FOTBALIADA – DAUMONIZAREA FOTBALULUI MIORITIC

FOTBALIADA
– DAUMONIZAREA FOTBALULUI MIORITIC –

Ne-am lămurit. Ne-am liniștit. Vom avea vacanțe libere. Și vara asta fără de griji. Ba, și toamna. Și iarna. Și…până la vara următoare. Când vom vedea pe alții, vecini, prieteni, inamici, amici, rivali, aliați, proNato, eurosceptici, islamiști cu panere de grenade sub braț în pline Capitale creștine, afgani înarmați până-n dinți, călugări franciscani rugându-se pentru pacea lumii, da pe alții jucând. …prezenți la Moscova și aiurea prin Marea Rusie. Noi, nimic. Nici stepă, nici Siberia măcar…! Ne vom uita la toți cum joacă fotbal în fostul Imperiu Țarist rus. Să nu zic Marea Țară a Sovieţilor că intoxic lectura…cu nostalgii otrăvoase.
Noi, spectatori. Doar spectatori.
Privitori. Ochiomani și Urechiomani. Chibiți. După o succintă statistică a sporturilor românești și mai ales a rezultatelor lor am devenit un popor de spectatori… cuminți. În banca, lor. Respectând regulile chibiţilor de poker. Să taci, să ai țigări pentru cel chibițat, brichetă la îndemână, să nu-ți pută picioarele, să te speli pe dinți. Să taci, mai ales, și să nu faci semne. Câte restricții să fii spectator. Mai bine nu. Stai în confortul călduț al Capitalei din luna iulie, te bălăcești cu picioarele în râul tutelar bucureștean și seara te duci la terasă… Pe vremurile astea canicula a inventat o nouă formă de organizare socială – terasa… Mai ales, altă noutate, că poți să și fumezi, dacă ai acest reprobabil și condamnabil viciu…
Acuma, sincer, ce mare lucru mai așteptam de la Națională la meciul cu/din Polonia, terminat 1-3? Un scor care adăugat la anteriorul 0-3 ne-a terminat… Măcar o sclipire de demnitate, totuși, speram, măcar așa, d’un pamplezir. Meritam. Știam că va fi greu, dar să-o încasezi iar cu trei goluri primite cam de la aceeași persoană – Lewandovski! Cu cine te opui? Latovlevici, Grozavu, uitații de vreme? Ba, se demoralizează și nou veniții ăia mici promovați de antrenorul
Daum așa ca să ne scoată vreun ochi…
Să nu uit: frații noștri polaci, cărora în ‘39 luna 9 le-am salvat Biblia Gutenberg, manuscrisele lui Chopin și tot acel tezaur la poporului – Skarby narodowe… – pardon! scârbele, ne-au fluierat Imnul. În loc să-i pupe mâna coanei Bucovina cea bătrână…
S-a-nrăit lumea, oameni buni!
Cu meciul, ca să vorbim și despre el nițel, ne-am trezit târziu. Da, pentru noi, el a început în minutul 75. Atunci am avut primul șut pe poartă! Prin Stanciu. Șut statistic. Căci s-a tras direct pe portar. Abia apoi veni „golul dezonoarei”… Prin Bogdan Stancu. În min 77. Atunci, orgoliul nostru cât un năsturaș de bebe-mic a mișcat! Era 3-0 numai pentru Lewandovski…când cocoșelul românesc s-a trezit „din somnul cel de moarte, la care-l adânciră barbarii” est-germani. 3-1! Toa’șului (Genosse) Daum titan al gândirii, un Engels al fotbalului, i s-a retardat planul: prea târziu pentru marele povestitor. Acest ETA Hoffmann „spărgător de meci” care a reușit să adoarmă un popor întreg ca pe Fumoasa din pădure… mai fu odată neînvingător…Bucurie mare pentru el și pentru o federație parașutată eronat printr-un commando incompetent… Care probabil, pentru merite deosebite – meciuri câștigate, jucători promovați, inițiative tehnicotactice – va avea din partea FRF o
prelungire de contract și o grasă și frumoasă primă.
Iertat să-mi fie livrescul, dar de câte ori Daum „uneori, mai român ca românii” ne vrăjea cu tacticile-i enunțate și neaplicate, îmi evoca pe escrocul Ostap Bender din omanul „12 scaune”- Ilf și Petrov. Ins care promitea unui sătuc sovietic al anului 1927, Vasiuki, la o reuniune sătească de șah, că va aduce acolo civilizația occidentală, avionul să participe la Congresul Interplanetar de Șah… Râzi cu lacrimi. Și, apoi, mă gândesc cu milosârdie la soarta ziariștilor „anti-mircea sandiniști” angajați în haită la noua FRF… Doamneeee!
Că s-au înghesuit condeierii la corul de slavă ca muștele la produsele bio. Și acuma tac din condeie de li se gripează computerele…
Echipa? Vai, mama ei! A jucat cât a putut la cum a fost pusă pe teren. Minus două penaltiuri, două! date prea ușor de un arbitru francez fără milă. Un killer nenorocit care s-a dat la o țărișoară fotbalistică, așa cum e România, fără mamă, făr’ de rude, orfană de fotbaliști buni, moartă de foame, în care tot fotbalul e muribund și unde Oculta pregătește decapitarea echipelor mari de tradiţie și înlocuirea lor cu altele.
Mai leguminoase, mai zootehnice.
Cum sunt Chiajna, Voluntari – care are de gând să fuzioneze cu Rapid, și nu face rău deloc – Colentina, Sf. Gheorghe și cu un viitor luminos și leguminos pentru Snagov, Afumați. Dar, SOS! Revenind la Națională, se vede clar că gașca stelistă nu-l agrează pe Andone. Ba, chiar îl sabotează. Gigi, că-i patriot, ar trebui măcar să le bată obrazul: „aici e Țara, bă!”. Cu toate astea, ȘI după această înfrângere Mangafaua est-germană nici nu vrea să pricepă despre
DEMISIE. Una de bun-simț. De onoare. De rezultate catastrofale… 6 puncte-n 6 meciuri…Ca, de altfel și onor conducerea care ni i-a adus pe nemți și pe acest Mesia, „Christos în mizerie” numit Christoph Daum, „uneori, mai român ca românii”, cu ifose de gânditor clasic german…
De ce e el … „uneori, mai român ca românii”? Fiindcă a câștigat mai mulți bani decât toți antrenorii Naționalei pentru o necalificare… Ce să-i ceri unuia ca Daum? Care-i atât de neputincios, încât nici demisia nu e-n stare să și-o dea? … Oricum, sesizând îndărătnicia cu care se lipește de post, nedemnă de un neamț, demnă de un tovarăș est-german, eu zic să i se facă un contract pe viață. Scăpăm și noi, și el de griji…
P.S. „Cristos” Daum lucrează cu îngerii. Taman după meciul catastrofă de la polaci, echipa a bătut cu 3-2, la Cluj, un Chile șchiop de un jucător cam o oră din joc. Goluri frumoase, de colecție, mai ales cel al lui Bogdan Stancu. O echipă drăguță… la amicale. Aici suntem noi tari: Italia, Spania, Argentina, Uruguay… Gata, s-a spălat totul! Lucru ce-mi întărește ideia de a-l naturaliza pe neamț cu tot neamul lui și de a i se oferi un contract pe viață…