ALEXANDRA GABRIELA MATEI
Mă numesc Alexandra Gabriela Matei, am 16 ani şi sunt elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Ion Neculce” din Bucureşti. Începând cu anul 2011 fac parte din Trupa de teatru „Joc” a Clubului Copiilor Sector 1 Bucureşti, alături de care am participat la numeroase festivaluri, concursuri şi manifestări artistice obţinând numeroase premii.
Odată cu intrarea în această trupă, am descoperit ce înseamnă cu adevărat teatrul şi de câtă muncă este nevoie pentru a duce la bun sfârşit un spectacol; dar cel mai important lucru este faptul că m-am îndrăgostit de această artă, iar astăzi sunt extrem de fericită şi mă consider una dintre persoanele norocoase care au avut ocazia să joace şi să simtă lucruri care nu pot fi înţelese decât de aceia care au trăit experienţa de a fi pe scenă.
Din anul 2014 m-am alăturat, de asemenea, Trupei de teatru „Experimethalia”, trupa de teatru a liceului în care învăţ, unde am cunoscut oameni frumoşi, am avut ocazia să învăţ multe lucruri noi, dar şi să pun în aplicare ceea ce învăţasem deja.
În acelaşi an, am participat la mai multe concursuri naţionale de teatru, obţinând premii şi am avut ocazia de a juca pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti.
Am descoperit, nu cu mult timp în urmă, o atracţie faţă de creaţia de poezie , având una dintre poezii publicată în Antologia „Emoţie de vers”, ediţie îngrijită de Magda Băcescu, apărută la Satu Mare, 2014, alături de alte poezii ale colegilor mei.
Lasă-mă să mă pierd în braţele tale
Într-un dans pe care l-am mai dansat cândva.
Dă-mi mâna şi haide!
Hai să ne-ntoarcem de unde-am plecat.
Mai cântă-mi înc-o dată mai jos c-un semiton,
Lasă-mă să te mai calc cu stângăcie pe picior.
Oh, ce uragan interior îmi străpungea trupul…
Ştii tu oare cum îmi va sărea inima din piept?
Ce taine ale vremurilor de-altădată…
S-a făcut ora trei. Ce faci la ora când, demult, dansam?
FERICIRE LA SFÂRŞIT DE OCTOMBRIE
Hai să fim fericiţi la sfârşit de octombrie,
Hai să-i zâmbim cu nostalgie timpului frumos
Şi să visăm la serile de vară de altădată
Hai să fim fericiţi la sfârşit de octombrie,
Să ne plimbăm prin sufletele noastre acoperite cu frunze
Şi să ne învelim iubirea cu-o pătură de speranţe.
Hai să fim fericiţi la sfârşit de octombrie!
Hai să ne-ascundem de stropii reci de ploaie
Şi să fugim; să fim doar noi şi toamna.
Hai să fim fericiţi la sfârşit de octombrie,
Să ne plutească dragostea în aerul tomnatic,
Să mai dansăm ca astă vară,
Şi hai să fim, odată, fericiţi la sfârşit de octombrie!
CAM CALD PENTRU
O SEARĂ DE NOIEMBRIE
Cam cald pentru o seară de noiembrie, nu?
Ai văzut câte frunze au mai căzut de săptămâna trecută?
Atâtea lucruri pe care ni le-am putea spune acum,
Atâtea întrebări ce-şi caută răspunsul,
Atâtea emoţii roiesc în jurul nostru
Şi ne-ndeamnă să ne vorbim.
Simt cum inimile noastre
Au evadat din trupurile ferecate,
Regăsindu-se undeva la mijloc,
Astfel făcându-ne privirile să se mai întâlnească
Din câteodată.
Un zid imens de orgolii, temeri şi incertitudini
Ne desparte;
Doi străini ce se cunosc,
Negând inconştient iubirea,
Doi străini pierduţi
În amintirea primului sărut.
– „Cam cald pentru o seară de noiembrie, nu?”
I-am zâmbit.
Era chiar prea cald pentru o seară de noiembrie…
ACUM
E totul perfect,
Chiar şi prin imperfecţiune;
Marea, briza, nisipul care-mi intră în ochi,
Mirosul greu de alge şi valul care mi-a îngheţat picioarele
Aud strigătul mării,
Tu stai pe malul ei,
Așteptând răsăritul,
Iar eu mă înfior
La gândul că îmi va fi dor de „acum”.
Mi-e aşa de frică să clipesc.
Aş putea strivi marea între pleoape
Şi mi-ar fi teamă că atunci când voi deschide iar ochii
Nu va mai fi nimic.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro