Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
TITUS CONSTANT BORDEIANU
Ziarist, poet şi epigramist cu vocaţie, Titus Constant Bordeianu s-a născut pe data de 12 noiembrie 1928. După absolvirea Facultăţii de Zootehnie Bucureşti, în 1953, a îmbrăţişat profesia de jurnalist, pe care a practicat-o peste jumătate de secol. Concomitent cu activitatea în presă, a scris 20 de cărţi pe teme diverse în zootehnie, zooeconomie, viitorologie, etc. Pe lângă activitatea de publicistică economică a continuat să scrie poezii şi epigrame, unele semnate cu pseudonimul Titus.
Dintre volumele de poezii amintim: “O lacrimă de adevăr”, “Nesomnul iubirii”, “Armonie în haos”. De asemenea, Titus Constant Bordeianu mai are publicate şi volumele de epigrame “Paharul cu umor” şi “Umorul de viaţă lungă” şi a scris scenariul filmului artistic de lung metraj “Fraţii” (1971).
Şi ce va fi când n-oi mai fi
Nici ceas în zori şi nici secundă
Când trupul greu se va sfârşi
În nevibraţie de undă
Dar sufletul cel nevăzut
Când va pleca-n eterna cale
De după moarte neştiut
Pe care deal, pe care vale?
La Marea Trecere-n ţărână
Pe lângă trup cât să rămână
De pază locului de veci?
Cât să aprinzi o lumânare
Să verşi o lacrimă de soare
Lângă morminte calde, reci.
LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL
Cuvântul întrupat în noi
Din începuturi zămislit
Din nestemate şi noroi
Adună gândul risipit
Şi magicul cuvânt iubire
Al creştinescului îndemn
De dincolo de amintire
E din pruncie-întâiul semn
Şi gândul ultim nerostit
Cândva de viaţă se desparte
Pe-aceeaşi cruce răstignit
Darul veciei după moarte
CÂND FI-VOM FLORI
Ce floare fi-vom din pământul ţării
Să înflorim, cât marginile zării
Un nume-avem şi încă nu se ştie
De-o fi să-l mai purtăm ca pe-o solie
Poate-n buchet la câte-o sărbătoare
Va fi şi frumuseţea ta de floare
Te-oi regăsi în roua de potir
În flori de câmp sau poate-n trandafir
Din ghimpii tăi aş face o cunună
Când sângerează inima-mi nebună
Şi-atunci vei şti ce poate nu se ştie
Că şi iubirea trece-n veşnicie
IUBIRII, DINCOLO
De-o fi să ne mutăm în veşnicie
Cu frumuseţea risipită-n floare
Tu să-mi aduci în suflet bucurie
Doar tu, iubita mea risipitoare
Un car de foc voi fi în aşteptare
Şi peste timp la semnul tău
Să împlinim cereasca îmbrăţişare
De dincolo de bine şi de rău
Nemărginit la marginile lumii
Din necuprins, când vei cuprinde cerul
Tu fiu născut din muritori ai lumii
Cearcă iubirii să-i cuprinzi misterul
De ştii ce vrei şi vrei ce poţi
Să fii şi om cu stare
Şi-n urmă să aprinzi la porţi
Lumini crepusculare.
De vrei să fii şi ce nu eşti
Alege doar să-ţi fie bine
Copil cu suflet de poveşti
Să dai tot ce-i mai bun din tine
Şi dacă vrei să luminezi
Prin luminişul vieţii
În veşnicie poţi să crezi
Şi-n roua dimineţii.
Când peste timp plantezi un pom
Cu gând de rod în floare
Din rădăcina ta de om
Porţi umbra după soare.
POEM DE ŢĂRÂNĂ
Poemele durerii,
Durerile le-au scris
Urcând pe scena lumii
Cu lacrimă de vis
Poemele tristeţii
Plâng viaţa în Apus
Când anii tinereţii
De mult, în mult s-au dus
Când trupul se transformă,
Materia nu piere
Dar gârbovită-n vreme
Se-ngroapă în mistere
Doar pumnul de ţărână
Rămâne cel din urmă
Când moartea cere drepturi
Şi vieţile le curmă.
MELANCOLIE
Melancolie ochii tăi
Îşi varsă lacrima-n trecut
Rătăcitori pe-atâtea căi
Un timp din timpul revolut
De prin cenuşi, din jarul stins
Din jocul dragostei curată
Melancolii cu părul nins
Renasc în basmul de-altădată
Cât alb din alb şi cât albastru
Îşi cerne umbrele de lut
Singurătate de sihastru
Rămâi, tărâm necunoscut
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro