GURUSLĂU 1601

GURUSLĂU 1601

Precizare: la curtea imperială din Praga, gravorul Aegidius Sadeler a înfăţişat portretul de visu al lui Mihail Viteazul în ianuarie – februarie 1601, la vârsta de 43 de ani. Inscripţia lămuritoare: Michael Waivoda Walachiae Transalpinae. Semnătura eroului martir cu caractere chirilice era Mihail. Din aceste motive, voi întrebuinţa numele Mihail, aşa cum procedez şi la grafia numelui poetului naţional al României: Mihail Eminescu.
Unirea conducerii celor trei Ţări Române a fost efemeră. În hrisovul emis la 27 mai 1601 în Iaşi, Mihail se intitula Domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei. Frumosul vis al Românilor a durat trei luni. În septembrie, nobilimea transilvăneană se răzvrăteşte împotriva lui Mihail şi îl alege conducător pe Ştefan Csáki, sprijinit de comandantul trupelor imperiale. Polonii ocupă Moldova.
Mihail este înfrânt la Mirăslău şi pierde Transilvania. Este învins de poloni la Bucov şi Simion Movilă devine Domn al Ţării Româneşti. Mihail, prevalându-se de Tratatul din 1598 cu imperialii, se îndreaptă spre Praga. Ajunge la Viena în ianuarie 1601. Arhiducele Mathias – fratele împăratului – îl primeşte cu toată deferenţa trimiţându-i multe trăsuri pentru suita sa şi o gardă de onoare din muschetari imperiali. La sfârşitul lui februarie ajunge la Praga. Împăratul Rudolf al II-lea îi acordă două audienţe. În prima a discutat cu împăratul două ore fără martori (excepţie tălmaciul). Mihail va primi 100.000 de taleri cu care va năimi 6.000 pedestraşi şi 4.000 călăreţi cu care va înfrânge rebelii din Transilvania, domeniul Königsberg din Boemia, iar fiul său, Nicolae Pătraşcu, va fi chemat la Curte. Revine la Viena, apoi la Caşovia (Kosice, în Cehoslovacia). Aici, generalul şchiop, marchizul Ferrante Gonzaga di Mantua, comandantul militar al Ungariei Superioare (după înfrângerea ungurilor de turci în 1526 la Mohács, Ungaria a fost ocupată de otomani – paşalâcul de la Buda, 1541 – şi de habsburgi) l-a primit cu numeroşi nobili şi patru companii de cavalerie. Timp de trei ore cei doi discută planul de campanie în războiul cu principele Sigismund Bathory, care redevenise principe al Transilvaniei. Peste câteva zile apare şi Basta, generalul de origine albaneză al trupelor imperiale care trădase pe Mihail la Mirăslău. Cu toată animozitatea lui Mihail, cei doi vor colabora pentru înfrângerea lui Bathory, după cum s-a stabilit la 20 mai. Aliaţii s-au deplasat în taberele lor: Mihail la Debreţin, Basta la Satu Mare. Amândoi continuau recrutarea oştenilor şi aşteptau întăriri. La sfârşitul lui iulie, cele două armate s-au unit la Moftinul Mic. Sigismund Bathory, chemat din Polonia, este reales principe de dieta din Cluj în februarie 1601. Îşi concentrează trupele de transilvăneni, unguri, poloni la Şimleul Silvaniei şi aşteaptă întăririle consistente turco-tătare.

La 3 august are loc lupta de la Guruslău între oastea lui Bathory, de 18.000 călăreţi şi 12.000 pedestraşi cu 45 de tunuri, şi a aliaţilor: 20.000 de oşteni ai lui Mihail şi 14.000 ai lui Basta cu artilerie mai puternică. Aliaţii beneficiau de un corp de 2.000 de cavaleri silezieni cuirasaţi. În Sălaj, sunt două localităţi numite Guruslău, una pe valea Zalăului, cealaltă, pe valea Someşului. Confruntarea a avut loc pe Zalău. Comandanţii armatei principelui, Ştefan Csáki şi Moise Székely, erau duşmani şi conflictul a fost benefic aliaţilor, cu toate că nici Mihail şi Basta nu aveau chiar sentimente fraterne. Armata aliată avea în centru archebuzierii şi catafracţii silezieni, în flancul drept Mihail cu forţele sale mobile, în flancul stâng Basta. Lupta a început pe la 9 dimineaţa printr-un duel de artilerie. Tunurile lui Bathory, de mic calibru, aşezate mai sus, n-aveau tirul reglat şi obuzele treceau pe deasupra rupelor inamice. Artileria aliată era mai eficientă. A urmat o pauză pentru regruparea forţelor. Bathory, pripit, sigur pe superioritatea sa numerică, a dat ordinul de atac. Moise Székely cu oştenii au trecut răul Guruslău, urcând panta. Archebuzele şi tunurile aliate au făcut mari goluri în rândurile atacatorilor. Lupta corp la corp a fost deosebit de sângeroasă. Oştenii lui Basta, inferiori numeric, au început retragerea, dar linia a doua, susţinută de artilerie, a restabilit frontul.
Cavaleria lui Csáky a învăluit aripa dreaptă a lui Mihail, dar pedestraşii săi sprijiniţi de cavalerie i-au respins pe atacatori. Pe la orele 17:00, frontul se stabilizase. Catafracţii silezieni au şarjat şi au spart centrul armatei lui Bathory care s-a divizat şi a început retragerea. A urmat deruta, apoi masacrarea fugarilor. La 19:30, dezastrul armatei lui Bathory era evident. Până la 22:30 au fost vânaţi, prinşi şi ucişi oştenii principelui, circa 10-11.000 de ardeleni, poloni, turci, tătari. A fost capturată toată artileria lui Bathory, o mulţime de steaguri din care 110 au fost trimise împăratului la Praga, arhiva şi bagajele principelui, care cu alimente, muniţii, echipament militar, valori etc.
Aliaţii au avut pierderi mici, circa 1.200 de oameni. Mihail a trimis scrisori de înştiinţare a împăratului la Praga şi la alte curţi europene. I-a trimis lui Rudolf al II-lea 88 de steaguri capturate faţă de 22 trimise de Basta, care, din invidie, peste 16 zile avea să ordone infama asasinare a lui Mihail, la 19 august 1601. ASTRA din Sibiu a hotărât edificarea unui monument la Guruslău în 1926, când se împlineau 325 de ani de la bătălie. La 14 septembrie 1926, acesta a fost inaugurat (monumentul reprezenta o cruce înaltă de 13,5 metri), în prezenţa a 10.000 de participanţi.
După dictatul de la Viena din 30 august 1940, obeliscul de la Guruslău a fost aruncat în aer la 29 noiembrie 1940, sub motivul că insultă sentimentele naţiunii maghiare şi falsifică istoria.
Însă Istoria Românilor nu poate fi ştearsă de duşmanii Neamului Românesc. La 21 octombrie 1976, cu ocazia aniversării a 375 de ani de la lupta victorioasă de la Guruslău, tot pe dealul lui Mihail , a fost inaugurat alt monument de 26 de metri înălţime, realizare a sculptorului sălăjan Victor Gaga.

VIOREL GH. SPETEANU