ANA (ANY) DRĂGOIANU
S-a născut pe data de 20 iulie 1975 în Filiaşi, judeţul Dolj.
Absolventă a Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii ,,Spiru Haret” Bucureşti, 2011.
Debut în volumul de versuri „Prea sentimentală”, lansat în cadrul manifestărilor „ Eminescu la Floreşti” din 15 ianuarie 2006.
Colaborări la reviste literare: Ramuri, Poezia, Oglinda Literară, Actualitatea Literară, Bucovina Literară, Observatorul (Toronto, Canada), Contact Internațional, Portal Măiastra, Caietele Columna, Agora Literară, Lamura etc.
Câştigătoare a 37 de premii naţionale şi internaţionale.
Autoare a 26 de cărţi (proză scurtă, poezie, epigramă, literatură pentru copii), a trei volume colective, cuprinsă în mai multe antologii de poezie, epigramă, proză scurtă, literatură pentru copii şi aforism.
În prezent conduce revista de cultură şi umor, „Epigrama de Strehaia”, ca redactor-şef, este director de imagine la ziarul „Informaţia de Strehaia”, şi la revista „Cugetul” este redactor-şef adjunct.
Frumuseţea-i trecătoare,
Gheara timpului pândeşte,
Şi-n a lumilor vâltoare,
Doar prostia înfloreşte!
SPOVEDANIA BLONDEI
Spre cer mă poartă-un gând semeţ,
Da-mi cer iertare blând Părinte,
Că n-am făcut nimic măreţ,
La ce prostii mi-au stat în minte.
REACŢII ADVERSE
Eu am ucis speranţe-i dovedit,
Şi am iubit, credeţi-mă-ntr-un hal,
Că de-am să merg, acum, la spovedit,
Îl bag pe popa, sigur, în spital.
ADEVĂR
Natura-i sinceră, cuminte,
N-o spun, aşa, conjunctural,
Doar soţul meu, să ştiţi că minte
În modul cel mai… natural!
CONFESIUNE
Mi-am făcut la toate parte:
Bani, iubire, ah, ce trai!
Şi-ar fi culmea, după moarte,
Să mă ducă sfinţii-n Rai!
COMPROMIS
De n-ar fi fost iubirea asta mare,
Ce mă consumă zilnic, într-un fel,
Cu paşi grăbiţi porneam spre afirmare,
Aşa, mă plimb prin cârciumi după el.
POLITICIANUL – ÎNAINTE ŞI DUPĂ ALEGERI
E ca brutarul, mai frământă,
O vorbă-ncolo, una-ncoace,
Mai pune apă şi se-avântă,
Iar dup’aceea chiar ne-o coace.
GUSTUL AMĂRĂCIUNII
Stă grâul stivă în depozit,
Dar pâinea e din legea urii,
Că dup-atât de mult impozit
Ţi se lipeşte-n ceru’ gurii!
TÂNĂRĂ CĂSĂTORITĂ CU UN OCTOGENAR
În viaţă am un tainic rost,
Şi-o spun ades, nu doar în post,
Că mă închin, cum se cuvine…
La moştele ce-adorm pe mine!
POLITICIENII ÎNAINTE DE ALEGERI
Sunt ca frunzele ce zboară
Pe alei, în toamna rece,
Grija ţării îi doboară,
Dar ce repede le trece!
ASUMAREA IADULUI
Ce spune popa, e de bine,
Satanei nu vreau să mă vând,
Dar când se uită, fix la mine…
Habar n-aveţi ce-mi dă prin gând!
OLTEANUL – SPERANŢĂ PESTE ANOTIMPURI
Munceşte vara, ca un rob
Şi toamna strânge bob cu bob,
Da’ iarna, e boem, fireşte,
La gura sobei…zăibăreşte!
Cum stau acolo zeci de ore,
Iar ăsta nu-i amuzament,
S-au constatat fisuri majore
De sforăit prin parlament.
PIROMANII DIN PLOPENI
Cum nu-s păduri şi nu e joc,
Dar sunt haioşi de fel plopenii,
Propun să pună gaz pe foc
Să ardă-n parlament buştenii.
ADITIVI
(la facerea Evei)
Domnul nostru, într-o doară,
Puse gaz pe o scânteie
Şi de-aceea o femeie
Mai mereu e foc şi pară.
O DEFINIŢIE A EPIGRAMEI
Epigrama-i ca femeia,
Șanțul inimii brăzdează,
Însă când i-ațâți scânteia
Să te-ascunzi… că explodează!
UNORA CE SE CRED POEŢI
Vă spun cu milă, nu cu teamă –
Ca ritmul să rămână viu –
La voi şi muzele, bag seamă,
Se deşteptară… cam târziu!
TRADIŢIONALĂ
De când e lumea și pământul
Femeia face legea-n casă,
Iar bărbățelul, ca și sfântul
E-n rându’ lumii… pe sub masă!
LA SPITAL
N-au pastile, nici injecții,
Poate doar carmol de frecții,
Iar povestea nu e nouă…
Vii cu-o boală, pleci cu două.
FĂRĂ SALVARE
Lumina sfântă în popor,
O are orice gânditor,
Dar guvernanţii, ca generic,
Au mintea plină de-ntuneric.
MOFTURILE SOACREI
E toamnă iar, şi-un gând mă trece,
Cum cucul pleacă, vai săracu’,
Dar soacra mea nu vrea să plece
În toamna asta…nici de-a dracu’!
EMINESCIANĂ
La via care-a răsărit
E-o tain-atât de lungă,
Că mii de ,,kile-au’’ trebuit
Beţii să m-ajungă!
MODERNIZARE
Azi, când nu e chef de muncă,
Într-un gest involuntar,
Au ieşit tărani pe luncă,
Dar să facă un grătar.
Le poesie della bravissima Any Dragoiaanu sono poesie che riescono ad avvolgere il lettore, Poesie a tema sociale, poesie che danno riflesso come un grande specchio alla nostra quotidianità.