ANAMARIA ŞTEFANIA NĂSTASE – UN COPIL SPECIAL

ANAMARIA ŞTEFANIA NĂSTASE
UN COPIL SPECIAL

Anamaria Ştefania Năstase este elevă în clasa a III-a la Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” din Bucureşti.
Are 11 ani şi este un copil special datorită faptului că s-a născut într-o lume a tăcerii, unde sunetele erau ca nişte fluturi ce pluteau prin aer, pe care ea nu reuşea deloc să le prindă. Totuşi, cu ajutorul unor urechiuşe bionice implantate de la o vârstă foarte mică şi graţie unei recuperări auditiv verbale intense, Anamaria a depăşit obstacolele. S-a integrat într-o şcoală de masă şi obţine rezultate foarte bune la diversele activităţi pe care le face cu pasiune.
Anamaria Ştefania Năstase studiază baletul în cadrul Şcolii de Balet a Operei Naţionale, practică înotul şi patinajul artistic, ia lecţii de pian şi, de asemenea, studiază limba engleză. Printre pasiunile sale se mai numără şahul, pictura şi literatura. A participat la concursuri de creaţie şi interpretare a poeziei, unde a obţinut numeroase premii. A publicat două creaţii proprii în Antologia de poezie „Emoţie de Vers”.
Anamaria, un copil cuminte, silitor, educat, sensibil, creativ şi talentat, a reuşit să demonstreze că normalitatea şi chiar performanţa pot fi atinse şi de către persoanele cu dizabilităţi.

COCOȘUL NOROCOS

Eram în vacanța de vară la bunica. Mă bucuram de frumusețile naturii și de căldura soarelui. De aerul curat de munte și de splendoarea peisajului. În curtea bunicii, trandafirii și mușcatele din ferestre zâmbeau în fiecare dimineață. Găinile și puișorii cu puful lor galben însuflețeau ograda, iar Titel, cățelul bunicii, mă lătra să mă joc cu el.
Într-o dimineață însorită, vecina bunicii plecă la piață să vândă cocoșul, pentru a avea bani de medicamente.
În drum bunica o întâlni și îi cumpără cocoșul să-mi facă o surpriză: o supă galbenă de găină de țară, așa cum îmi place mie. Când văd cocoșul și aud ce surpriză pregătește bunica, mă apucă o milă… de îmi vine să plâng. O rog pe bunica să nu-l taie, îi spun că nu-mi mai place supa de găină, doar de pot să o întorc din planul ei și să-i salvez viața cocoșului. Îi arăt ce frumos este, că are pene argintii, gri și negre, că are o creastă roșie și pinteni și că se umflă mândru în pene când vede găinile din ogradă. Mama vine în ajutorul meu și împreună reușim să o convingem pe bunica că cea mai frumoasă surpriză este aceea dacă îl crește alături de găinile din gospodărie. Bunica se învoiește și duce cocoșul alături de găini. Cocoșul se scutură din aripi, se umflă în pene și apoi țanțoș pornește prin ogradă alături de găini. Până seara se împrietenește cu ele și merg împreună în coteț, la culcare.
A două zi dimineaţă, când mă trezesc, merg să văd ce face și când mă vede, începe să cânte: CUCURIGUUU… CUCURIGUUUU… Sunt fericită că i-am salvat viața și zilnic îi dau mâncare, bucurându-mă de frumusețea să.
Vacanța se termină și trebuie să plec la școală și bunica îmi promite că va avea grijă de el până la vacanța urmatoare… când bătrân fiind, va ajunge în farfurie.

MAMA

Mama – un cuvânt magic, atât de drag mie. A fost primul cuvânt pe care l-am putut rosti cu mari eforturi și asta numai datorită ei. Când spun mama, spun dăruire, bunătate, înțelepciune, povaţă și multă dragoste. Când mă trezesc ea îmi zâmbește, mă alintă zi de zi și mă iubește. Mă apără de ce e rău și mă îngrijește când sunt bolnavă. Mă învață și îmi explică tot ceea ce nu știu. Mă îndrumă să iubesc frumosul, cinstea și pe Dumnezeu și să urăsc lenea și minciuna. Pentru mine e cea mai bună chiar dacă uneori mă ceartă, eu știu că îmi vrea mereu binele. De cele mai multe ori îmi face pe plac. E înțelegătoare și îmi iartă tot timpul micile greșeli. E răbdătoare, ambițioasă și luptătoare și este un exemplu pentru mine.
Înaltă, brunetă, cu părul scurt, cu ochi negri și inteligenți cum e ea, este cea mai frumoasă mamă din lume. Hainele viu colorate o fac veselă. O văd zilnic muncind și mă bucur când și alții o stimează și o apreciază. La nevoie sare mereu în ajutorul celorlalți. Când nu sunt lângă ea mă apucă dorul și abia aștept să ne întâlnim. Mă întâmpină cu brațele deschise și un zâmbet cald și simt că și ei i-a fost dor de mine. Mă întreabă din priviri dacă totul a fost bine. Îi răspund cu o îmbrățișare.
Ea este mereu îngerul meu păzitor care mă ajută și mă îndrumă să pot trece peste greutățile vieții, iar eu mă străduiesc să o ascult. O răsplătesc cu rezultatele mele bune la școală și în afara ei, și pentru asta e foarte fericită. Într- o zi mi-a spus că pentru ea sunt ca o floare de colț pe care o îndrăgește, o îngrijește, o hrănește și o ocrotește să crească mare și să se transforme din boboc în floare. O iubesc nespus și o prețuiesc pentru tot ceea ce face pentru mine. Când voi fi mare o voi răsplăti oferindu-i împlinirea de a se bucura de prețioasa sa floare, pe care a crescut-o cu atâta dragoste.

Pagină realizată de actrița
MAGDA BĂCESCU