ANUL 2020 – ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI? (I)

Motto: Când abuzul de putere înlocuiește domnia legii, când lăcomia, rapacitatea și aroganța omniprezentelor corporații și când planeta nu este condusă de lideri virtuoși, atunci este normal ca dezechilibrele la nivel global să perturbeze profund sistemul de organizare spirituală a civilizației umane și să genereze conflicte și războaie hibride.” Noi conflicte și războaie hibride; globalizarea revoltelor împotriva actualului sistem de guvernanță a lumii și o regândire a alianțelor pe baza geopoliticii resurselor naturale; volatilitatea piețelor financiare si monetare; o noua criză economică globală generată de gradul de îndatorare a statelor și prăbușirea unor bănci si fonduri de investiții; modificări climatice devastatoare.

O analiză lucidă și obiectivă a evoluției civilizației umane în ultimul deceniu, ne evidențiază acumularea fără precedent a nemulțumirii popoarelor privind modul de guvernanță la nivel național, regional și planetar, caracterizat de corupție, abuz de putere, goana după acapararea de noi resurse naturale și piețe de desfacere din partea corporațiilor transnaționale care se află în spatele conflictelor apărute artificial și „spontan”, pe harta geopolitică a lumii de azi, cu reverberații privind viitorul planetei și civilizației umane în deceniile ce vor urma. Toate aceste emanații de energii negative, au învăluit planeta cu o centura densa de reziduuri care obturează pătrunderea luminii binefăcătoare a iubirii, bunătății, compasiunii, armoniei omului cu ecosistemul natural și social, existând riscul declanșării unei erupții planetare devastatoare, pentru ca Pământul nu mai rabdă nesăbuința și lipsa de respect a omului față de Creația Divină, din care și el face parte.

Deși nu sunt un adept al teoriei colaps logiei, care câștigă în popularitate fiind construită și pe baza unor date și informații științifice, totuși, nu pot să nu iau în calcul semnele ce ne avertizează că, actuala evoluție a societății omenești a ajuns la „linia roșie”, accelerând procesul de autodistrugere, împingând-ne spre sfârșitul inevitabil al actualelor rânduieli ale lumii și apariția germenilor civilizației post-umane bazata pe Inteligența Artificială.

Cum va arăta această nouă etapă a evoluției rasei umane modificată genetic, ne putem doar imagina, însă filmele SF americane, ne oferă o perspectiva nu prea roz. Filosoful francez, Dominique Bourg, afirma recent că: „prăbușirea lumii predicata de către colapsologi, este spectaculoasă și dificil de gândit, dar realitatea ne indică o dinamică a prăbușirii generată de schimbările climatice, diminuarea resurselor de hrană, apă, energie, de fragmentarea societății care traversează o criza morală și politică”. Întrebările ce decurg din aceste teorii sunt: Putem să împiedicam această catastrofă?
Putem sa refuzam acest destin?
Ce trebuie făcut?
Dar, să ne aplecăm asupra eventualelor semne care anunță apropierea sfârșitului:

– continuarea într-un ritm alert și cu o dinamică îngrijorătoare a gradului de îndatorare a statelor, societăților comerciale publice și private, a administrațiilor locale și centrale. Datoria mondială a atins pragul de 100% din PIB-ul mondial de 233.000 miliarde $ (2018-2019), iar pe fondul încetinirii economiei mondiale, pentru 2020 se prefigurează o scădere a PIB-ului mondial cu 0,5% și ca urmare a războiului comercial și al devizelor dintre SUA și China, ceea ce a generat o reorientare a fluxurilor comerciale spre alte piețe. Din acest război hibrid, cu evoluții sinusoidale, vor ieși slăbite toate țările, impactul fiind diferit de la zonă, la zonă. Pe acest fond, PIB-ul ASIEI emergente se va reduce cu 0,7%, al Japoniei cu 0,6%, iar în zona euro cu 0,3% (în condițiile în care economia germană dă semne vizibile de recesiune, iar situația de instabilitate politică din Franța, pe fondul nemulțumirilor populare, grevelor și manifestațiilor violente de stradă, tinde să arunce în haos economia țării).

– volatilitatea piețelor financiarmonetare, a fondurilor de investiții și a burselor, la care se adaugă războiul monedelor (inclusiv cu cele virtuale), sunt realități tangibile care produc îngrijorări Băncilor Centrale;

– scăderea valorii activelor în domeniul industriilor petrolului, gazelor, cărbunelui, energiei electrice, industriei imobiliare și turismului, în urma unor catastrofe naturale generate de schimbări climatice severe la nivel planetar. În acest context, comunitatea științifică internațională și principalul for responsabil cu investițiile (PRI), care reprezintă la nivel global o rețea internațională de investiții în valoare de 86.000 miliarde$ active în gestiune, estimează că: „tranzitul brutal la economia ecologică impus de guverne, ar produce pierderi grele financiare. Astfel, pierderile sectorului energetic mondial ar putea să crească de la 4000 miliarde $ ,la 20.000 miliarde pe ansamblul sectorului industrial.”

Într-un comunicat al PRI din 21.11.2019 , prin vocea președintei Fiona Reynolds, se anunța că: „este probabil ca guvernele să lase lumea să se îndrepte spre 2,7 grade Celsius fără să fie constrânsă să acționeze mai devreme. Guvernele au întârziat prea mult să ia măsuri drastice, iar răspunsul strategic în fata schimbărilor climatice de care sunt legate multiplicarea catastrofelor climatice, va fi o tranziție ecologică fermă, abruptă și dezordonată.” Efectele combinate ale reevaluării masive a activelor și daunele fizice crescânde legate de schimbările climatice, ar putea declanșa o criză financiară atât în zona imobiliară, asigurări, lipsa investițiilor în zonele predispuse la catastrofe climatice în urma creșterii nivelului mărilor și oceanelor. Potrivit ziaristului Nick Cunningham, de la Oil Price: „băncile, companiile de asigurări și alți intermediari financiari, sunt amestecați în sectoarele petrol și gaze, iar pe măsură ce activele se depreciază, costul financiar ar putea să se multiplice.” Recentul anunț al președintelui Donald Trump că America este independentă energetic devenind cel mai mare producător de gaze si petrol din lume și apelul adresat Franței, Germaniei, Chinei, Rusiei de a se implica activ în problematica Orientului Mijlociu Extins, pentru că au interese economice, indică o schimbare strategică a administrației americane, dar și o detașare față de conflictele din această zonă. Decriptarea mesajului ar putea însemna o reorientare și o repoziționare strategică din Orientul Mijlociu, spre Asia-Pacific, peninsula coreeană, Vietnam, Japonia, în scopul diminuării influenței Chinei, Indiei, Rusiei, pe traseele comerciale si energetice aflate pe Noul Drum al Mătăsii.

– lupta pentru reîmpărțirea geopolitică a resurselor planetei între marile corporații transnaționale cu sprijinul logistic (politic, diplomatic, militar) al marilor puteri;

– „reîncălzirea” conflictelor naționale și regionale „înghețate”, reactivându-se sloganul apărării drepturilor și libertățile minorităților etnice și religioase și încercarea de internaționalizare a acestora, îndeosebi în Europa, China, Rusia, Turcia, India, cu implicarea serviciilor de informații americane și organizațiilor oculte infiltrate în structurile decizionale de la Casa Albă, și la nivelul unor grupări extremiste iredentiste care militează pentru dreptul la autodeterminare a minorităților naționale.

România se va confrunta cu o campanie agresivă de denigrare atât în mass-media cât și la nivelul organismelor euroatlantice și diasporei ungare din marile capitale europene și din SUA, Canada dirijată și finanțată de guvernul ungar, iar în interiorul țării, presiunile UDMR de a fi supus dezbaterii și aprobării proiectul legii privind acordarea autonomiei „Ținutului secuiesc” proiect depus la Parlament de către deputatul József Kutesar Terza, se vor amplifica, generând o stare de tensiune și de fragmentare în societatea românească, în anul Centenarului TRIANON. Pe acest fond, ne putem aștepta la organizarea de provocări în Harghita, Covasna, Tg.Mureș, de genul celor din 15 martie 1990, vizându-se internaționalizarea problemei și punerea sub sancțiuni a României.

– repatrierea depozitelor de aur de către băncile centrale franceze, germane, austriece, slovene și ungare, din CYTY în contextul intrării în vigoare a acordului BREXIT. Din informațiile provenite din cercurile oculte, rațiunea acestor măsuri la care se adaugă o campanie fără precedent a țărilor menționate, inclusiv a Rusiei și Bulgariei de a mări depozitele de aur prin achiziționarea de pe piață, ori exploatări miniere, aduc în atenție o mai veche dorință a Germaniei, de a recurge la introducerea unui euro puternic, acoperit de rezervele de aur ale fiecărei țări, dar și un euro comercial cu acoperire în activele
economiilor naționale. Ar putea fi, de asemenea, și o strategie a Băncii Centrale Europene controlată de Germania, de a exercita presiuni ca celelalte țări membre UE, să adere în regim de urgență la zona euro.

– reașezări de ordin geopolitic și geostrategic in contextul creării unor alianțe cu geometrie variabilă în Orientul Mijlociu Extins, AsiaPacific, UE și regândirii politicii externe și de securitate a administrației Trump, care se află în fața unor provocări externe care, nu de puține ori s-au dovedit cruciale în timpul alegerilor prezidențiale. Ziaristul Pat Buchanan, într-un articol publicat pe 01 ian.2020, semnala că: „Teatrele critice unde președintele Trump poate avea probleme în perspectiva realegerii sale sunt: Afganistan, Iran, Coreea de nord”. Cum Donald Trump are nevoie de încă un mandat la Casa Albă, consilierii săi i-au sugerat ca în lunile următoare, reacțiile și mesajele sale să fie atent cumpănite atât pentru electoratul american, dar și pentru partenerii, aliații și rivalii săi externi. Astfel, să folosească orice prilej pentru a ataca și demoniza Partidul Democrat (pentru corupție, simpatii pentru țările furnizoare de terorism etc.) iar în plan extern să reafirme hegemonia militară și economică a SUA, căreia nu i se poate opune nici China, Rusia, sau UE. Recentele luări de poziție după asasinarea generalului iranian Soleimani și doborârea avionului de pasageri ucrainian, din întâmplare, de către forțele iraniene cu două rachete destinate unei baze americane din Irak,
au consolidat poziția președintelui atât în relația cu Pentagonul, dar și cu CIA și a transmis un mesaj clar și ferm că este hotărât să apere interesele americane și ale americanilor oriunde acestea sunt atacate. Dacă înainte vreme, o confruntare sau un război erau benefice președintelui în funcție, Donald Trump a înțeles că generația de azi este sătulă de război, drept urmare în următoarele luni președintele va retrage peste 14.000 militari din Afganistan, 10.000 din Irak, cu toate riscurile ce pot decurge din aceste măsuri pentru securitatea și stabilitatea țărilor în cauză. În acest mod, președintele onorează promisiunea făcută în campania electorală de a retrage militarii americani din zonele de conflict și neimplicarea în operațiuni militare în zone care nu prezintă risc de securitate pentru SUA. Președintele american se poate mândri cu „scalpul” liderului Daesh, Al Baghdadi și mai recent, cu cel al generalului Soleimani, considerat eminența cenușie a terorismului iranian.

Pentru a fi convingător în acțiunile sale de politică externă „tranzacțională”, președintele a înțeles că este nevoie de un armistițiu în războiul comercial cu China, sens în care a semnat la 15 ian. 2020, cu vice-premierul chinez, un prim acord de suspendare a taxelor vamale și o reechilibrare a balanței comerciale cu China, pasul următor fiind pregătirea vizitei de stat la Beijing, pentru semnarea celui de-al doilea acord comercial.

Putem afirma că, asistăm la pregătirea unei alianțe puternice între cele două state, vizând fiecare interesul propriu și anume de a limita prezența și influența Rusiei și Turciei în EUROPA, prin proiectele energetice care leagă aceste țări de Franța, Germania, Italia și țările din zona Balcanilor de sud-est.

În același timp, președintele Trump, încearcă să conserve și relațiile speciale pe care le are cu președintele Putin și Rusia, relații care au o istorie interesantă din vremea președinților Reagan, Bush senior, Gorbaciov și Elțin, care au permis o dezghețare a relațiilor vest-est și crearea unei alianțe „incredibile”, după cum a denumit-o scriitorul Pierre Lorain, în lucrarea sa: „Incredibila alianță Rusia-Sua”.

Gl.bg(r) GHEORGHE DRAGOMIR Președintele Centrului de Etica și Studii Strategice