RELIGIE ȘI POEZIE 199 DE ANI DE LA NAȘTEREA SCRIITORULUI VASILE ALECSANDRI

– RELIGIE ȘI POEZIE –
199 DE ANI DE LA NAȘTEREA SCRIITORULUI
VASILE ALECSANDRI

Slujbele de la biserica „Miron Patriarhul” din București, ctitorită de regina Maria, au o încărcătură specială, nu numai de evlavie religioasă, ci şi de cultură, istorie etc. Una dintre slujbele din miez de vară care a reunit în spaţiul binecuvântat al acestei biserici a fost cea din duminica de 20 august 2017. A fost o slujbă de mare înălţare sufletească fiindcă părintele Gheorghe Neagoe a invitat alături de enoriaşii obişnuiţi şi un grup de scriitori, făcând o pomenire impresionantă celui care a fost Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, diplomat, folclorist, academician, cea mai proeminentă personalitate a secolului al XIX-lea. Slujba a decurs după canonul obişnuit, pericopa evanghelică referindu-se la ,,Pilda datornicului nemilostiv“, pe care părintele Gheorghe Neagoe a tâlcuit-o pe larg, în mod accesibil şi convingător, adaptându-i sensul la contemporaneitate, când mulţi oameni au datorii la bănci, dar nu există numai datorii băneşti, ci şi datorii morale faţă de semenii noştri, iar acestea sunt cel mai adânc văzute de ochiul atotcuprinzător al lui Dumnezeu.

Pentru că ,,Bardul de la Mirceşti“ a trecut la cele veşnice pe 22 august 1890, părintele Gh. Neagoe a făcut o pomenire cu tot tipicul, cu prosoape, lumânări, colivă şi vin, dar şi cu ilustrarea prin comentarii şi versuri din creaţia celui comemorat. Printre cei prezenți, poeți și scriitori care au participat la slujbă reamintim pe: Gabriela Banu, Elena Armenescu, Ella Blue, Vasilica Ilie, Violeta Popescu, Ioan Rațiu, Lucian Gruia, violonista de excepție Grațiela Marineață care pe 9 iulie 2017 a interpretat la vioară ,,Balada’’ marelui compozitor Ciprian Porumbescu, comemorat de parintele Gheorghe Neagoe și colegii săi: pr. paroh Diaconu Traian Ioan, pr. Zarioiu Dorin, pr. Șurubaru Ioan, cu toți iubitori de artă și cultură, participând cu tot sufletul la toate evenimentele culturale ce au avut loc în acest sfânt locaș; și noi le mulțumim pentru că ne iubesc și ne primesc cu toata dragostea la Sfânta Liturghie, rugându-ne împreună, trăind clipe de neuitat prin slujba excepțională pe care o săvârșesc.
Despre viaţa şi opera lui Vasile Alecsandri au vorbit: criticul Aureliu Goci, prof. Floarea Necşoiu, scriitoarea Ana Calina Garaş, scriitoarea Doina Bârcă, scriitorul Marin Voican-Ghioroiu, acesta venind de mână în faţa altarului cu o tânără mlădiţă, un băiat cu o banderolă tricoloră pe braţ, care a recitat câteva poezii emoţionante – Cristian Marian Dumitrașcu. Vorbitorii au conturat profilul marelui scriitor şi patriot român, a cărui naştere stă sub semnul aproximării, 1819, în judeţul Bacău. Vasile Alecsandri, după moda timpului, studiază întâi acasă, apoi la pensionul lui Victor Cuenim din Iaşi, după care îşi continuă studiile la Paris, alături de alţi fii de boieri, între care viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza. Revenind în ţară, Vasile Alecsandri se implică deopotrivă în politică şi în cultură. Paşoptist înflăcărat, redactează Doleanţele Partidei Naţionale supuse spre aprobare domnitorului de atunci, Mihail Sturza, în urma căreia este exilat. Cunoaşte apoi cele mai înalte demnităţi: deputat, ministru de Externe, ajungând chiar pe lista candidaţilor pentru domnie. Vasile Alecsandri a vibrat la marile evenimente ale ţării sale. Participant activ la Unirea Principatelor Unite cu Moldova, sub un singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza, din 24 ianuarie 1859, scrie ,,Hora Unirii“, publicată pentru prima dată în revista ,,Steaua Dunării“ , poezie ce şi acum produce aceeaşi însufleţire. După alegerea lui Cuza, pleacă într-o misiune diplomatică la Paris, Londra, Torino pentru a obţine recunoaşterea unirii Ţărilor Române sub un singur domnitor, fiind primit de Napoleon al III-lea, întâlnindu-se cu mari scriitori ai epocii. Călătoreşte mult în străinătate, fapt ce-i inspiră prozele exotice, dar şi prin ţară. În munţii Moldovei, descoperă comoara folclorului românesc, culegând poezii, care au fost cuprinse în volumul Poezii poporale, unde este inclusă şi ,,Mioriţa“, după ce înainte publicase volumul de poezii originale Doine şi Lăcrămioare. Războiul de Independenţă îi cutremură sufletul, ţinând conferinţe pentru ajutorarea suferinzilor de pe în urma războiului, elogiind eroismul ostaşilor români în poezii nemuritoare: ,,Peneş Curcanul“, ,,Sergentul“, ,,Sentinela română“, ,,Deşteptarea României“, ,,Oda ostaşilor români“ şi altele, strânse în volumul Ostaşii noştri, din 1878. Numit ca director al Teatrului naţional din Iaşi, are o contribuţie decisivă în dezvoltarea genului comediei cu prima piesă reprezentată ,,Farmazonul din Hârlău“, urmată de celebrele: ,,Chiriţa în Iaşi sau două fete şi-o neneacă“, ,,Chiriţa în provincie“, ,,Chiriţa în balon“ etc. Au urmat dramele istorice: ,,Despot Vodă“, ,,Fântâna Blanduziei“, ,,Ovidiu“ etc. În lirică, iniţiază o nouă specie, pastelul, cele mai cunoscute pasteluri fiind: ,,Iarna“, ,,Gerul“, ,,Sfârşit de toamnă“ etc. Este autorul libretului operetei Crai nou, compusă de Ciprian Porumbescu. Alături de alţi intelectuali, fondează Academia Română. Vasile Alecsandri îl apără, ca avocat, pe Alexandru Beldiman, primul patron al ziarului ,,Adevărul“, câştigând procesul. Scoate ziarele ,,Propăşirea“ şi ,,România literară“. În 1878, Societatea pentru studiul limbilor romane, de la Montpellier, îi premiază poezia ,,Cântecul gintei latine“, iar în 1881, Academia română îi acordă marele premiu ,,Năsturel-Herăscu“.

Dacă în plan social şi literar Vasile Alecsandri cunoaşte cele mai înalte onoruri şi recunoaşteri, iar succesul pieselor sale este incontestabil, în plan personal, e doborât de pierderea celor mai dragi fiinţe. Se retrage la Mirceştii copilăriei sale, cu amintirea dragă a lui Vasile Porojan, unde îşi va găsi odihna veşnică, nu înainte de a-i elibera pe robii ţigani de pe moşiile moştenite în urma morţii tatălui său. Eminescu îl numeşte ,,acel rege al poeziei, veşnic tânăr şi ferice“, iar Alecsandri, îi răspunde: ,,E unul care cântă mai dulce decât mine/ Cu-atât mai bine ţării şi lui cu-atât mai bine/ Apuce dar s-ajungă-naintemi tot mai sus/ La răsăritu-i falnic se-nclină al meu apus.“ Marile spirite se întâlnesc şi se preţuiesc, cu nobleţe, cu generozitate. Versurile lui Vasile Alecsandri, în recitarea sensibilă a doamnei Rodica Subţirelu, au încheiat un nou eveniment cultural desfăşurat într-un lăcaş bisericesc, dovedind încă odată că religia şi poezia sunt în complementaritate, iar cei ce participă la o astfel de comuniune sunt cu adevărat fericiţi.
Mulțumim Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru tot sprijinul acordat culturii românești.

VICTORIA MILESCU
Membră USR, poetă și traducătoare