SACRU ÎN TERAPEUTICĂ

SACRU ÎN TERAPEUTICĂ

O practică terapeutică tradiţională şi naturistă, care cunoaşte o impresionantă generalizare, constă în folosirea anumitor lacuri şi nămoluri în scopuri terapeutice. În toate timpurile oamenii au acordat un respect sacru izvoarelor de ape tămăduitoare, balneologia având valoarea terapeutică a apelor termale în puritatea misterioasă a Pământului. Apa, prin definiţie este elementul principal al spălării, dar apele vindecătoare sunt cele care acţionează în interiorul structurilor organismului. Se spune: apele de la Căciulata „spală rinichii”, iar cele de la Olăneşti „spală ficatul”. România este o ţară dăruită de Dumnezeu şi cu bogăţia apelor minerale tămăduitoare care pot fi utilizate în cura internă sau externă, în funcţie de scopul şi efectul dorit.
Anumite lacuri şi bălţi produc nămoluri cu efecte miraculoase. Iată: Amara, Techirghiol sunt lacuri renumite pentru vindecarea reumatismului, a sciaticii și a afecțiunilor ginecologice.

LACUL AMARA

Caracteristicile unice i-au conferit localităţii Amara rangul de staţiune balneară de interes naţional. Este un lac natural, situat în depresiunea Crivaia, pe traseul drumului Slobozia – Buzău, o veche matcă a râului Ialomiţa.
Adâncimea maximă a Lacului Amara este de trei metri, fiind foarte confortabil pentru înot, având o suprafaţă de 132 ha. Este alimentat doar de şiroaie de ape şi din precipitaţiile din regiune. Lacul Amara are forma literei S. Localitatea Amara a fost atestată documentar în timpul domnitorului Matei Basarab, iar prima atestare documentară a Lacului Amara o găsim într-un document emis în data de 8 august 1847 prin care doctorul judeţului Ialomiţa, Desborn Ştefanovici, cerea autorităţilor locale să facă demersuri pentru popularizarea apelor minerale ale lacurilor aflate pe lângă Slobozia.
Moşierul Dumitru Seceleanu, originar din părţile Buzăului, în anul 1910, reuşind să se vindece de o paralizie la mâna dreaptă după un tratament cu împachetări cu nămol sapropelic de la Amara, valorifică la maximum potenţialul acestor ape, construind primele instalaţii balneare.
După Primul Război Mondial, o serie de antreprenori locali au investit pentru construirea primelor hoteluri şi a altor instalaţii balneare. Alexandru Pastia va deschide firma „Instalaţiile cu băi calde Pastia cu pensiune”, iar mai târziu, Alexandru Pirimide primeşte în arendă de la Ministerul Industriei şi Comerţului un teren de 10 ha şi, împreună cu asociatul său Mircescu, înfiinţează firma „La Plantaţie”, iar Tase Alexe a înfiinţat, de asemenea, societatea „Sănătatea Nămolului Amara” ce avea în administrare un hotel cu restaurant şi cazinou, două plaje, teren de tenis.
În anul 1949 aceste societăţi au fost naţionalizate şi Amara a devenit o staţiune a sindicatelor, membrilor cooperatori și a pensionarilor. În perioada comunistă au mai fost ridicate hoteluri noi şi alte două complexe balneare, ce au fost inaugurate la începutul anilor 1970. Primul savant care a executat lucrări ştiinţifice de cercetare a Lacului Amara a fost Petru Poni, în anul 1887, care a promovat importanţa nămolului sapropelic negru bogat în sulf, magneziu şi clorură de sodiu. Medicamentul cunoscut sub numele „Amar-Pell”, reprezentând prima formă omologată injectabilă ce valorifică bioenergetic nămolul, este invenţia doctorului Ştefan Ionescu-Călineşti, dar, dintre realizările sale, trebuie menţionată şi construcţia unei policlinici moderne în staţiunea pe care o denumea „perlă a Bărăganului”, „Amar-Pell-ul a fost promovat în anii 1980 în 120 de state de pe toate meridianele lumii”. Guy Ebrard, preşedintele Federației Internaţionale de Balneologie, a declarat: „în timpurile noastre, când condiţiile artificiale şi epuizante ale vieţii actuale apasă asupra omului, balneologia reprezintă o întoarcere la natură. Dar această reîntoarcere la natură nu se bazează numai pe tendinţa spontană a omului modern de a redescoperi o metodă naturală de tratament, ci şi pe progresele medicinii experimentale şi ale cercetării ştiinţifice”.