Denumiri. Înfăţişări. Bântuirea Zmeului. Leacuri

Zmeul, Zmăul, Zburătorul, Ăl-mai-Rău, numit şi Ceasul cel Rău este un spirit răufăcător care, având înfăţişarea de balaur într-aripat, cea de şarpe, „aşa ca crocodilul” sau cea de pară sau sul de foc, scoboară noaptea în casele oamenilor pe coşuri şi chinuie nevestele însărcinate sau neînsărcinate, cum şi pe fetele mari, pricinuindu-le, prin neodihnă şi frământare, nenumărate vânătări pe corp, cum şi o mare oboseală.
Prin Banat, despre Ăl-mai-Rău se crede că ziua stă ascuns în butoarea de nuc, ori de alun, nefiindu-i iertat de la Dumnezeu de a vedea lumina soarelui Din acele butori zmeul iesă întramurg şi zboară în lume după rele. El are solzi rotunzi, ca cei de peşte, albi, cari nu ard în foc.
Prin unele părţi din jud. Brăila, dacă nu cumva se face o confuzie cu balaurul, se zice că zmeul „care zboară pe sus, se face din şarpele care înghite piatra scumpă ce-o fac mai mulţi şerpi la un loc”. Prinzând aripi, poate zbura. El se vede noaptea mergând în smânceli ca şarpele, are faţa aprinsă ca fierul înroşit în foc, întunecându-se spre coadă, tot mai mult. Ochii îi sunt negri.
Mai pretutindeni însă se crede că zburătorul se face din dragostea cu piedeci dintre doi, un flăcău şi-o fată, dintr-un bărbat şi-o nevastă. Este uneori chiar fata care nu se poate altfel apropia de ibovnicul ei, sau însuşi bărbatul care nu se poate altfel alătura de draga lui.
Întâlnirea cu zmeul, – uneori se întrupează din visul celui ce pătimeşte de focul dragostei, – se petrece ca orişice întâlnire, curată sau necurată: zmeul intră pe fereastră sau se lasă pe coş şi apucând pe cel ce doarme îl pişcă, îl muşcă, îl sărută şi-l chinuie.

Cel ce doarme îl vede aievea şi a doua zi, când îl dor spatele şi pieptul, şi de care durere se tămăduieşte ungându-se cu untură de porc tăiat la Ignat, prin urmare, şi-l poate aduce aminte. „Femeia care este cuprinsă de această fiinţă rea simte pe tot corpul ei o mare greutate, muşcături, ciupeli şi gâdilituri, şi din cauza aceasta, apoi, dacă se află în stare binecuvântată naşte copilul mort.”
Din poezia lui Ion Heliade Rădulescu, ce cuprinde toate aceste credinţi, intitulată Sburătorul, reproducem aceste versuri:

Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc,
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc …
Ia pune mâna, mamă, pe frunte … Ce sudoare!
Obrajii unul arde şi altul mi-a răcit!
Un nod, colea m-apucă, ici coasta rău mă doare,
În trup o piroteală, de tot m-a stăpânit …

Prin unele locuri se spune şi se arată şi casa unde Zmeul, sub chipul unei limbi de foc, scoboară noaptea în casa femeilor şi fetelor, intrând pe uşă, dacă o află deschisă, sau pe fereste, şi în casă, prefăcându-se în om, se anină de femeie, şi apoi, după păcătuire, tot cu înfăţişarea de pară piere.