ISTORIA MUZEULUI C.F.R.

ISTORIA MUZEULUI C.F.R.

Ideea înființării unui Muzeu al Căilor Ferate Române l-a preocupat foarte mult pe generalul Mihail Ionescu, fost Director General și Președinte al Consiliului de Administrație al Căilor Ferate Române, cât și pe inginerul Ion Macovei, Director General C.F.R., ce a pus la dispoziție toate mijloacele necesare pentru desăvârșirea operei.
Ing. Insp. General Theodor Balș, care încă din 1924 s-a gândit să păstreze pentru posteritate tot ceea ce ar putea constitui un document istoric cu privire la nașterea și dezvoltarea căilor noastre ferate, a salvat de la dezmembrare câteva tipuri reprezentative ale materialului nostru rulant, ca: locomotiva 43 „Călugăreni”, dintre primele 6 locomotive care au circulat pe linia București – Giurgiu (1869); locomotiva 103 „România”, din prima serie de locomotive Strussberg (1869 – 1870); locomotiva 683 „Tighina”, din primele care au circulat între Cernavodă – Constanța (1860) etc.
În vederea strângerii de noi documente și materiale ce vor fi expuse într-un viitor muzeu feroviar românesc, încă din luna mai 1931 administrația C.F.R. trimite un act în teritoriu către toți furnizorii căii ferate. Acest act prezenta propunerile de organizare a noului muzeu pentru ca toți furnizorii să știe că pot contribui la acesta.
Mai târziu, în 1937, după înființarea Direcției de Studii, inginerul V. Mișicu depunea toată stăruința pentru concretizarea Muzeului C.F.R. și obținea autorizația binevoitoare a Direcției Generale C.F.R., astfel că în foaia oficială 973 din 16.09.1937 apărea primul ordin program de înființare a Muzeului C.F.R. La Direcția de Studii, Mișicu a găsit un grup de colaboratori, printre care inginerii H. Cușută și O. Vătășan, care cercetau arhivele C.F.R. ale Academiei Române, ale Ministerului de Comunicații, Arhivele Statului etc, adunau date asupra trecutului C.F.R. și copiau documente. Dar și personalul C.F.R., activ și pensionat, a înțeles apelul făcut prin publicații și prin conferința ținută la Cercul Inginerilor C.F.R. de ing. V. Mișicu la 09.05.1938, contribuind cu obiecte foarte interesante.

Astfel, în data de 10 iunie 1939 ia naștere în adevăratul sens al cuvântului primul muzeu cu specific feroviar din România, denumit în acea perioadă și ,,Muzeul ceferiștilor”. Acesta a fost deschis în zona stadionului Giulești, având exponate sub tribunele acestuia, dar și în curtea arenei. Obiectele erau expuse într-o sală de sub tribuna Stadionului Giulești. O parte din materialul rulant, care nu a încăput în sală, a fost expus pe liniile din parcul stadionului. În 1939 se estima că în viitor Gara Filaret, prima gară din București (1869), va fi transformată în muzeul C.F.R., așa cum s-a procedat și în Apus, unde gările situate prea central au fost scoase din folosință. Odată cu aceste obiecte au fost prezentate și unele fotografii cu vederi din muzeu și cu câteva dintre cele mai importante relicve și documente, urmate de o enumerare a unor alte obiecte interesante care încă nu fuseseră reproduse fotografic.
Reprezentanța pentru România a „Companiei Internaționale a vagoanelor cu paturi și a marilor exprese române”, care lucra în strânsă legătură cu Administrația Căilor Ferate Române, a ținut să ia parte la festivități expunând material rulant. Vizitatorii au putut constata astfel ultimele perfecțiuni tehnice realizate la vagoanele cu paturi și la vagoanele restaurant pentru a i se asigura călătorului un drum cât mai plăcut.
În ziua de 4 aprilie 1944, Muzeul Căilor Ferate ca și alte obiective feroviare au fost bombardate. Din păcate, multe dintre exponatele de valoare au fost distruse. Deși înființat de scurt timp, muzeul avea să fie astfel închis.
În anii ‘50, apare din nou ideea înființării unui muzeu feroviar în România. Pentru acest muzeu, C.F.R. va folosi o clădire aflată în imediata vecinătate a stației Gara de Nord. Această clădire avea să fie reamenajată și complet renovată pentru viitorul muzeu, aspectul ei fiind total schimbat.
În această clădire funcționează și azi Muzeul Căilor Ferate.
Fiind redeschis în perioada stalinistă, când România era puternic sovietizată, exponatele acestui muzeu nu reflectau istoria căilor ferate de pe teritoriul nostru, ci mai degrabă realizările Uniunii Sovietice. Deschiderea acestui muzeu a avut un scop mai mult propagandistic, specific perioadei, întrucât despre căile ferate erau puține materiale de valoare istorică. În schimb, erau prezentate activități privind lupta de clasă a proletariatului. Nu putem uita că aici a fost prezentată și ușa de la celula unde a fost deținut conducătorul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, dar și alte aspecte mai puțin legate de activitatea feroviară. Se poate observa din imagini cât de rigide erau grupurile în care toți vizitatorii erau în uniforme feroviare și ascultau „cu interes” prețioasele explicații.

După terminarea acestei epoci întunecate, muzeul este din nou închis pentru reamenajare. Odată cu aniversarea liniei București – Filaret – Giurgiu, muzeul este redeschis în același loc și astfel, în 31 octombrie 1969, revine la activitatea muzeistică în cel mai adevărat sens al cuvântului. În afara sălilor de expunere va fi adusă și locomotiva ,,Călugăreni” împreună cu trei vagoane de călători pe două osii.
Anii ce au urmat după 1989 nu au adus mari schimbări în activitatea muzeului. Au intrat în patrimoniu puține exponate și sălile de expunere au fost menținute cu eforturi să fie deschise publicului, fiind necesare numeroase lucrări de renovare.
După anul 2010, muzeul intră din nou în atenție și astfel apar noi exponate și se începe reamenajarea și regândirea sa. Prima sală reamenajată a fost sala nr. 3 pentru a primi cel mai ambițios proiect al muzeului de până acum. Astfel, aici a fost construită cea mai mare dioramă feroviară din țară. Prin dimensiunile sale de 14×4 metri, această dioramă este cea mai mare de pe teritoriul României și a fost proiectată să atragă un numeros public, ceea ce se poate observa și prin creșterea numărului de vizitatori, de peste 10 ori în ultimii ani. Diorama este construită la scara 1:87 (H0) şi este realizată pentru a reproduce calea ferată din România în cât mai multe ipostaze: linii de câmpie, linii în zone muntoase, staţii, depou de locomotive, linie dublă şi electrificată, linie simplă şi neelectrificată, linie de ecartament îngust, poduri, viaducte, păduri etc. Diorama este echipată cu sistem de semnalizare identic cu cel de la C.F.R. şi funcţionează după aceleaşi principii ca în realitate. Echipamentele de semnalizare cât şi electrificarea liniilor sunt realizate, pentru prima dată în România, exact la scara după sistemele din realitate. Întreg complexul feroviar al dioramei este comandat şi supravegheat de un calculator care comandă întreaga dioramă.
Tot în această etapă, muzeul a fost dotat cu numeroase spaţii de expunere și au fost restaurate numeroase exponate.
Vechile vitrine, uzate fizic şi moral, au fost înlocuite cu seturi noi de vitrine iluminate, acestea fiind realizate unitar pentru fiecare sală, în baza unui proiect de design. Astfel, sălile de expunere au un aspect luminos, plăcut şi exponatele sunt mai bine puse în valoare.
În aceeaşi idee, sălile de expunere 1 și 2 au fost renovate integral. A fost întocmit un proiect de amenajare interioară în care s-a ţinut seama de specificul muzeului cât şi de transpunerea publicului în atmosfera feroviară. În prezent, aceste săli sunt primitoare, luminoase şi scot în evidenţă mai bine exponatele. Ca elemente de noutate, începând cu anul 2015, vizitatorii pot viziona filme vechi feroviare şi pot călători imaginar pentru câteva clipe în atmosfera unor compartimente de tren de odinioară.

Muzeul Căilor Ferate a organizat şi numeroase evenimente făcându-şi cunoscută activitatea prin variate realizări: Prezentarea activităţii Muzeului Căilor Ferate la Academia Română, în cadrul expunerilor organizate de Comitetul Român pentru Istoria Filozofiei şi Ştiinţei; Lansarea machetei locomotivei 060 EA la scara 1:87; Vernisajul cărţii „Locomotiva 060 EA – 40 de ani de la fabricarea primei locomotive electrice în România”; Renovarea sălii Nr. 1 a Muzeului Căilor Ferate; Construcția celei mai mari diorame feroviare din România; Filmul ,,Locomotivele electrice în România”; Restaurarea locomotivei cu abur de cale normală cu cremaliera 40 D 005; Centenarul depoului Petroșani pe actualul amplasament și realizarea unui film documentar despre istoricul acestuia; Prezentarea trenului regal la Petroşani; Restaurare exponate; Schimb de experienţă cu alte muzee similare– Budapesta, Madrid, York, Shildon şi Lucerna; Aniversarea, în anul 2013, a liniei Bumbeşti – Livezeni, una dintre liniile cele mai dificile din ţară; Participarea Muzeului Căilor Ferate la evenimente la scară naţională; Expoziţie de fotografie în colaborare cu Ambasada Republicii Uruguay; Aniversarea Podurilor Dunărene de la Feteşti şi Cernavodă şi a liniei Cernavodă – Constanţa.

PROPUNERI ŞI PROIECTE DE VIITOR

În anul 2014, cu ocazia aniversării a 75 de ani de existenţă a muzeului, CENAFER, prin Muzeul C.F.R. din subordine, a reuşit prin eforturi financiare deosebite mutarea a două locomotive cu abur de cale îngustă din Depoul de Locomotive Bucureşti Călători în curtea muzeului. Însă acest lucru nu este suficient, cele 23 de vehicule de ecartament normal şi nu numai rămânând în continuare la alte adrese de pe întreg cuprinsul reţelei feroviare româneşti. Aducerea acestor vehicule în curtea muzeului este practic imposibilă în acest moment din cauza spaţiului extrem de redus. Această problemă a lipsei spaţiului de expunere există încă din anul 1944. Dar, ţinând seama de contextul actual al restrângerii activităţii feroviare dar şi de dificultăţile financiare la nivel naţional, există şi soluţii de a debloca situaţia actuală. În acest sens, Muzeul C.F.R. propune transferarea unor spaţii ce nu mai sunt folosite în prezent de alte societăţi feroviare, în administrarea CENAFER – Muzeul Căilor Ferate pentru organizarea unui muzeu feroviar în aer liber. Aceste spaţii aparţin altor entităţi feroviare de stat, tot din subordinea Ministerului Transporturilor. Astfel, toate vehiculele fiind grupate într-un singur loc sau în câteva locuri stabilite ce aparţin Muzeului C.F.R., se poate organiza paza lor eficientă şi nu se vor mai percepe alte taxe de către alte societăţi, aceste sume pentru chirii putându-se folosi mai eficient pentru restaurarea vehiculelor.

Ing. MIRCEA DOROBANŢU