Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
MARIOARA NEDEA
S-a născut la data de 12 iunie 1966 în oraşul Panciu, judeţul Vrancea. A urmat Liceul de Filologie-Istorie din Focşani şi apoi a absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti. În prezent este Referent de specialitate la S.C.N. Giurgiu şi membră, începând cu anul 2014, a Cenaclului literar „Luceafărul”, din Giurgiu, condus de Dunia Pălăngeanu.
Debutul literar a avut loc în anul 2014 în revista „Luceafărul”, din Botoşani, cu poezia „Spontaneitate”. A obţinut diverse premii, dintre care amintim: Premiul revistei „Luceafărul” din Botoşani (2000), la Concursul naţional de poezie „Porni Luceafărul”; Premiul postului de radio Craiova la festivalul de poezie „Bilete de papagal” (2002); Premiul al III-lea la Concursul naţional de poezie „Nichifor Crainic” (Giurgiu – 2000); Menţiune cu media 9 la Concursul internaţional de epigramă şi poezie „Romeo şi Julieta la Mizil” (ediţia 2015-2016); Premiul I la Concursul naţional de poezie „Vara visurilor mele”, organizat de editura şi revista „Amurg sentimental” (Bucureşti – 2016).
A publicat două volume: „Simple fantezii” (2016) şi „Arca lui Noe” (2017), având în lucru o nouă carte, „Anotimpuri de poezie”.
A participat la realizarea următoarelor antologii de poezie: „Lyrics et prosa” (trei volume), „Antologia antologiilor”, „Pe aleea cuvintelor”, „Dor românesc”, „Limba noastră cea română”, „Provizia de nuferi”.
De asemenea, a avut colaborări şi cu următoarele publicaţii: „Bogdania”, „Confluenţe literare”, „Cervantes”, „Revista literară Bucovina”, „Orizonturi literare”, „Genius”, „Eminesciana”, „Contraste literare”.
Sunt strugure în sânul unei toamne.
Mă pârguieşte-o rază cabotină.
Mai am destule iminente toane,
Şi vreau să mor strivit de-o clandestină
opacă gură de imberb, sonor,
Sticlete ce-mi vânează arogant,
Seminţele ideii din covor
de frunze colorate de-un migrant
cocor cu un penaj portocaliu.
Inserţii verzi, în ochii de vânat…
Nu l-am văzut şi nici măcar nu-l ştiu,
Decât dintr-un tablou anagramat.
Aş vrea să-l descifrez inopinat
ca pe o piramidă orbitală.
Să-i colorez sărutu-aplatizat,
Cu mustul stors din sfârcuri de vestală.
MAGNETISM
Îmi strănută toamna-n decolteu
cu tablouri dintr-o fostă vară.
Rătăcesc prin sân de curcubeu
şi în epitafuri de vioară.
Paşii netezesc iar frunze-n somn.
Dintr-un plic a evadat un timbru.
-Unde te-ai ascuns, stimate domn?
Azi, te simt sălbatec ca un zimbru.
Aş dori un rug de mur să fii
şi să ard în flăcările-ţi roşii,
Pergamente-n care tu vei şti
să mă protejezi de curioşii
ce-şi aruncă ochii în prefaţa
unui sentiment alambicat.
Mă grăbesc spre tine-n dimineaţa
când te vei trezi… magnetizat.
TOAMNĂ ÎN NOI
E toamnă-n noi, în dragoste e frig.
Privesc prin ochii cerului mirat.
Azi, zorii mă înţeapă şi eu strig
de-atâta roşu-n freamătul scanat.
Au evadat din rai miresme noi.
De mere-mi este plină-nchipuirea.
Şi brumele aleargă printre ploi,
Să prindă curcubee cu privirea.
O veveriţă-mprăştie un zvon,
Prin sâmburii retarzi de la amiază.
La noapte vei ascunde într-un con,
Această toamnă ce mă-ncercănează.
CUIB DE CUCI
Un cuib de cuci clocindu-şi nerăbdarea
îmi este viaţa, ceaţă devorată
de gâze tremurând în aşteptarea
furtunilor solare ce vor, iată,
Să bântuie prin cordul meu invers,
Printre vertebre înverzite-acerb.
Din nasturii răbdării scot un vers
ce-a-nmugurit în coarnele de cerb.
Sărbătoresc pe rând, sfârşite zile.
Pocale de otrăvuri traversez
spre ecuaţii ce se vor servile.
Din silogisme, vreau să evadez.
Această toamnă are chipul tău.
Cam somnoros, în veşnică uimire.
Mi te strecori în vise cam mereu,
Şi-o să te-nchid cupidă, în privire.
N-o să mai poţi nicicum să evadezi
din raiul presărat cu adjective.
Prizonier o să te ţin, dar vezi,
Ce faci cu-atâtea gesturi reflexive.
Să nu-ţi reprimi iar sentimentul just
pe care l-ai negat într-o instanţă.
Ar fi prea dur şi prea injust
să mai suport încă-o restanţă.
Să-mi spui poveşti în miez de noapte.
Pe fluturii din mintea mea,
Să nu-i goneşti şi printre şoapte,
Să-mi dai să gust fatala ta
iubire pură, interzisă,
Pe care-o primăvară verde,
Mi-a strecurat-o indecisă,
în vise ce nu se vor pierde.
ANINARE
Tăcerile din insomnii mă dor.
Şi corzile vocale au prins viaţă
exact la ceasul când îmi mor,
Trei vânătăi din dragoste, pe faţă.
E-atâta primăvară sinucisă
în falsul meu surâs, aplatizat,
în miezul verii-mi ninge şi ucisă
mă simt de toana unui condamnat.
Ştiu să iubesc şi să invoc motive.
Ştiu să te caut şi în sud, şi-n nord.
Ştiu să înnod cravata cu native,
periclitate peisaje-n cord.
De mărul lui Adam m-aş anina,
ca o stafidă-n strugurul din must.
O noapte-ntreagă-aş sta şi-aş învăţa,
cum să pătrund în tine, să te gust!
ECUAŢII
În mine se rezolvă ecuaţii
şi-algebrice, notorii anagrame.
Vin să-mi sărute glezna posedaţii
şi gheara lunii-mi sapă prin tendoane.
Din emisfere înnodate-n plâns,
se mai anunţă ploaie în averse.
Decad imagini sferice în puls,
şi turnurile Babel sunt inverse.
Un cerb boncăluieşte-n limbi de cuc
şi-un biet scatiu îmi şuieră-n vocale
pe limba unui şarpe ce caduc,
îşi poartă solzii-n agonii mistrale.
Nu mai vorbesc aceleaşi limbi cifrate
nici cordurile noastre, fără-accent.
Şi vor rămâne-n neant, nedescifrate,
idei ucise de-un presentiment.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro