rapidă a glicemiei şi se poate lua doar în crizele hipoglicemice, care apar de obicei cu transpiraţii abundente.
Fructoza, un zahăr simplu din fructe, aproape că nu influenţează creşterea glicemiei în sânge, deoarece, pentru descompunerea ei, organismul nu are nevoie de insulină. Zaharoza (sau zahărul candel sau cristalin) este compusă din glucoză şi fructoză. Lactoza – zahărul din lapte e compusă din glucoză şi zaharoză – pătrunde mai greu în sânge decât glucoza şi e de avut în vedere în dieta unui „om dulce”.
Există produse care pot înlocui mierea, zahărul alb sau brun, aceştia fiind mai mult sau mai puţin cunoscuţii îndulcitori: zaharina, extractul de ştevie, extractul de mesteacăn etc, dar fiecare se administrează cu prudenţă. Printre mirodeniile cu rol antidiabetic amintim cojile de citrice care taie senzaţia de foame, ajută la reglarea glicemiei; cuişoarele care protejează pancreasul, ajută celula să integreze glucoza, au şi rol antifungic, stimulează imunitatea; dafinul care e şi antibacterian; ghimbirul care ne încântă prin valenţele sale multiple, fiind şi antibacterian, antiviral, protector cardiac, dar mare atenţie, să fie folosit în cantităţi mici, fiind iute. Scorţişoara scade senzaţia de foame, reglează glicemia, scade presiunea arterială, e bogată în fibre şi ajută la digestie, iar şofranul, pe lângă culoarea sa minunată gălbuie, este şi tonic nervos. Ne vine în ajutor și vanilia, care alungă depresia, e antioxidantă şi prin mirosirea esenţei sale ne ajută la scăderea poftei de dulce.

Dr. CRISTINA MARIN