NELU VASILE
S-a născut în 1949, în comuna Tudor Vladimirescu, în prezent sat al comunei Salcia, judeţul Teleorman. A absolvit Şcoala Medie Mixtă Salcia, Facultatea de Electrotehnică a Universităţii din Craiova (1972) şi Cursurile Postuniversitare de Prelucrare Automată a Datelor (1976). A lucrat ca inginer la I.M.Sadu- Gorj, analist-programator la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Târgu-Jiu, şef oficiu calcul la MIRFO Târgu-Jiu, instructor de specialitate la comisiile economice ale municipiului Târgu-Jiu şi judeţului Gorj, inginer la Trustul Petrolului Târgu-Jiu şi Petromservice (Şef Secţie Turburea), în prezent fiind pensionar.
Scrie cărţi documentare, epigramă, proză scurtă umoristică şi rondel. Este deţinătorul unor premii locale şi naţionale ca epigramist şi ca publicist, participant la reuniunile epigramatice naţionale, ale căror cronici le-a publicat în revista „Hohote” (redactor-şef, între 1999-2009) şi volumul „Intelligenti pauca verba/Pentru omul inteligent sunt suficiente puţine cuvinte” (2009), iar mai recent în revista „Turburele” (director fondator, din 2010) şi nu numai.
Împreună cu Grigore Marian Dobreanu a publicat „Catrene de… doi lei” (epigrame, 2004), iar împreună cu Alexandru Doru Şerban a publicat patru cărţi documentare.
A îngrijit volumele „Antologie de umor rural”, „Antologie de umor politic-os” (ambele alături de Emil Ianuş) şi „Ingineri epigramişti” (împreună cu Viorel Martin).
Este Membru al „Societăţii Umoriştilor Gorjeni” şi al Uniunii Epigramiştilor din România, membru fondator al Cenaclului „Hohote”, din Târgu Jiu, al Cenaclului Epigramiştilor Olteni, din Craiova şi al Cercului Epigramiştilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR.
Este „Cetăţean de Onoare” al comunei Turburea, Gorj.
Este inclus în peste 35 de antologii sau volume colective de epigramă apărute după anul 2000. Semnează cu numeroase pseudonime: Lelia Venus, Vali Leneşu, Evelin Laşu, Lis Veleanu (toate sunt anagramări ale lui Nelu Vasile), NEVA, N.V.Teleormăneanu, N.Ştiutoru ş.a.
În lumea asta trecătoare
C-o existenţă tot mai ternă,
În care şi speranţa moare,
Doar epigrama e eternă.
LA CONCURSURILE DE EPIGRAMĂ
Oricine-ar fi la jurizat
De rezultat se face caz:
Când unul este premiat
Un altul moare de necaz.
CALVARUL ŢĂRANULUI
Ţăranu-i purtător de vină:
Nu-i dă pământului hodină,
În timp ce iertătoarea glie
Îi dă odihnă pe vecie!
PROSTUL
Tipologia-i vastă:
Sunt unii-ntr-o ureche,
Sunt proşti ce au nevastă
Şi proşti fără pereche.
JAVRA
E permanent linguşitoare,
Te laudă în mod făţiş
Şi-aşteaptă calmă clipa-n care
O să te muşte pe furiş.
CUM MI-AM CUNOSCUT SOŢIA
Sunt zeci de ani, de când, la ghiol,
Am împroşcat-o cu nămol
Şi tot de-atunci mă-ntreb spăşit:
Nu puteam oare s-o evit?!…
CU OCAZIA PENSIONĂRII
Nepoţii mi-au urat prin ploaie,
Rupându-mi inima în două:
Un secol să trăieşti, tataie!…
Şi pensia să ne-o dai nouă.
„GRABA STRICĂ TREABA”
La slujbă mai mult trândăvesc,
Că n-am motiv să mă grăbesc.
M-a învăţat cum să-mi fac treaba
Chiar şeful meu… (Când sta degeaba!)
„UNDE E MINTE E ŞI PROSTIE”
Proverbului îi dau dreptate,
Că şi acum, ca-n alte dăţi,
Una-i să fii în facultate,
Alta-i să fii în „facultăţi”!
Prins în flagrant, foarte-afectat,
Pe poliţişti i-a implorat:
Nu m-arestaţi, rog a discerne:
Şi eu lucrez tot la… INTERNE!
EPITAFUL UNUI LONGEVIV
Zace veşnic fără trac,
În lăcaşul din zăvoi,
Cel ce s-a sustras un veac
Judecăţii de apoi.
ATENUANTĂ
Ce-am comis în viaţa mea?
Serenade şi romanţe,
Dar fiind din Turburea
Acordaţi-mi circumstanţe!
MOTIVAŢIE
Când în Gorj m-am însurat
Am dat ghes plăcerii
Că aici m-a fascinat
Peştera Muierii.
ÎN URMA MUTĂRII LA TURBUREA
Din Târgu Jiu când am plecat
Eram oleacă turburat.
M-a-ncurajat nevastă-mea:
Te-oi limpezi la… Turburea!
AM PUBLICAT MONOGRAFIA “TURBUREA…”
Sosind în al soţiei sat
Gentilă, m-a luat în gazdă,
Iar cartea ce am publicat
E semnul că… m-a dat pe brazdă!
CONJUGALĂ
Soaţa-mi este devotată,
Ca o harnică albină,
Numai că-i prea înţepată…
(Fi’ndcă-şi face insulină).
BILANŢ LA VÂRSTA A TREIA
În sine-s împăcat
Că am ajuns bogat,
Invidiat de toţi
C-o droaie de nepoţi!…
MIE, PE CALEA VIEŢII
Am mers cu spor de la-nceput –
Şi n-am fost doar în trecere –
Pe drumul bine-ntreţinut,
Păcat că…fără-ntoarcere!…
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro