SACUL CU GLUME… (XXVII)

SACUL CU GLUME… (XXVII)

„Cioc, cioc” la poarta Raiului. Sfântul Petru deschide. În faţa porţii, nimeni. Peste 5 minute, iar „cioc-cioc”. Sfântul Petru iar deschide, se uită în jur, nimeni.
Iar „cioc-cioc”. De data asta, Sfântul Petru era pregătit după uşă, smulge uşa cu putere şi mai apucă să-l vadă pe unul care dispărea rapid.
– De ce tot baţi, te joci cu nervii mei? Nesimţitule! La care omul, cu tristeţe în glas, depărtându-se în viteză:
– Ce să fac, dacă mă tot resuscitează ăştia…

***

Două statui, un bărbat şi o femeie, stăteau pe soclu de o sută de ani. Vine un înger.
– Staţi aici cuminţi, v-a nins, v-a plouat, s-a hotărât acolo sus să vi se dea o jumătate de oră de viaţă să faceţi ce v-aţi dorit în tot acest timp.
Învie statuile, se iau de mână şi aleargă într-un boschet. Se aud gemete, râsete, în fine, ies amândoi îmbujoraţi şi veseli. Se uită îngerul la ceas şi zice:
– N-a trecut tot timpul, mai aveţi un sfert de oră, mai puteţi face ce v-aţi dorit.
Cei doi se uită unul la altul, iar bărbatul spune:
– Ştii ce ? Hai s-o facem din nou, dar de data asta ţine tu nenorocitul de porumbel şi mă c… eu pe el!

***

Un inspector la Piața Obor din Capitală:
– Aveți documente pentru peștele ăsta?
– Da’, ce vă trebuie? Certificatu’ de deces?

***

Procurorul:
– Inculpatul a săvârșit o crimă rară prin îndrăzneală, abilitate și bogăția fanteziei…
Inculpatul:
– Ține-ţi laudele pentru dumneata, că eu tot nu recunosc.

***

– Spuneți-mi, cât costă lecțiile de vioară ale fetiței dumneavoastră?
Probabil că sunt scumpe.
– Da, dar ce profit!
– Păi, de unde profit?
– Am cumpărat deja, la un sfert de preț, apartamentele din stânga noastră.

***

– Ieri m-au atacat doi derbedei, mi-au luat portofelul, ceasul de aur…
– Stai așa, da’ parcă erai campion de box, aveai și o medalie…
– Medalia nu mi-au luat-o, o lăsasem acasă…

***

Seara, semiîntuneric. Soţul intră rapid în casă, se aruncă spre soţie, o sărută şi primeşte ca răspuns un sărut fierbinte.
– Iubito, zice soţul aprinzâand lumina, cum arăt fără mustăţi.
– Aoleeu, tu erai?!!

***

Deoarece Dumnezeu nu reuşeşte să urmărească totul, a creat babele şi băncile din faţa blocului.

***

Există două feluri de oameni.
Unul spune mereu ce gândeşte.
Celălalt are prieteni.

***

Sâmbăta dimineaţa m-am strecurat uşor din aşternut, mi-am făcut pachetul şi am coborât pe tăcute în garaj.
Am legat barca la cârlig şi am început să dau cu spatele.
Abia când am ieşit cu totul din garaj am realizat că ploua cu găleata şi vântul bătea cu 100 km/h.
Am deschis radioul şi am aflat că vremea avea să fie la fel toată ziua. Am tras înapoi în garaj şi, tiptil, m-am dus înapoi în dormitor.
M-am strecurat la loc lângă nevastă-mea şi i-am şoptit: „E o vreme groaznică afară”.
Pe jumătate încă adormită, ea a răspuns:
„Îţi poţi imagina că prostul de bărbatu-meu s-a dus la pescuit pe aşa o vreme?”
…și atunci a început cearta!