STRATEGIA ROMÂNIEI ÎN AREALUL MĂRII NEGRE

STRATEGIA ROMÂNIEI ÎN AREALUL MĂRII NEGRE
FLORIAN LAURENȚIU STOICA, ÎN DIALOG CU
GENERALUL MAIOR (R) DR. MIHAIL E. IONESCU

– Pentru cititorii revistei noastre, vă rugăm să prezentaţi câteva realizări ale Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, al cărui director sunteţi.
– Întemeiat în 1969 sub numele de Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară se apropie vertiginos de aniversarea a jumătate de secol de existenţă. Institutul este menit să ofere expertiză Ministerului Apărării Naţionale în domeniile sale de competenţă – analiza politico-militară şi istoria militară. Rezultatele cercetărilor noastre sunt introduse şi în circuitul ştiinţific românesc şi internaţional prin lucrări monografice – aş cita Reforma în armata română, cele două volume din colecţia Marea Neagră. Istorie şi Geopolitică, precum şi reluarea, în volume de autor, a sintezei istoriei militare a poporului român – precum şi prin apariţia celor două publicaţii periodice ale Institutului, „Monitor Strategic” şi „Revista de Istorie Militară”, ambele consultabile şi pe internet. Încă din anul 2013 Institutul nostru s-a implicat în acţiunea internaţională pentru organizarea comemorării Primului Război Mondial. Am fost avantajaţi în această acţiune de ceea ce întreprinsesem în anii 2007-2008 pentru comemorarea a 90 de ani de la campania armatei române din 1917 şi marea înfăptuire din anul 1918. Cu sprijinul Editurii Militare am publicat primele două volume de documente, anii 1914-1915 din seria consacrată Marelui Război. Concepţia care stă la baza noii ediţii de izvoare este a participării românilor la Marele Război încă din 1914, de la declanşarea sa, prin fraţii din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, a celor din Basarabia şi Bucovina – adevarat că luptând în uniforme şi pentru interese străine, ale imperiilor habsburg şi ţarist. Dar acest lucru nu şterge defel însemnătatea altor evoluţii istorice în care aceştia au fost implicaţi – de la jertfele date în Galiţia sau Nordul Italiei la suferinţele îndurate de familiile combatanţilor şi radicalizarea naţională constantă pe parcursul anilor de război. În vâltoarea anului 1918 – al „cascadei tronurilor” după expresia unui cunoscut om politic român, la ceasul decesului imperiilor vecine – aceşti români din provinciile înstrăinate au săvârşit ei înşişi actele de unire aşteptate de întreaga naţiune română organizând adunările naţionale de unire şi consfinţind actele de autodeterminare naţională. Împreună cu Vechiul Regat, românii din aceste provincii au finalizat victorios Războiul Reîntregirii. Într-o fază înaintată de redactare se află volumul consacrat anului 1916. Vor urma până în 1920, la semnarea păcii, câte un volum în fiecare an.
Nominalizat în hotărârea guvernului României pentru comemorarea războiului şi cu un rol coordonator, Institutul a organizat mai multe sesiuni ştiinţifice dintre care aş remarca în mod deosebit pe aceea internaţională din octombrie 2016, consacrată centenarului intrării României în război. Mai întâi, în martie 2016, la Iaşi, am avut o conferinţă cu istoricii de peste Prut în care am dezbătut anul 1916 în provinciile româneşti aflate sub stăpânire străină, cu deosebire Basarabia, şi pregătirile României pentru intrararea în Marele Război.
Apoi, în octombrie 2016, la Palatul Militar din Bucreşti, istorici militari de prim rang din Bulgaria, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Cehia, Serbia, Ucraina, Ungaria, România şi de la Chişinău au prezentat cercetările lor înnoitoare referitoare la intrarea României în război şi campania anului 1916.
Cu acest prilej a fost organizată şi o călătorie de studii a carpatic, la Mateiaş. Lucrările acestei sesiuni vor fi publicate în prima jumătate a anului viitor.
Sub semnul aceleiaşi comemorări, printr-un parteneriat cu Primăria oraşului Verdun şi în legătură cu misiunea franceză a comemorării războiului „14-18”, am inaugurat site-ul verdun.mapn.ro, bilingv, unde alături de ecourile româneşti ale înfruntărilor de pe Frontul de Vest se poate urmări desfăşurarea evenimentelor pe Frontul Românesc în anii 1916-1920. Vorbesc despre anul 1920 ca termen final întrucât abia atunci s-a încheiat demobilizarea armatei române.
Am luat, de asemenea, iniţiativa unei deschideri spre marele public pentru adunarea mărturiilor păstrate în numeroase familii, ale bunicilor, străbunicilor, altor rude participante la război în anii 1914-1920 (scrisori, memorii, jurnale, decoratii etc.). Ele se vor valorifica pe site-ul Institutului nostru ispaim.mapn.ro la rubrica Românii în Marele Război. Testimonia.
– Din analizele întreprinse, vă rog să punctaţi câteva elemente în direcţia dezvoltării capacităţii de apărare a României.
–Fără a intra în prea multe amănunte, vreau să subliniez că Institutul monitorizează cu deosebită atenţie evoluţia situaţiei politico-militare din zonele de interes strategic pentru România, cum ar fi arealul Mării Negre şi zonele adiacente a ceea ce se cheamă în limbaj geopolitic Marele Orient Mijlociu. Cum se poate observa în revistele noastre, în afara acestui interes constant – materializat în studii, cercetări şi proiecte dezvoltate de specialiştii noştri singuri sau împreună cu colegi din alte state NATO ori alte institute din ţară – fructificăm prin materiale publicate şi experienţa dobândită de militarii noştri pe teatrele de operaţii în care acţionează, din Afganistan până în Congo, deopotrivă preţioasă pentru arta militară, dar şi pentru memoria istorică. Reforma domeniului apărării, transformarea organismului militar în condiţiile în care s-au înregistrat evoluţii accelerate în fenomenul războiului contemporan – citez doar apariţia unui nou spaţiu de înfruntare militară, anume cyber – dezvoltarea cooperării militare interaliate şi optimizarea asigurării şi descurajării strategice la flancul estic NATO sunt domenii prioritare de interes pentru specialiştii noştri.
– Vă rog să enumeraţi câteva din proiectele pe care vi le-aţi propus să le realizaţi în perioada următoare.
– Una dintre principalele direcţii ale cercetării în domeniul studiilor de apărare este continuarea monitorizării din spaţiile strategice vecine şi importante pentru România, cu specială privire asupra zonei lărgite a Mării Negre, a Orientului Apropiat, a provocărilor cu care se confruntă Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică. În anii următori vom continua publicarea izvoarelor privitoare la Primul Război Mondi al şi a unui nou volum din colecţia Marea Neagră. Istorie şi Geopolitică. Vor fi continuate acţiunile de comemorare a Marelui Război şi organizată o nouă sesiune ştiinţifică internaţională. Vom continua alimentarea site-urilor noastre şi vom contribui la manifestările din planul de comemorări. Deopotrivă vom continua accelerat cercetările asupra fenomenului război în era contemporană aflat într-o accelerată evoluţie specifică erei digitale şi celei de a patra revoluţii industriale.
– Vă mulţumesc pentru interviul acordat, urându-vă succes în dezvoltarea proiectelor pe care le aveţi!