ANALIZA CAMPIONATULUI MONDIAL DE FOTBAL 2018, DIN RUSIA

ANALIZA CAMPIONATULUI MONDIAL
DE FOTBAL 2018, DIN RUSIA

Cea de-a 21-a ediție a Campionatului Mondial de fotbal, desfășurată în perioada 14 iunie – 15 iulie 2018 în Rusia, a luat sfârșit odată cu disputarea finalei dintre Franța și Croația. În ultimul act, ce a avut loc pe arena „Lujniki” din Moscova, „cocoșii galici” s-au impus cu scorul de 4-2 în fața croaților și au devenit pentru a doua oară campioni mondiali.
Precedentul titlu fusese cucerit de francezi în 1998, în cadrul turneului final pe care l-au găzduit. „Les Bleus” au mai jucat o finală de Mondial și în 2006, în Germania, pe care au pierdut-o însă în fața Italiei la loteria loviturilor de la 11 metri. Medaliile de bronz ale întrecerii din Rusia au fost adjudecate de naționala Belgiei, care a învins cu 2-0 Anglia în „finala mică“. În rândurile care urmează, revista „Independența Română – Independența prin cultură” analizează turneul care, timp de o lună, a ținut cu sufletul la gură întreaga planetă.

A MERITAT FRANȚA TROFEUL?

La startul Campionatului Mondial, reprezentativa Franței era cotată de casele de pariuri cu șansa a patra la câștigarea titlului suprem, după Germania, Brazilia și Spania. Totuși, nu mulți erau cei care îi vedeau pe elevii lui Didier Deschamps campioni mondiali. În ciuda faptului că în lot există fotbaliști precum Mbappe, Griezmann, Pogba sau portarul Lloris, se bătea monedă pe faptul că aceștia au o medie de vârstă destul de scăzută, că nu au experiența turneelor finale și, în plus, nu impresionaseră în meciurile amicale disputate anterior întrecerii. De altfel, selecționerul Didier Deschamps era contestat vehement de jurnaliștii francezi (nescăpând de critici nici pe perioada competiției), care îl și anunțau pe Zinedine Zidane drept noul antrenor al reprezentativei.
Franța n-a început entuziasmant turneul. Un 2-1 în primul meci din grupă cu Australia, urmat de un 1-0 chinuit cu Peru, cu „cocoșii” înghesuiți în cea de-a doua repriză în propria jumătate de teren de jucătorii sud-americani. A fost însă suficient pentru ca naționala lui Deschamps să-și asigure locul în „optimi”. În ultimul meci din grupă, „tricolorii” au „dat-o la pace” cu Danemarca, 0-0, într-un meci în care nimeni n-a forțat.
În „optimi”, Franța a întâlnit Argentina, pe care a învins-o cu 4-3 în unul dintre cele mai spectaculoase meciuri reușite de Mbappe și compania la acest mondial. În „sferturi”, francezii au trecut de Uruguay (2-0), în semifinale a venit rândul Belgiei să fie învinsă de „cocoși” (1-0), pentru ca finala să fie câștigată cu 4-2 în fața Croației.
Deși Franța a fost criticată de mulți pentru stilul de joc nespectaculos, părerea generală este că a meritat să devină campioană. A avut constanță în evoluții, a știut să gestioneze momentele cheie ale partidelor și, cel mai important, a arătat o organizare și un spirit de echipă desăvârșite. Iar la acest turneu final acestea au fost ingredientele de succes ale tuturor formațiilor. Vremurile când o formație era trasă de un singur jucător (cum a fost, de exemplu, în 1986, când Maradona și-a dus aproape de unul singur formația spre titlul mondial) par apuse…

REVELAȚIILE ȘI DEZILUZIILE

La Campionatul Mondial din Rusia, marea revelație a fost, indiscutabil, naționala Croației. Nu-i vorbă, croații dispun de o generație talentată de fotbaliști, dar puțini se așteptau ca Modric și compania să ajungă până în finală. Mai ales că una dintre trăsăturile acestei echipe era până acum inconstanța în joc și în rezultate.
Naționala pregătită de Zlatko Dalic (un antrenor puțin cunoscut până la acest turneu final) a avut un parcurs perfect în grupe (victorii cu Nigeria, Argentina și Islanda), apoi, în fazele eliminatorii, a trecut de Danemarca și de Rusia la loteria loviturilor de departajare, iar în semifinale a învins Anglia după prelungiri. Efortul din aceste meciuri și-a spus, însă, cuvântul în finala cu Franța, unde croații nu au mai avut prospețime. Totuși, disputarea finalei Campionatului Mondial rămâne cea mai mare performanță fotbalistică din istoria lor…
Belgia, câștigătoarea medaliei de bronz, și-a confirmat, în sfârșit, statutul de echipă valoroasă, după ce, la precedentele turnee finale, nu reușise să se ridice la nivelul așteptărilor. La rândul ei, Anglia (de asemenea, cu un lot foarte tânăr), a egalat performanța din 1990, când a ajuns până în semifinalele Campionatului Mondial și, tot la fel ca și atunci, s-a clasat pe locul patru la finalul întrecerii.
Ar mai fi de remarcat la acest Mondial și prestația reprezentativei țării gazdă, Rusia. Criticată vârtos de proprii ziariști (care o numeau drept cea mai slabă națională din istorie) înaintea competiției, echipa pregătită de Stanislav Cherchesov a ajuns până în „sferturi”, unde a fost eliminată la loviturile de la 11 metri de Croația. E drept că în grupe a câștigat în fața unor formații fără prea mari pretenții (Arabia Saudită și Egipt), iar Uruguay a învins-o cu un sec 3-0, dar eliminarea Spaniei în „optimi” rămâne o performanță. La polul opus, marile dezamăgiri sunt Germania și Spania. Nemții, campionii mondiali din 2014, n-au reușit nici măcar să treacă de grupe, iar ibericii, în afara unui joc steril de pase, n-a arătat mai nimic. E drept că Spania a schimbat selecționerul chiar înaintea debutului la Mondial, dar impresia este că și cu Julen Lopetegui (mazilit de șefii federației pentru că s-a înțeles cu Real Madrid și înlocuit cu Fernando Hierro) nu ar fi reușit mai mult.
Brazilia și, mai ales, Argentina au dezamăgit și ele. Brazilienii nu au reușit să ajungă mai sus de „sferturi”, iar argentinienii s-au calificat cu mari emoții în „optimi”, unde au fost trimiși acasă de Franța.

ORGANIZARE IREPROȘABILĂ

Decizia FIFA de a atribui Rusiei găzduirea Campionatului Mondial din 2018 a fost aspru criticată (englezii fiind cei mai vocali în acest sens). Cu toate acestea, organizarea a fost de nota 10. Stadioanele au fost pline, atmosfera – frumoasă și nu au existat violențe între grupurile de suporteri. Fanii prezenți în Rusia pe durata Mondialului au mărturisit la unison că s-au simțit foarte bine, demontând miturile negative care circulau despre țara condusă de Vladimir Putin.
La această ediție a Mondialului s-a folosit, în premieră, arbitrajul video (VAR). Deși au existat voci care au contestat acest sistem, deși au fost mai multe întreruperi ale meciurilor iar arbitrul de centru a părut că-și pierde din autoritate, acest sistem a avut mai multe plusuri. Destule lovituri de la 11 metri fie s-au acordat, fie au fost anulate pe drept după analiza video a fazei.
În încheiere, de menționat că la Mondialul din acest an s-a stabilit un record de autogoluri: nu mai puțin 12! Dublu față de precedentul astfel de record, înregistrat la CM 1998.

MUGUR BĂILEȘTEANU