ÎN APĂRAREA LIMBII ROMÂNE (XII)

ÎN APĂRAREA LIMBII ROMÂNE (XII)

Un medic, comentând fapta unui delincvent, zice: „Pacientul avea grave probleme: suferea de o gelozie maladivă, bolnăvicioasă”.
Substantivul maladie a intrat în limba noastră din limba franceză şi are sensul de boală.
Adjectivul maladiv are sensul de bolnăvicios – deci medicul face o greşeală impardonabilă pentru un doctor, ce se numeşte pleonasm – căci adjectivele au acelaşi sens! Pe burtiera unui post TV scrie: „S-a întocmit dosar penal pentru educatoarea care abuză copiii”. Verbul a abuza, verb de conjugarea I are la indicativ prezent următoarele forme: eu abuzez, tu abuzezi, el (ea) abuzează, noi abuzăm, voi abuzaţi, ei (ele) abuzează. După forma incorectă dată de „intelectualii” respectivului post TV, acest verb s-ar conjuga aşa: eu abuz, tu abuzi, el abuză, noi abuzăm, voi abuzaţi, el abuză – forme incorecte care urâţesc limba.
Tot la un post TV am auzit un intelectual zicând „chinejii..”. Precizăm că formele corecte ale substantivelor ce denumesc locuitorii unor ţări, substantive terminate la singular în „z”, la plural primesc doar terminaţia specifică „i”, astfel încât formele corecte sunt: chinezi, japonezi, filipinezi, polonezi, englezi, francezi, ci nu altfel.
Alternanţa z-j se produce în cuvintele vechi din limba noastră: viteaz – viteji, obraz – obraji, grumaz – grumaji. „Unii dintre noi ştim cum să ne apărăm sănătatea” sună o reclamă.
Noi ştim cum să apărăm limba strămoşească de inculţii care n-o cunosc şi o strică zilnic. Lor le precizăm că pronumele nehotărât „unii” (ca şi „alţii”) are sens de persoana a III-a plural (adică ei) şi, de aceea, exprimarea corectă este: „unii (sau alţii) ştiu cum să…”
Pronumele nehotărât „fiecare” se foloseşte numai cu forme verbale de persoana a III-a singular. „Fiecare ştie, poate…”, nu „fiecare putem, ştim, facem…”.
Într-o reclamă, un copil zice: „… bibelourile tot sunt jucării şi ele…”. Corect: „Bibelourile sunt tot jucării…”. De la domnul „scufundase” am mai auzit şi enormitatea „am luat în consideraţie”. Această locuţiune verbală sună corect „a lua în considerare” – „a ţine cont”, „a ţine seama de…”
Substantivul consideraţie are sensul de „preţuire” şi se foloseşte în formulări de acest tip: „ne-am exprimat consideraţia faţă de…”.

FLOAREA NECȘOIU