ANCA CONSTANTINESCU – „A fost nevoie de puțin curaj și nebunie. . .”

ANCA CONSTANTINESCU
„A fost nevoie de puțin curaj și nebunie. . .”

Este studentă în anul II la Facultatea de Arte Plastice din cardul Universității de Arte din București și urmează cursurile de pictură la masterat.
Deși a fost mereu pasionată de pictură, pașii săi au fost inițial îndreptați spre informatică. Imediat după liceu, a urmat cursurile de licență la Universitatea Româno-Americană, apoi pe cele de master la Universitatea Politehnica din București. Totuși, o viață de birou în fața calculatorului i s-a părut nesatisfăcătoare, așa că, a ales să-și încheie cariera în IT și să înceapă o nouă facultate.
A fost nevoie de puțin curaj și nebunie, după cum ne spune ea, ca să renunțe la tot și să pornească de la zero.
Acum se învârte în jurul pânzelor, murdară de culoare până la coate, dar o face cu și din pasiune. Viața ei se împarte între atelierul de pictură de la facultate și cele două școli la care predă desen. Îi place să-i învețe și pe alții tainele desenului.
În lucrările sale, Anca a ales mereu teme aproape de sufletul său. Inspirată fiind de tatăl ei, militar în Aviația Română, Anca a surprins camaraderia dintre soldați în prima serie de lucrări, pornind de la fotografii realizate în cadrul misiunilor lui.
Pe parcursul anilor de facultate a descoperit o nouă pasiune, mersul pe două roți. Luând contact cu comunitatea moto, a fost impresionată de legăturile stranse formate între motocicliști. Astfel, s-a hotărât să surprindă pe pânză aspecte legate de comunicarea interpersonală, observate la evenimentele organizate de motocicliști. Așa s-a născut proiectul „Apropiere pas cu pas”.
Masteratul i-a oferit o ocazie de a experimenta tehnici și materiale noi. Astfel, a evoluat de la figurativ la abstract, păstrând în același timp esența și ideea de bază – comunicarea și apropierea dintre oameni, transpuse compozițional într-un joc al formelor și culorilor.
Lucrările Ancăi ies în evidență prin culorile calde care transmit sentimente de bucurie și veselie, transmit delicatețe prin staturile fine de culori acrilice și spary suprapuse și combină subtil suprafețele ușor lucioase cu cele mate.
Anca experimentează, îi place să afle lucruri noi, să cunoască oamenii și pasiunile lor, să comunice, să se integreze în cercuri noi pentru a fi aproape de oameni.
Deși a pornit să-și construiască o carieră în IT, urmând o facultate și un master de profil, a constatat că-i lipsește ceva și acel ceva se numește artă, creativitate, viu, uman, comunicare interpersonală, pe care tehnologia, oricât de avansată ar fi, nu ți le poate da niciodată.
Din ce în ce mai mulți oameni constată că tehnologia le este de mare ajutor, nevoia de evoluție este stringentă, însă fără latura umană, creativă, fără comunicarea interpersonală suntem pierduți. Avem sentimente, emoții, trăiri pe care e musai să le exprimăm, să le împărtășim, suntem ființe empatice, sociale, multora dintre noi nu ne place să fim solitari, iar tehnologia tocmai asta dezvoltă. Mă bucur că Anca a realizat acest lucru la timp; cu siguranță o ajută și tot ceea ce a învățat în facultate și la master.
Eu îi doresc mult succes, să aibă încredere în ea și cu siguranță va reuși în tot ce își va propune!
Urmează-ți visurile și sigur vei fi o persoană fericită și împlinită!

Prof. Magda Băcescu