Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
Alma Lorena Gheorghe
„Lumea poeziei, izvorul din care beau cu sete”
Alma Lorena Gheorghe are 19 ani și este studentă la Universitatea Politehnica din București, la Facultatea de Inginerie în Limbi Străine, specializarea Electronică Aplicată. Pentru ea, poezia este una dintre cele trei arte prin intermediul cărora poate dezvălui ceea ce se petrece în sufletul ei, celelalte două fiind desenul și cântatul la pian.
Deși a ales să urmeze o facultate din domeniul tehnic, nu a renunțat la latura artistică, care face parte din ea. Are încredere că poate să realizeze tot ce își propune. „Cu ajutorul doamnei profesoare Magda Băcescu, am reușit să îmi realizez visul de a cărui existență nu eram conștientă. Cu sprijinul dumneaei, am prins curajul de a intra în lumea literelor și a cuvintelor magice, astfel descoperind bucuria jocului de cuvinte și de idei”, afirmă Alma Lorena Gheorghe.
În anul 2014, trei dintre poeziile ei au fost publicate în Antologia de poezie „Emoție de vers”, iar în anul 2016, alte șase poezii au fost publicate în „Antologia fără titlu”.
„Așa cum un suflet pierdut în pustiu își dorește cu ardoare izvorul limpede de apă, tot așa și lumea poeziei va rămâne izvorul din care voi bea cu sete, dăruindu-mi noi puteri pentru a face față fiecărei noi zile”, este crezul tinerei poete.
Magda Băcescu
În lumina selenară ce coboară peste lume,
Mă așez cu nerăbdare lângă clape de mătase.
Țes al vieții mele cântec, ce apoi are să-ngâne
Melodii ce iau ființă într-un gând ce nu-l uitasem.
Un oftat se-aude-ndată, iar pianul prinde viață,
Ca apoi să îl urmeze scumpă șoaptă – amintire.
Ating clapele flămânde, ce să cânte iar învață
Și aud dulcele sunet ce-a venit din nemurire.
Într-un ritm ce nu apune, îmi las mâinile să zboare,
El e-acum parte din mine și-l cunosc ca altădată.
În lumina selenară, note vii și grăitoare
Iau ființă și dezmiardă cu-amintiri ființa-mi toată.
Copil nemuritor
Prin păduri cutreierate doar de vântul călător
Se ascunde în tăcere un copil nemuritor.
Scos din ape reci de munte, ce-l purtau către ocean,
El a fost și o să fie singuratic, an de an.
Fără mamă să-l îndrume, el e doar al nimănui
Și povestea sa o spune, zi de zi, doar vântului.
Ziua, caută răcoare printre brazii cei semeți,
Iară noaptea-admiră stele printre ramuri de făget.
Prin păduri cutreierate doar de umbre fără glas
Crește o ființă care fără plânset a rămas.
Ziua trece, noaptea trece, numai el stă neschimbat,
Iar povestea-i n-o s-o știe decât vântu-nsingurat.
Viața
Viața nu e cum te aștepți,
Nici cum ai fost înștiințat,
E un taifun de încercări
Ce sfarmă visul fermecat.
Dacă știai de la-nceput
Ce ziduri se vor înălța,
Ce valuri te vor aștepta,
Te-ai mai fi avântat spre ea?
Totul e în zadar acum,
Timpul ’napoi nu îl poți da.
Acoperă ființa ta,
Deci nu mai sta, nu amâna.
Căci nici să vrei, nu ai putea,
Cu trudă timpul a-l schimba.
Înfruntă valurile reci
Și lasă-n urmă teama ta.
Viața nu e cum te aștepți,
Dar dincolo de orice val
Te-așteaptă zorii de argint,
Cu farmec de mărgăritar.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro